Fagofobie...Cum se poate trata? raspuns medic

Daca nu se demonstreaza cu analize,investigatii medicale ca exista o conditie clinica, problema tine de psihic. Terapia cognitiv comportamentala ar fi solutia asa ca nu va pierdeti speranta si aveti curajul sa faceti schimbarile pe care le simtiti cel mai aproape de voi.

Buna, am recitit mesajul pe care l-am initiat acum cativa ani... Am facut psihoterapie, care nu m-a ajutat deloc , ci doar mi-a accentuat simptomele... Am incercat multe metode, niciun rezultat... M-am impacat cu ea. Am incrrcat si bioenergoterapia... Cauza, cica a fost ca am tinut prea mult in mine, iar eu traiesc doar fizic "aici", iar sufletul meu este in alta parte, in locul unde am fost inainte sa mi apara fobia... Am mers in acel loc, m am simtit mai bn, am reusit chiar sa ma ingras 4 kg... Incercati si bioterapia.

Buna Aellena,eu nu stiu ce sa mai fac. Spune-mi te rog unde ai facut bioenergoterapia?
Eu nu mai pot sa ies din casa, am facut atacuri de panica, anxietate,nu mai pot sa inghit, Am senzatia ca nu mai pot sa respir in momentul in care incerc sa inghit mancarea. Dimineata nu am nici o problema, pot sa mananc, dar in restul zile s-a terminat cu mancarea.
Am facut si inca mai fac psihoterapie, dar nu ma ajuta.Nu stiu ce sa mai incerc.
La servici nu mai merg de 2 luni de zile.

Buna. Ma numesc Cozmin, si de 1 an si 5 luni sufar de fagofobie, am fost la spitalul de psihiatrie si mi s-a dat un medicament, ( a carui denumire nu-mi trece acuma prin cap ), imi administrez jumatate de medicament, dimineata si cealalta jumatate, seara . La inceput medicamentul ma ametea de cap, dar cu trecerea timpului, organismul s-a obijnuit, iar acuma am devenit precum un narcoman, din perspectiva ca trebuie sa mi se mareasca doza, ca medicamentul sa isi faca efectul. Probabil efectul si-l face, dar nu-l mai simt. Mi s-a recomandat sa merg la sedinte de psihiatrie, dar picand intr-un cerc vicios, adica .....nu mancare, nu energie, nu energie, nu loc de munca, nu loc de munca, nu bani, nu bani, nu sedinte de psihiatrie. Nu imi permit sa acele sedinte, in primele 7-8 luni de zile, am citit mult spiritualism mai exact Osho, dar din cauza sau datorita unei carti ...mi-am stabilit calea spirituala, ci aceea de-a numai medita zen, am meditat o luna de zile, era ok....Dar dupa ce am citit cartea Calea mea, calea norilor albi, am ales sa imi dezvolt ego-ul sa devina precum respiratia, asa cum spune Osho ca se-ntampla-n occident fata de cei din orient....in prima faza, pana sa spuna ca poli se schimba....dar aceasta fobie, nu ma lasa sa„mi dezvolt ego-ul. Dupa ce am citit cartea Curajul, am spus sa incerc tot ce e posibil, am ajuns la Spitalul de psihiatrie, in urma cu 10 luni, si pana-n prezent iau medicamente. La inceput a fost infernal, acum e mai ok, dar nu reusesc niciodata sa ma satur mancand, din cauza temei de-a inghiti mancarea, mi-am dezvoltat o tehnica gresita de-a manca, altfel spus, ma joc cu mancarea-n gura, nu mai stiu ce sa fac cu ea...sunt ca un copilas. Ce ma bucara cel mai mult, e ca desi nu-i doresc la nimeni sa treaca prin ce trec eu, este ca nu sunt singur si ca am putea sa schimbam cateva cuvinte. Ar trebuie sa existe o comunitate a celor ce sufera de aceasta fobie. Acesta e numarul meu - 0757/755.794 ( Pentru cei care cred ca pot sa ma ajute ) Cozmin

Bună, numele meu este Maria. De trei zile am aceasta problema, teama de a înghiți, și nu am mâncat decât extrem de puțin. Sunt speriată de starea mea, va rog sa îmi spună cineva dacă se tratează și cum se scăpa de aceasta fobie. Mulțumesc

Buna Maria.Sper ca esti bine si nu mai ai probleme cu teama de inghitit.Am trecut prin asta si nu ii doresc nimanui niciodata sa treaca prin asa ceva.Multa sanatate si sa fii cat mai pozitiva!

