DEPRESIE,ANXIETATE ,ATACURI DE PANICA

salut cum mai stati cu anxietatea?eu mai am momente cand mie bine dar tot am o retinere si teama aia de nu a cadea din nou in starea aia tampita as vrea sa va intreb la serviciu cum va e?ca eu is casnica si as vrea sa merg din nou la munk dar am acea teama ca nu fac fata si tre sa sustin si un examen voi ce ma sfatuiti o sa mearga? vreau sa merg sa lucrez cu copiiidin toamna ma gandesc daca o sa am activitate imi va fi mai bine sanatate va doresc si mai vb

Categoric iti va fi mai bine la munca, chiar daca vei avea si zile mai proaste. Cauta un job care sa iti placa si sa nu te "stoarca" psihic.
Activitatea cu copii este ok, atata timp cat ai rabdare si nu esti depresiva . Lucrurile stau ceva mai diferit daca esti un caz mai sever sau nu esti stabilizata in urma unui tratament psihoterapeutic sau medicamentos.
In fine, tu stii cel mai bine cum stai si cat esti de ok...
Eu lucrez, am un job cu responsabilitati, am perioade cand ma simt ok , dar si perioade mai grele, atunci imi este dificil:((
Avantajul este ca sunt singura in birou si nu trebuie sa dau explicatii nimanui cand ma simt mai nashpa si se vede tristetea pe fata mea.
Numai bine iti doresc!

am ajuns intr-o situatie disperata si am ganduri de sinucidere,am nevoie de ajutorul vostru.

multumesc thalia pentru sfat as vrea sati spun ca iau in fiecare zi alprazolansi nu stiu daca trebuie sa mai merg la medic sami schimbe tratamentul eventual sa_mi dea ceva mai puternic sau sa renunt ca in urma cu cativa ani mam vindecat fara sa mai iau nici o pastila in schimb ma duceam la biserica si am mai nascut un copil iar dupa 2 ani de la nastere am avut niste probleme financiare mi_ampierdut si serviciul era sa_mi pied si casa si iarasi am cazut si de atunci adica de vreo 10 ani nu mi_am mai revenit chir daca am mers la medic asa ca nu stiu cum sa mai procedez sunt si o fire tare nehotarata si lipsita de curaj o doctoritamia zis sa nu mai iau nimic sa plec din casa sa_mi gasesc de lucru ca am si mult timp in care ma gandesc aiurea bineinteles niciodata nu mam gandit la ceva rau adica la moarte chir nu vreau oricat de rau miar fi vreau sa traiesc da r sami fie si bine insa asta nu se stie traiesc si eu cu speranta ca intro zi ma voi trezi fara acea frica si indispozitie si plictiseala si.......voi fi altarau si credeam ca nu pot ajunge desi nu e departe de casa insa am mers inainte sa vad ce o sa se intample si nu sa intamplat nimic am reusit sa fac cumparaturi si mam intors fara sa patesc nimic desicredeam ca o sa lesin nici nu stiu ce sa mai cred si cum sa mai procedezuneori mas gandesc ca sar putea sa am aceste stari si pentru faptul ca am trompele legate si o fi si asta un motiv mie rau si cand se inoureaza afara ma apasa o presiune devin agitata si atunci chir nu ies nici pe balcon gata poate te plictisesc creca is mai ........decat toti mult succes pa

grupul functioneaza sau stagneaza,am nevoie de suportul vostru psihic,sustinerea voastra fiind intr-o cadere de care nu am des.

Daca tot rau te simti apeleaza-ma pe id-ul michelle1972_ro.....sunt pe mess doar seara,intre 19-22.00

buna dimineata,multumesc michelle,azi ma simt un pic mai bine, doresc latoti o duminica placta si sarbatoarea de astazi sa va aduca liniste si pace si suflet

Buna seara la toata lumea,am 7 ani de chin de la varsta de 20 de ani am inceput cu aceasta depresie anexioasa severa de care m-am saturat rar cand am o zi in care ma simt bn,simtomele mele sint stringere de gat ,oticnesc stari de rau de imi vine sa cad jos am mers la multi medici,dar toti spun ca este o boala ce este doar la noi in minte defapt nu exista,dar eu vad niste simtome ce nu se pot controla este ceva peste puterile noastre nimeni nu ne intelege si fac referire la medici ne dau antidepresive si ne trimet acasa ca si cand e ceva de trecut cu vederea,am luat aprozolam pina de curand le-am terminat acum nu mai pot lua imi trebuie reteta iar eu nu o am sint in spania si nu am reteta.....Rugamintea mea este daca stie cineva sa ma sfatuiasca ce antidepresive sint mai bn pt problema asta si sa-mi spuneti cat mai multe despre boala asta pe care nu o inteleg iar de la medici nici atat nu am inteles.....VA MULTUMESC SI ASTEPT RASPUNS

as vrea sa va intreb pe toti cei din grup cum anume credeti ca v-a ajutat un psihoterapeut in cazul in care ati apelat la asa ceva si daca credeti ca acestia au un rol cat de cat in tratarea depresiei? Putem oare determina cat de bine ne simtitm sau cat de prost in urma terapiei? Ei pot fi acuzati de malpraxis? Eu una recunosc sunt un pic pornita pe ei din mai multe motive, pe care vi le voi impartasi daca ma ajutati un pic cu raspunsurile voastre.

