Efectele alcoolului sunt reversibile?

Buna Andrei,

da, sun mari sanse. Daca te intereseaza o terapie revolutionara cu produse de top, 100% naturale, fabricate in Ungaria si creeate de catre medici, farmacisti si cercetatori renumiti scrie-mi te rog la adresa [email protected]

Voi avea nevoie sa-mi spui varsta, un nr de telefon, problema in detaliu, respectiv de cand consumi/cat timp ai consumat alcool si cat de mult, daca a existat vre-o data coma alcoolica, de cand ai inceput sa uiti si daca ai mai observat si alte efecte (chiar daca nu le corelezi cu alcoolul), daca ai mai avut/ai si alte probleme de sanatate.

Sanatate multa!
Oana

in primul rand as fi dorit sa stiu mai multe, ca de exemplu cat ai timp ai baut, cat de mult cantitativ, daca e prima abstinenta sau ai mai avut reveniri,de cat timp nu mai bei, de ce ai baut exagerat, presupun(orice alcoolic are o motivatie, mai mult sau mai putin realista)ce doresti in continuare in legatura cu acest subiect.... sunt , stiu, multe intrebari, dar imi trebuie cateva repere, pentru ca am si niste raspunsuri. doresc numai sa stiu daca ceea ce-ti voi putea spune , dupa ce ma lamuresti,este compatibil cu povestea extrem de reala si plina de invataminte pe care am trait-o alaturi de o pessona importanta din viata mea. daca esti omul ce invata si din experienta altora, merita sa auzi relaterea mea!astept , daca doresti, raspunsuri la intrebarile mele, atat cat esti dispus sa oferi, totusi as vrea sa stiu daca mai exista ceva ce nu mi-ai putut spune din orice motiv ar fi. ma voi rezuma la cat imi spui, iti respect si inteleg decizia.

am inceput in facultate, cu amicii care ma trageau cam seara de seara la o bere, prin discoteci-asta incepand cu sfarsitul anului I. Pana atunci nu fumasem deloc, si nu bausem mai mult de o bere si vreo 200ml tarie in toata viata. Asta era prin 98. Pana prin 2001, erau iesiri de 2-3 ori pe saptamana, uneori mai des, care insemnau cam 2-4 beri/seara. Nu-mi luam insa de baut singur.Abia de prin vara lui 2004 (deduc in urma unor asocieri) am inceput sa ma cufund, sa-mi iau singur cate 2l bere, si uneori chiar 4, depinde de stare. Beam pana intram intr-o inhibitie ridicata. Motivatie nu aveam-asa zise justificari. Pe atunci imi imaginam totusi ca beau de tristete, dupa o relatie pierduta la care mai visam inutil. Apoi a trecut asa-zisa tristete (desigur accentuata enorm de alcool) si a devenit un soi de rutina de seara-2l bere in fiecare seara, de pe la ora 8-9 pana pe la 11-12. Erau perioade de abstinenta de cateva zile, o saptamana, cea mai mare a fost recent, de 17 zile.
Mi-am propus insa o normalitate care poate suna, stiu, a scuza; orice alcoolic va zice ca macar un pahar, la o ocazie. De alte dati sevrajul dupa prima bere era foarte intens, sau era un motoras care pornea-asteptam sa am ocazia sa-mi iau alte beri. Acum am reusit asta fara sa ma fi gandit. Singurul risc posibil acum ar fi sa o iau mai moale, crezand intr-o perioada de control. Nu asta ma intereseaza, ci o demonstratie (am o fire foarte demonstrativa) ca un alcoolic nu e pe viata damnat. Deci n-o sa caut situatii in care o bere e "legitima", dar nici n-o sa le refuz cu acea frica probabil permanenta pe care o au abstinentii pe viata. Daca va fi un esec premisa mea, ma voi convinge de eroare.
Nu cred ca alcoolul e o adevarata problema pentru un individ, ci "societatea" si psihologia sociala a alcoolului-care implica toate sistemele, toate structurile, functiile, samd. A scoate doar alcoolul nu rezolva nimic. Omul ramane cu aceiasi amici de pahar care poate vor incerca sa-l traga in jos, cu acelasi gol intern, sau cu aceeleasi activitati nesatisfacatoare. Cred ca printr-o organizare a mediului intern si apoi extern care sa porneasca din interior, aproape orice om poate scapa de problema. Ma gandeam la un plan motivational, dar e alta eroare, poate la fel e si cu fumatorii-isi zic sa se lase de fumat pentru ca risca un cancer. Ideea de cancer n-are nici o rezonanta in mintea lor pana nu ajung pe masa de operatie. E mai mult un joc cu sinele-adica hai sa caut niste motivatii, niste argumentari solide, apoi niste paranteze pentru ele, in care sa intre si exceptii, samd.
As spune ceva ce nu pot defini prea bine, sau detalia: pentru a te lasa de un viciu, nu ai nevoie nici de motivatie, nici de vointa. Nu ai nevoie de absolut nimic. Daca crezi ca ai nevoie, nu vei reusi. Poate si pentru ca nevoia de ceva din afara e un externalism.