Problema voastra e psihica clar...va recomand cu incredere sanax de 1 g dimineata. Doar ca se dau cu reteta de la psihiatru..Linistiti-va in primul rand ca nu aveti nimic...nu ar strica sa va rugati la sf Nectarie...face minuni...sanatate tuturor

Maria sunt, revin cu un sfat pt toți cei ce suferă de fagofobie. Internarea intr-o clinica de specialitate (psihiatrie) poate sa va rezolve problema pentru a trece peste șocul emoțional, urmat de psihoterapie și mult curaj. Va spun din propria mea experienta!

Buna. Si eu sufăr de aceasta fobie. De mai bine de un an de zile. Eu cred ca mi-am declansat-o singura pentru ca ma ingrasem foarte rau. Si eram deceptionata. Acum am slăbit dar nu mai pot manca. Decat dimineata. Numele meu este Dana si tel meu este 0722202376. Va rog din suflet ajutati-mă.

Buna ziua! Si eu sufar de aceasta fobie..in urma cu 2 luni m-am inecat la serviciu cu crreale si iaurt, eram singura si mi-am revenit f greu, aavum mananc dar destul de greu si cu frica, analizele au iesit bune, si nu numai atat am fost si la medicul orl care mi a zis ca totul este in regula, chestia e ca de o saptamana am hipersallivatie si nu reusesc sa depistez cauza, a mai avut cineva asa ceva ? Luni am programare la endocrinologie si sper sa gasesc un raspuns, mereu sunt speriata, nu beau nu mananc singura, fac atacuri de panica mai ales la serviciu pt ca lucrez la un birou unde sunt singura si nu mai stiu cum sa fac si ce sa fac,mai ales acuma cand a aparut si problema cu salivatia. Va rog sa imi raspundeti daca cineva a avut si problema asta cu saliva, multumesc mult

Alexandra, dacă mănânci, chiar și cu teama, e ok. La mine a fost mai grav ca am ajuns sa nu pot manca și ma inecam și cu apa. Părerea mea e ca dacă analizele de la endocrinologie vor fi bune ți-aș sugera sa apelezi la un psihoterapeut bun. Și eu uneori mănânc cu teama dar mi s-a spus ca va trece în timp și făcând asta - mancand- sa nu te lași prada fricii. Hipersalivatie la mine nu a fost... Maria

Buna..in legatura cu ce ti s intamplat

Buna ziua ! Sa știți ca si eu am trecut prim aceasta problema aproximativ 2 ani . Țin sa Menționez ca am 22 de ani . Si eu am mers la psiholog si trebuie sa știți ca totul este pe baza psihică . Însă problema mea s-a rezolvat in momentul in care am primit explicația logica despre cum ajunge mâncarea din gura in stomac . Traheea si tubul digestiv sunt 2 tuburi diferite, dar au intrarea comuna. Acestea sunt separate de un țesut numit epiglotă. In momentul in care tragem aer in piept epiglota Închide tubul digestiv pentru ca aerul sa nu ajungă in stomac . La fel, in momentul in care înghițim mâncarea epiglota inchide traheea pentru a nu lasa mâncarea sa ajungă in trahee . Motivul pentru care ne înecam cu mâncare sau băutura este pentru ca radem /vorbim in timp ce vrem sa înghițim . Eu asa am trecut peste aceasta problema dupa ce am înțeles cum funcționează acest mecanism . Sper sa va ajute si pe voi. O zi frumoasa 😊

Ai perfecta dreptate, și mie mi s-a explicat cum e procesul de înghițire și m-a ajutat mult sa înțeleg și sa simt, sa conștientizez cum "se mișcă" epiglota. Problema însă a fost ca atunci când înghițeam trageam și aer. Motivul? Rămâne un mister... Probabil o anxietate dusa la extreme!

