Ce sa fac,sa-l cred? raspuns medic

Da-l naibii de dobitoc. Asa fac multi barbati neseriosi. Acasa se poarta cu brutalitate, jignesc, injosesc, iar la serviciu, cu altii sunt altfel, buni de pus pe rana. E o strategie smechereasca de a fi vazuti bine de altii, dar acasa obosesc si isi dau arama pe fata. Se poarta asa cum sunt , josnici si marlani. Daca ai probleme de sanatate care ti se agraveaza din cauza stresului permanent, nu are sens sa stai langa un astfel de om. Tu stii cel mai bine ce pierzi si ce castigi. Dar nu are sens sa pleci din casa. Sa plece el. Am cunoscut persoane, femei, care au plecat din casa cu o valiza si nu au mai putut intra. Pana se rezolva cu divortul, cu partajul...lucrurile se paraduiesc, se imprastie. Bune mai sunt legile in alte tari. Femeia ramane in casa, chiar daca nu a lucrat niciodata. Se considera ca munca ei a constat in ingrijirea familiei, cresterea copiilor,...adica munca aceea care niciodata nu se termina. La noi, legile protejeaza de multe ori agresorul, adica sotul, el ac***a drept de proprietate asupra bunurilor comune chiar daca-si terorizeaza familia. Sotia este nevoita sa plece pt a fi in siguranta, iar el ramane stapan pana la solutionarea cauzei. Probabil sotul tau are iar pe altcineva care-l face nefericit si refuleaza acasa asupra ta.

Vio, sunt de acord cu tine. Eu sunt casatorit de 25 de ani iar sotia mea are exact aceleasi obiceiuri ca si sotia ta. Indiferent ce fac eu sau fica noastra nu este bine. Tot timpul are sa ne reproseze ceva. De ce fac asa si nu asa, de ce ma asez aici si nu acolo, de ce pun un pahar in stanga si nu in dreapta, de ce vreau sex acum si nu peste o jumatate de ora sau maine dimineata, etc. Si inca ceva: am propria firma, este foarte profitabila, castig suficient incat familia sa duca o viata lipsita de griji in comparatie cu castgurile ei care sunt foarte mici. de aceea nu i-am inteles niciodata atitudinea. Deci, inca o dovada in plus ca natura nu a atribuit calitatile in functie de sex (vezi si atitudinea doamnei de mai sus care face barbatii ,,dobitoci'''''''' fara sa se uite in oglinda)

dragilor adevarul este undeva la mijloc si se numeste comunicare daca nu suntem pe aceiasi lungime de unda cu partenerul totul e in zadar si decit vai de doi mai bine vai de unul

multumesc tuturor pt raspuns...ce sa zic? filipa,esti un bun psiholog...exact asa e,dar nu e violent,decat verbal...si tu elena,ai dreptate...e vb de comunicare...lipseste cu desavarsire,dar e si o doza de nebunie,egoism...nu stiu ce sa cred,dar,da,din cauza problemelor de sanatate,dc nu se schimba,simt ca o iau pe carari. am vrut sa o iau de la capat,sa incerc sa uit,pentru ca 4 ani a fost un calvar....am creyut ca am reusit,ca am depasit criza,dar in ultimul an a redevenit acelasi,parca anul 2009 nici n+ar fi existat,nu s+ar fi intamplat nimic si e tot el,din timpul cand cauta nod in papura din orice ca sa plece,sa se intalneasca cu alta...sotia ta,vio,reproseaya tot timpul,e ciuf*ta,ceea ce e altceva...fetita mea ma intreaba,cum de mai suport...eu nu castig cine stie ce,dar e ok,cat sa+mi duc traiul decent,si nu faptul ca el castiga mai bn ma tine,doar dorinta de a fi o familie...dar filipa,asa+i,cred ca e un orgoliu de a fi vayut bn de altii,nicidecum iubire cum afirma...in rest,o desconsiderare totala...