nu te supara, nu incerc sa te judec sau sa te critic, pentru ca nu-mi permit, desi banui ca sunt mai mare,dar maturitatea nu nu inseamna si permisiunea unor libertati. am avut ocazia sa invat lucruri deosebite de la unii mult mai tineri. depinde de cat esti dispus sa progresezi ca individ, invatand permanent in orice conditii, din experientele celor din jur, indiferent de religie, sex, varsta, rasa, pozitie sociala. chiar si de la un om al strazii poti invata ceva caci si el poate avea o poveste cu morala. eu sunt cadru didactic, prin natura meseriei,
deci,pedagogi si psihologi intr-o oarecare masura. permanent transmitem invataturi, insa transmise sec, ca simple informatii(este bine sa..., nu e corect sa..., trebuie ,se spune ca, etc.)ele nu au nici un efect in timp, pt. ca rostul informatiei scolare este ca ea sa devina instrument de lucru, samanta ce va inflori bogat mai tarziu... de aceea luam cazuri concrete, din mediul apropiat de viata, palpabile, prezentate cap-coada, de la inceput pana la sfarsit.se face apoi o analiza a prezentarii(cine sunt personajele, unde, cand, cum, ce, de ce crezi ca, ce s-a intamplat daca a facut asa si ffff important, da-ti un alt final povestirii. atentie!!! se asculta mai multe variante si eventual le dirijam prin intrebari pt. a desprinde copilul tot ce vrem sa se constate, fara insa a sugera ceea ce noi vrem sa transmitem de fapt)la sfarsitul orei, nonsalant, vom intreba:ce invataminte desprindem din intamplare? ne ajuta cu ceva pe noi ca indivizi?,de cine v-a placut, ca cine vreti sa fiti, de ce,puteti identifica in viata voastra asemanari cu aceste personaje sau intamplari?
vei constata cu uimire, cat de usor ai educat fara sa impui, ci prin puterea exemplului. dupa un timp, elevii vor fi cei care, chiar si dintr-o banala altercatie dintr-o pauza, soldata cu ceva urmari, vor analiza ei insisi feptele si vor trage concluzii:de aici desprindem ca nu e bine sa.... pt. ca... acest pt. ca e fff important)viata unui individ este relativa, lunga sau scurta, placuta sau grea, soldata cu urcari si coborasuri. dar un lucru e cert:e una singura, singura de care ne amintim de altfel! depinde de noi daca altii vor desprinde invataturi de calitate din faptele noastre, dar tot de noi daca reusim sa desprindem informatia corecta din faptele celor din jur. si nu sa ne limitam numai la a oberva, pt. ca atuci efortul a fost in zadar... evoluam ca indivizi daca pornim de la inferior ridicand mereu pragul superiorului. nu ne motiveaza nimic, si cum spui daca ai o motivatie pt. ceva, atunci nu are nici un rost, nu faci ceva pt. ca.... ci faci fiindca e placuta senzatia privirii chipului tau dimineata in oglinda,fara a ocoli unele aspecte:nu-mi privesc ochii pt. ca oricum stiu ca sunt rosii, nu trag aer in piept si-l expir cu forta invingatorului, pornind sa cuceresc o noua zi, pt. ca risc sa-mi simt respiratia duhnind a bautura,nu-mi privesc atent chipul sa-mi vad aerul de intelepciune ,blandete, bunatate si mai ales responsabilitate a faptului ca ceea ce fac e