multumesc

membru102261,
starile tale corespund mai degraba cu o dereglare a glandei tiroide decat cu depresia. Pe de alta parte antidepresive nu le poti lua de niciunde fara reteta. Incearca sa completezi o fisa medicala si sa vezi poate reusesc medicii de pe site sa te lamureasca ce fel de problema e psihologica sau endocrinologica. E destul de greu de apreciat mai ales fara o analiza si fara un cosult fizic dar poate daca esti destul de exact in descrierea simptomatologiei atunci poate vor reusi sa te faca sa intelegi de unde ti se trag aceste simptome.

Buna, si eu am avut atacuri de panica si agorafobie. Au fost declansate de o perioada de stres extrem din viata mea, dar cu mult noroc, vointa, tratament cu seroxat si psihoterapie cognitiva am reusit sa le depasesc. Intr-adevar, manifestarile sunt somatice, unele destul de urate (ajungeam sa lesin in propria mea casa din cauza anxietatii si a unei frici nejustificate la acel moment). Sfatul meu ar fi sa apelati la profesionisit, nu va fie rusine sa mergeti la medici psihiatri de la Obregia - preconceptia cu spitalul de nebuni cred ca trebuie depasita.

Riana, pe mine m-au ajutat psihiatrii, nu psihoterapeuti. Psihiatrii au si pregatire de psihoterapeuti, dar nu si invers. Pe de alta parte, daca ai terminat facultatea de psihologie si ai un minim de relatii, situatie materiala sau vointa - poti avea acces destul de usor la un atestat de psihoterapeut. Stiu ca afirmatia este destul de grava, dar nu se compara pregatirea unui psihoterapeut cu ce a unui medic psihiatru care are cativa ani buni de rezidentiat in spate, examene de specialitate, etc.

Sunt nevoita sa te contrazic in privinta medicilor psihologi...Este adevarat ca psihiatrii sunt cu mult mai bine pregatiti la tot ce inseamna patologie,numai ca psihologii au retineri in a te indopa cu antidepresive triciclice si haloperidol.Tratamentele psihiatrice in caz de depresie pot fi extrem de daunatoare,pe cand mdicamentatia dozata de psihologi impreuna cu psihoterapia pot face minuni.Eu fac practica la spiatalul 9,la Scaricica si la IML si am vazut bolnavi depresivi ajunsi legume datorata unui tratament inadecvat,mult prea puternic pt ei.Asa ca apelati cu incredere la un psihoterapeut fara insa sa intrerupeti vizitele cand aveti perioade de bine!

si de unde stiu eu ca acel psihoterapeut e bun si ca nu imi medicamente care sa imi faca tzandari mintea, care e oricum in craci? si oare nu psihiatrul prescrie si psihoterapeutul pune diagnostic?
ma rog, ideea de baza este cum ii recunosti pe cei buni si cum ii tragi la raspundere pe cei rai ?

Atat psihiatrul cat si psihologul diagnostigheaza.Diferenta consta in faptul ca psihologul nu poate prescrie o reteta,cu parafa.Dar poate recomanda schema de tratament.Ca sa gasesti un psiholog bun trebuie sa te bazezi si pe flerul tau.Un medic care nu iti inspira profesionalism si incredere nu poate colabora cu un pacient nevrotic.Aici ma refer strict la tulburari obsesiv-compulsive! Nicidecum la schizofrenici,paranoici sau cei cu delir...Referitor la medicamentie,psihologul se axeaza pe naturiste si psihiatrul pe halucinogene si neuroleptice.Am specificat de cand am intrat pe forum ca sunt studenta in ultimul an la psihologie si nu am nici macar o singura nota de 9...Asta inseamna ca imi place ce studiez si o fac cu responsabilitate.Pot sa afirm si niciun medic nu ma poate contrazice ca neurolepticele distrug intr-un timp scurt retelele neuronale.Asa ca votul meu este pt psihologie.Sufar de anxietate si celelalte de mult timp si m-am ciocnit de cativa psihiatrii.Tratamentele lor nu numai ca ma adusesera in stare de leguma,mai mult,tot imi era rau dar nu puteam sa reactionez.Ca sa tragi un medic la raspundere pt malpraxis il dai in judecata.Sper ca ti-am raspuns la toate intrebarile detaliat.Sanatate maxima.Cristina