...iar ce spuneti dvs.d_na psih.e o poveste...dupa intamplarea nefericita,cand i''am descolerit aventura,pe comunicare a dat vina si am fost de acord...am stat mult de vb atunci,cateva yile,saptamani,luni...dar apoi,incetul cu incetul a revenit la vechile obiceiuri...vn de la servici...calculator...vizita la un prieten...seara de seara. dc incerc sa+i reprosez,sau il intreb,doar,gata....tipa. si eu prefer liniste,iar el a invatat lectia=face ce vrea,stie ca tac si e,cat de cat ok...pana cand???

iti spun din propie experienta si cu regretul ca nu am facut atunci pasul decisiv ,fugi asigura fetitei un trai linistit fara stresul certurilor care va lasa urme urite asupra ei este suficienta iubirea ta si iti va fi bine si tie

el continua sa se comporte asa deorece cand ai descoperit aventura nu l.ai parasit si ai fost de acord cu lipsa de comunicare inventata de el...nu cred ca tu nu ai fost dispusa la comunicare sau daca ai avut momente ai avut tot dreptul sa fii inteleasa si ajutata daca ai langa tine o persoana cu suflet.daca a vazut ca.i merge normal ca duce incontinuare aceeasi viata de vierme neinteles si egocentric si la asa zisul prieten seara de seara...pe deasupra este si las si superficial .de ce nu face pasul decisiv sa se mute la prieten?pentru ca nu iubeste pe nimeni.sunt persoane goale si marunte.fugi mancand pamantul pana esti sanatoasa poti sa.ti refaci viata sentimentala sa te simti bine sa fii fericita si sa fii iubita.sunt atatea mici placeri pe care le poti trai care acum nu le vezi .scapa de cosmar si o sa vezi ce bine o sa.ti fie ! oricum si asa esti singura si nu ai nici o satisfactie.atunci de ce continui acest masacru?Acorda.ti o sansa.!!!!!!!!!!!!!!!!

asa+i,iuly...sunt singura,asa ma si simt...nici banii pe care+i aduce,nici altele nu acopera golul din suflet,singuratatea si tocmai asta spunea acum 2 ani,ca nu mai avem timp ,ca ne apropiem de 50 de ani,curand vom fi batrani,sa ne bucuram cat mai avem timp de tinerete...vorbe,vorbe goale...acum tipa iar,mereu si din orice iar eu,normal,sunt tot timpul suparata,incruntata....

In primul rand, draga mea, doresc sa-ti spun ca trebuie sa fugi. Un barbat se comporta diferit atunci cand te inseala, pentru ca toate lucrurile, toate trairile prin care trece il fac sa-si schimbe atitudinea in fata ta. Are impresia ca in alta parte e mai bine (dar asta e numai o impresie). Decat sa te paraseasca el si sa ramai tu cu buza umflata mai bine fa tu primul pas, pentru ca un an din 7 (adica din 2003 pana acum) in care el s-a purtat bine inseamna foarte putin. Stii mai bine ca mine, poate, ca o relatie de casatorie nu asa trebuie sa fie. Nu trebuie sa te complaci nicidecum in situatia in care esti, plus ca iti distrugi sanatatea care ti-a mai ramas. Dar daca te desparti de un barbat nu e un capat de lume pentru ca ei nu reprezinta totul pentru noi.
Iti recomand asadar sa iei atitudine, sa fii curajoasa si nu te lua dupa ce spun unii (care au si comentat aici): in caz de divort iei jumatate, iar daca ai si cu ce dovedi comportamentul lui poti sa primesti si pensie alimentara pentru problemele de sanatate care ti le-a produs el (din fericire, eu sunt in domeniu asa ca stiu ce vorbesc). plus ca fetita ta e destul de mare acum incat sa conteze si cuvantul ei in caz de divort si ea chiar nu merita sa asiste la nimicurile tatalui ei si sa ajunga sa creada ca toti barbatii sunt asa.