Buna ...problema cu care ma lupt de ani de zile nu știu ce să mai fac... Vreo unu dintre voi a putut trece peste??? Io numai am nici o speranță :( dacă ATI găsit vreo metodă Ast rasp voastre

Buna tuturor,

Acum 10 ani am trecut prin asta. A fost de departe una din cele mai cumplite experiente la momentul respectiv, slabisem ingrozitor de mult si mi-era jena sa ies din casa la cat de slab era. Totul s-a declansat in momentul in care m-am inecat cu mancare, cu o bucata de cremvusti nemestecata, iar pentru ca am scapat cu viata din eveniment, am vrut sa nu mai repet episodul traumatizant si efectiv am refuzam sa mai mananc. Mancam ca un cosmonaut, doar geluri si totul pasat. Prietena mea de atunci, actuala sotie a fost in sprijinul meu si asta m-a ajutat enorm. Problema era cu amanarea inghititurii, mai ales la mancarea solida. Cu cea lichida nu existau probleme, insa cu cea solida foarte mari.
Am trecut peste aceasta incercare nefericita si acum pot manca si lemne, frica se hraneste cu frica si nu trebuie sa permiteti asa ceva. Din capul locului va spun ca este o problema psihica si puteti trece peste aceasta frica de a inghiti.
Incercati pe cat posibil sa mancati mancare solida, inclusiv mancarea pe care acum o evitati (exemplu: coaja de paine,coaja de fructe, carne etc.).
Cu mare-mare drag ajut atat cat pot eu sa treceti peste acest episod, sa ajungeti la viata buna pe care o aveati inainte de aceasta fobie, meritati sa fiti fericiti. Eu am reusit sa trec fara ajutor medical.
Nu exista poate, sper, exista trebuie si se poate!
Sanatate tuturor.

am suferit si eu de aceeasi problema, dar acum sunt ok. M-am chinuit mai mult de sase luni, am slabit aprox 15 kg, aratam a schelete. Am fost la tot felul de medici. Mai intai am fost la medicul de familie, care mi-a dat sa fac analize la sange si urina, care au iesit ok. Apoi, pt ca nu puteam manca sau bea nimic, m-a bagat cinci zile pe perfuzii cu vitamine. Era singura mea masa pe zi, macar m-a ajutat sa nu ma deshidratez de tot. Dar problema cu inghititul tot nu disparea. Mestecam mancarea in gura si o scuipam, la fel si lichidele. Imi lua cate sase ore sa iau o inghititura de apa, picatura cu picatura. Am fost la psihiatru, mi-a dat medazepam si tonotil. Medazepam am luat o data sau de doua ori, in afara de faptul ca ma ametea nu facea nimic. tonotil in schimb cred ca m-a ajutat, macar sa supravietuiesc. Se da bolnavilor dupa operatii, pt recuperarea organismului. Apoi am fost si la psiholog, dar am inteles ca nu avea onul ce sa imi faca, tot in mine statea puterea. Am luat magnerot, doza mare doua saptamani, si apoi una pe zi constant. In sfarsit am ajuns si unde trebuia: la neurolog. Mi-a facut electroencefalograma si mi-a zis ca am o inflamatie pe scoarta cerebrala care afecteaza centrii nervosi care comanda actul deglutitiei. din aceasta cauza actul nu se mai producea reflex, involuntar cum ar trebui sa fie, iar voluntar este foarte greu sa controlezi mecanismul deglutitiei. M-a bagat iar pe perfuzii, doua transe a cate cinci zile, cu arginina, vitamine, si vit b12 intramuscular. Ca medicatie mi-a dat sermion una pe zi, magnerot, anxiar ca sa pot dormi, ca aveam insomnie. Mi-a dat medical cat am avut nevoie. M-a pus pe picioare acest tratament. Dupa aprox doua luni, nu mai am probleme cu inghititul, pot sa mananc si sa beau, mai incet decat altii, si cu mestecatul indelung al mancarii, dar este ok. Ma simt bine acum. Inflamatia scoartei cerebrale poate proveni de la orice situatie care genereaza inflamatie in organism, adica stres, oboseala, alimentatie gresita, consum de alcool etc. Sper sa va fie tuturor de folos aceste informatii. Deci, am trecut prin tot ce povestiti voi si m-am facut bine. Acest tratament mi-a facut mie bine. Sper sa va gasiti si voi tratamentul potrivit si sa va vindecati!