multumesc pentru raspuns, acum am o oarecare lumina asupra problemei.
acum fiindca mi-ai zis ca trebuie sa ma bazez pe fler oare nu ar fi mai bine sa ma bazez si sa iau in cacul experienta altora, respectiv sa facem un sistem de notare catalogare in functie de experientele celor care au facut psihoterapie. Ma gandesc ca in acest fel as putea sa aleg pe baze mult mai rationale decat in functie de flerul meu care ar putea sa ma lasa balta intr-un moment crucial pentru mine.
una peste alta eu propun sa facem o lista cu psihoterapeutii pe la care ati trecut si sa facem o evaluare a lor si un top. ce spui ?
asa poate am bafta si gasesc unul bun :)

se pare ca suntem o comunitate destul e numeroasa cei care avem asemenea probleme cu diferite grade de ale afectiunii.la mine se manifesta acum cu perioade de apatie ,somnolenta in timpul zilei

multa sanatate!

buna seara.......da starile mele corespund cu o dereglare de tiroida am mers la tot felul de medici am fc analize si miau iesit bune ,ultima data am fost la parhon in luna august 2007 am fost diagnosticata cu depresie anexioasa severa mi-au dat aprozolam,mianserin si xanax ,iar acum o saptamana am consultat medicii de pe si-te si acelasi raspuns am primit nici eu nu pot intelege dece ma manifest asa am crezut ca amprobleme cu tiroida dar medici imi comfirma ca nu .....ms pt sfat....o noapte linistita va doresc

buna.dintotdeauna am fost retrasa marginalizata de restul:colegi parinti.de 2 luni merg la psiholog dar mi-e mai rau.am avut o relatie cu un tip care mi-a promis marea cu sarea si dupa ce totul s-a consumat nu m-a mai cautat.eu i-am trimis disperata mesaje de repros el ma tot amana.am 26 de ani.am o relatie de 7 ani cu cineva.el nu stie ce am facut.nu vreau sa-l pierd.doar lui i-am spus acum recent de starile mele pe care le am de copil dar am incercat pana acum sa le ignor.mi-e frica sa ies din casa.mi-e frica de oameni.am ajuns sa nu mai stiu cine sunt.tot timpul am incercat sa fiu sociabila cu cei din jur sa fiu pe placul lor dar cu toate astea nu am prieteni decat niste vecini cu care mai iesim dar care nu stiu de problema mea.dimineata ma trzesc cu stari de voma.de 3 luni am diaree in fiecare zi.tot incerc sa aflu cauza pt care sunt asa dar parca mai tare ma cufund.de 3 luni tot la asta ma gandesc.la servici nu mai stiu cum sa ma comport.lumea spune ca ma comport ciudat.ma trzesc dimineata si si intru in panica ca nu stiu ce sa fac.ma doare in spate capul.am citit o gramada de articole despre diferite boli si parca mai tare intru in panica.familia nu stie nimic de complexele mele de faptul ca nu am prieteni pt ca fata de ei am incercat tot timpul sa par vesela.la servici tot timpul incercam sa par sociabila,incercam sa fiu de gasca dar acum nu mai imi iese.am impresia ca tot mi-o iau inainte se casatoresc fac copii.eu oare o sa pot avea o viata normala?realizez ca sunt multe lucruri pe care nu le-am facut comparativ cu altii sau pe care nu le stiu si imi fac complexe si asta intra in contradictie cu cum incercam sa fiu la servici.oare am fost o falsa tot timpul asta/mi-e atat de greu.pana acum imi spuneam ca daca altii pot eu de ce nu as putea dar acum nu mai cred asta.ma fortez sa fac de mancare sa fac curat.e groaznic.cateodata ma gandesc sa las totul balta si sa ma internez.sunt asa de sp***a.parca nu ma mai regasesc in nimic din ce faceam pana acum.parca nici hainele nu ma mai caracterizeaza.ma imbrac ca sa nu ies goala pe strada.tot timpul am incercat sa fiu ca altii sa fiu acceptata.numai stiu cum sunt eu.parca mintaea si corpul nu mai lucreaza impreuna.ce ma fac?stau toata ziua in casa.ma mai fortez sa fca una alta sa mai merg la o cafea cu vecina dar am senzatia ca sunt falsa cu ea nespunandu-i ce am.sunt in concediu si nu stiu daca o sa ma mai pot intoarce.mi-e frica de ce zice lumea.deja au observat ca ceva nu e in regula cu mine si cand ma apropii de ei ma intimideaza.ma inrosesc la fata.realizez ca m-am izolat foarte tare.am slabit foarte mult.ce sa fac