demn de mine, oglindite in ridurile fruntii mele, pt. ca mi-e teama ca ceea ce voi vedea nu voi recunoaste si nu voi sti ce nume sa-i dau, sau mai rau, stiu dar mi-e jena sa-l pronunt....
daca ne refuzam aceste lucruri, inseamna ca, nu avem calitate de indivizi apartinatori unor specii inteligente, deosebite de alte mamifere.atunci inseamna ca viata cu care am fost binecuvantati la nastere a fost o risipa,si ce pacat ca s-a dus asa de repede iar eu nu i-am observat de fapt frumusetea pt. ca eram prea beat sa ma bucur de ea...
toate aceste lucruri i le-am spus si sotului meu la un moment dat.... la fel ca tine, un om educat. macar pt. faptul ca ai citit, ca el ca m-a ascultat, si nu se poate sa nu fii miscat ceva in existenta ta. prietenii adevarati sunt cei care sunt alaturi in orice moment, in orice situatie, nu numai atunci cand le umpli paharul. vei contata cu surprindere ca ,in viata reala ramai cu mai putini dar aceeia de o rara si nobila calitate.alcoolismul e o boala, iar tu esti departe inca de a te vindeca. dupa cum pui problema, te minti singur, iti gasesti ,,drepte motive in strambe adevaruri...culmea ca recunosc fazele. le-am trait alaturi de sotul meu.nu stiu daca esti casatorit. daca da, crede-ma pt. ea e un cosmar ceea ce traieste langa tine, chiar daca nu sa plange inca... te iubeste prea mult. daca nu, mai mult ca sigur ca cineva sufera, langa tine, dar esti prea preocupat cum sa-ti umpli paharul, ca sa observi... dar,la un moment dat, in fazele tale de mare luptator in ale abstinentei, care crede-ma ca e ca un balon de sapun asa cum o percepi, te vei trezi singur si vei intreba: oare unde au plecat toti?si te vei uita peste ,,gard, la colegi de-ai tai pe care poate nu dadeai doi bani, cum au trecut victoriosi linia de sosire si tu.... te impleticesti.... spre nimic! si... crede-ma simptomele de care te vaiti sunt numai inceputul!sunt reale si sunt efectele pasiunii tale. nu e tarziu si crede-ma ca ai cam ajuns la buza prapastiei! inainte inseamna ca da, sunt ireversibile, inapoi, inseamna spectacolul vietii care nu stiu cum naiba nu-ti taie rasuflarea... priveste-l cu atentie! merita.
atat am avut de spus. te rog iarta-ma daca te-am ofensat. ca om consider ca mi-am facut datoria fata de un seaman.daca intr-adevar desprinzi ceea ce se merita si vrei sa asculti si studiul de caz, ac***a ca personaj jumatatea din viata mea, anunta-ma. promit sa nu mai fiu atat de psihanalista, ci prezint scurt si la obiect. consider ca daca prezentarea a fost bine structurata, menita sa capteze interesul, asemenea unui preludiu, restul va fi ca cireasa de pe tort...

