Caracterul unora, dependenta altora

Ce spuneti insa despre situatia urmatoare: ea femeia maritata ,,s-a indragostit,, mai tare, ea femeia maritata si-a asumat toate riscurile, pe cand el doar se bucura de partide amoroase igienice si cand se punea problema de responsabilitatea spunea '''' eu nu pot decide pt tine! nu as putea sa ma uit in ochii copiilor tai!''''..ha..., asta pana cand itr-o zi cand apare sotul acasa si il gaseste ...unde?...IN DULAP ! ..da! exact ca in bancuri ! Il scoate sotul din dulap si el ii mai si intinde mana, sa il salute.
Om cu ff mult bun simt, nu? S-a simtit jenat de situatie, de aceea s-a ascuns, de aceea a lasato doar pe ea,sa se justifice, el fugind cu coada intre picioare.
Si, ce s-a intamplat mai departe...minte multa din partea ei la momentul respectiv a considerat ca il iubeste totusi TOT pe el !Oricum viata de familie nu mai avea sanse reale dupa situatia creata. S-a despartit de barbat si a continuat relatia cu el/amantul cel educat, inteligent cu mult bun simt, etc, etc...plin de calitati ce ea nu mai vazuse la nimeni si nu credea ca alul le-ar mai avea ! Sotul, ce sa faca? Ani de casnicie, buni, rai, copii...a incercat sa drege, sa mai repare, spera ca ii va veni ei minte la cap. A lasato sa decida, insa, tot spera, desi stateau deja separat...asta pana intr-o zi, cand, de data asta l-a gasit iarasi pe acelasi ,,domn,,...unde?...in dulap, desigur !
asa ca a renuntat !
Ce s-a ales apoi de toata harababura asta?...o relatie intinsa pe o perioada de 6 ani, care ar mai continua bine mersi tot asa, el cu casa lui, ea cu casa ei(insa, fara barbat), doar cu responsabilitati de femeie singura, etc...asta pt ca acum , oare ce mai simte ea din tot ceea ce simtea fata de el?..nevoia sa il vada ca macar odata s-ar responsabiliza, ca macar odata ar sti ce vrea. Insa, clar, el stie ce vrea, el vrea ca viata sa continue tot asa, e mai comod, nu?...dacaea accepta, de ce nu?...
Nu va mirati, nu acuzati ! Nu e film, ci realitate urata, ce a facut mult rau in jur, in multe suflete, ce a creat un trecut greu, un prezent coplesitor si un viitor incert.
Ea, acea femeie din relatare, sunt chiar eu.Eu cea care nu ma mai recunosc.NU mai stiu cine eram si cine sunt.Stiu doar ca imi doresc sa se termine odata aceasta sarada, sa imi pot vedea de drum , care va mai fi sa fie el....insa, mi-e teama...ff teama...mi-e greu.In plus, O, Doamne...nu ca i-as vrea sau nu, insa, da...mi-as dori sa stiu ca intr-o zi si el va simti raul facut.Ca intr-o zi macar atat va intelege insa, stiu ca nu am eu vre-un rost sau putere in asta. E vorba cred doar de lipsa de apreciere a sacrificiilor mele, pe care dominandu-ma m-a facut sa le fac, crezand ca el e ,,omul decentei,, intruchipate, care nu se coboara vreodata la nivelul meu, el e cel ce trebuia admirat, iar eu privita cu ochi critici.Toata ,,iubirea,, mea e acum o rana, pt ca a fost neinpartasita, pt ca am fost umilita, m-a lasat cu impresia ca nici atat nu meritam din partea lui, nici macar sansa de a incerca sa locuim impreuna, sa vedem ce ar fi putut fi. Poate el stiia mai bine ! Inclusiv ca relatia a continuat atata timp, tot vina mea a fot. Eu l-am batut la cap, eu l-am cautat, eu il sunam, eu il chemam la mine...el doar venea...corect, nu?
An de an imi propuneam sa renunt, insa nu reuseam.Sper ca acum o sa invat sa ma iubesc pe mine, si sa imi dau mie si copiilor mei sansa sa ne bucuram unii de altii.El nu merita nici umbra ce o are in urma lui pe pamant ! (a, numele ales de mine, pt postare este in general un nume ce il alege el..spune multe..) Ce trist ! Sper ca mai exista si barbati de onoare pe pamant, nu doar ca el.