Pe langa cele spuse mai sus, vreau sa adaug ceva:
Barbatii nu sunt rai cu totii, asa cum nici femeile nu sunt bune si sfinte si minunate toate, de aceea Vio si John au asa probleme cu sotiile lor. Au dat peste niste femei care nu isi merita sotii. Poate voi, Vio si John sunteti barbati care meritati mai mult, de fapt, sigur meritati mai mult. Dar daca vreti sa le puneti la respect, un sfat din partea unei femei: taiati-le banii, ca sa aiba de ce urla. Violenta nu este buna, dar trebuie sa luati putina atitudine si asta e sansa voastra. De obicei, femeile care fac asa ceva sunt cele carora le place sa detina controlul si cred ca asa isi tin barbatii langa ele, dar nimeni nu merita o asa viata.
Si nu in ultimul rand: Iuli, tu ai o problema cu barbatii, foarte grava. Dai niste sfaturi care poate nu merg in toate situatiile, sanctifici prea mult femeia, o ridici in slavi pana la Dumnezeu si inapoi, dar tin sa te anunt ca atat barbatii cat si femeile sunt la fel din punctul asta de vedere: exista atat femei care le fac viata barbatilor un calvar, cat si barbati care le fac viata un chin femeilor. Mama mea spre exemplu e trecuta de mult de menopauza, dar si cand a fost cazul nu i-a facut viata un chin tatalui meu, la fel ca toate femeile pe care le cunosc. Ce pot sa-ti spun mai mult decat sa mergi la un psiholog sa treci peste cine stie ce ti-a facut vreun barbat in viata asta

mutumesc e putin spus.ma simt asa bn acum cand am cu cine vb despre problemele mele,cand sunt ascultata,sfatuita...nu am cu cine vb si am avut momente de deznadejde...boala de care sufar e urata,fac tratament zilnic cu cortizon si altele,cu toate astea merg bn,in ciuda faptului ca medicii ma sfatuiesc sa ma pensionez eu inca sunt in activitate,dar nu am voie stres,oboseala,cearta si tocmai de asta am parte...am stat si am analizat si am crezut,la momentul respectiv,ca ,dupa cele intamplate o sa se schimbe,desi ma gandeam ca nu a fost o aventura,ca a tinut totusi 4+5 ani...totusi m+a convins ca o sa fie ok...si a fost 1 an...acum,nu e zi sa nu ma faca sa ma gandesc la despartire,e acelasi din perioada aventurii,desi nu cred ca mai are o alta...uneori recunoaste ca are un temperament ingrozitor,isi cere scuze,dar e total absent in casa,sta doar la calculator si se culca tz,cand eu dorm deja de cateva ore...

Da, corb la corb nu scoate ochi !
Asa reiese din ce scrieti voi, doamnelor !
Cineva, mai sus scria ceva despre comunicare si avea mare dreptate; doar ca, daca prin comunicare verbala transmiti iubire, apreciere ( daca transmiti?!) iar nonverbal esti ostil ? E ca la mate(+) & (-) = ( - ).
Ganditi mai mult inainte de a da sfaturi; a, scuzati, uitasem ca femeile gandesc cu inima si de aceea judecatile lor sunt mai patimase...
De iertare a auzit cineva? Dar de faptul ca, prin comportamentul nostru influientam comportamentul celuilalt?
de ce nu vreti sa recunoasteti ca universul vostru este creat de mintea voastra, ca suma a experientelor voastre individuale; incetati sa ma dati sfaturi aiurea ! In medicina se spune "exista bolnavi, nu boala" adica aceeasi cauza poate sa se manifeste diferit la persoane diferite.
Voi, care scrieti, ati rezolvat problemele din familiile voastre si acum dati sfaturi in baza experientei dobandite, sau este doar o refulare a trairilor nefericite - aceste indemnuri nu cred ca tin de normalitatea umana !
Incercati sa iertati, sa nu mai judecati pe celalalt, sa lasati supraconstientul sa se manifeste si o sa vedeti rezultatele benefice ce nu vor fi mult asteptate.
Un castig imediat va fi linistea, pacea interioara pe care o sa o resimtiti aproape imediat; si toate celelalte vor veni de la sine, inclusiv aprecierea, dragostea pertenerului/ partenerei !

si tu ai dreptate,ioan...exact asta am simtit eu,acum 2 ani cand am luat hotararea sa iert...liniste,pace interioara...si am simtit din partea lui apreciere,dragoste...dar ce te faci cand realizezi ca au fost himere,vise...ca totul a revenit la fel,in sensul rau,dupa un an...ca ai sperat si ai iertat,ce?...caderea este mult mai violenta,iti dai seama ca iertarea si sperantele tale au fost yadarnice,iar disperarea e mai mare...si+ti mai spune ca da,anul trecut s+a simtit vinovat pt tradare,de aceea a fost altfel,dar acum e altceva...tu ce ai fc?sunt nehotarata pt ca nu+mi doresc schimbare...sunt hotarata pt ca,in singuratatea mea,imi doresc liniste!