Am vrut sa spun prin apelul la motivatie si vointa ca si ele sunt scuze pe care deseori le invocam: "as vrea" sa ma las de fumat, dar "nu am vointa", samd. Probabil m-am exprimat gresit, nu mi-am propus sa ies in fiecare zi la cate o singura bere ca sa verific abtinerea la urmatoarea. Psihoterapeutii cauta elementele distinctive intr-o categorie, psihologii si sociologii generalizeaza, sau cauta punctele comune, sarind peste restul. Sociologic deci, ar trebui sa consider ca personalitatea mea nu exista, ca chiar daca acum sunt treaz sunt de fapt beat virtual, si ca nimeni nu iese din schema alcoolului, e doar o iluzie. Iau in calcul si termenul mediu si lung de analiza. Oricine se bucura de primii pasi drepti. Dar sa revin la motivatie...credintele religioase daca ar fi rationale, n-ar mai avea sens. Orice crez rational poate fi contraargumentat, deci are o slabiciune. Asta am vrut sa spun.
Unii beau toata viata, sunt cam tot timpul beti, cu mintea dusa. Am trecut prin momente ca astea, eram poate la fel de convins ca trebuie, dar pur si simplu puneam gresit problema! Daca stai un sfert de ora cu o tigara si te intrebi: s-o aprind, sa n-o aprind, pana la urma probabil o aprinzi. Fiecare functioneaza altfel. E chestia aia cu partea plina si cea goala a paharului: unul isi zice ca e alcoolic si nu mai bea, eu imi ziceam ca sunt, ma abtineam o perioada, dar prima bere era urmata de a doua, ca doar eram alcoolic. Imi convenea perfect eticheta. Cu fumatul e la fel, iti permiti sa fumezi un pachet sau doua pentru ca nu te omoara profesia. Cine sta 10 ore la un birou nu cred ca fumeaza un pachet tigara dupa tigara acasa, sau ca-i mai arde de o bere. Tot mediul conteaza.
Dau un exemplu poate fara legatura prea mare. In facultate eram indragostit de o tipa de la psihologie, anul III. O vedeam pe holuri, am observat ca nu fuma. Asa ca mi-am zis ca inainte s-o abordez, sa ma las de fumat. 5 zile n-am fumat, si dupa ce-am abordat-o (inventasem o p***ae de chestionar cusut cu ata alba, ca sa intru in vorba), mi-am aprins repede o tigara. Acelasi Eu, aceleasi convingeri, ganduri, emotii, cu cateva zile in urma insa nici nu-mi aparea in constiinta ideea de o tigara, nu mai zic de nevoie. Totul era psihic, altfel as fi simtit sevrajul. Motivatia lasarii era insa externa.
Oroarea alcoolului am trait-o bine de tot, tot tacamul, de la sentimente jucause de vinovatie (adica un alt drog care alimenta drogul principal), la evitare sociala, anxietati intense, idei paranoice. Exista insa un filtru permanent, o urma de ratiune. Chiar ma mandream cu asta, in mizeria respectiva. Imi dadeam seama ca-mi distrug nu sanatatea ci libertatatile de actiune, de exprimare. Imi vedeam mutra in oglinda, dimineata, si-mi ziceam ca asta nu e mutra de iesit prin targ. Si ca sa ies, faceam o pauza strategica, de nevoie-acele scurte abstinente. Deci nu erau abstinente pe care sa le fi vrut cu adevarat sa continue.
Ar fi multe de spus-despre starile si statusul pe care il avem uneori si le simtim eterne, desi se reseteaza cu fiecare somn, despre pregatirea pentru situatii-soc. Totul poate fi ok pana apare o deceptie mare, sa zicem, care sa-mi perturbe atentia si sa incep sa beau. Dar asta ce inseamna? Ca n-am facut nimic cu mine, ca am ramas cu acelasi psihism, fara sa ma antrenez pentru un razboi de uzura.
Fiecare are solutiile lui, nu stiu, de asta terapiile sunt individualizate. Conteaza ce vrem de la viata, ce idealuri avem.
Ajung insa la problema unei familii. Ea poate fi oricine, cu 4 clase primare, nu asta conteaza, ci dragostea si respectul. Ar trebui sa renunt la visul asta, eventual sa ma castrez, pentru ca nu poti sacrifica pe cineva constient. Mai intai ii spun din start ca sunt fost alcoolic si ca exista pericolul sa ma reapuc. Dar daca nu ma reapuc, abstinenta aia o va umili in public, toti stiind ca are un prieten/sot alcoolic. Daca alcoolismul e pe viata, pacat ca nu exista tratament. Desigur, acum gandesc dintr-un unghi, dintr-o etapa, nu stiu insa ce-as face in biserica sau la nunta...E ca si cum as avea SIDA.

esti un om inteligent, destul de bine ancorat in realitate, usor ironic cu situatia ta, dar si ciudat de resemnat, ca un condamnat pe viata. ma uimesti tocmai pt. faptul ca dovedesti o educatie solida. cazi destul de periculos in analize psihologice, cochetezi cu o oarecare idee de fatalitate o destinului, esti un amestec de realism , visare eminesciana si tente de Freud modern . ciudat faptul ca pari a detesta orice abordare cu tente psiho-pedagogice. in acelasi discurs pari a te contrazice si a te autoconvinge de cat de fara iesire e situatia pe care crezi ca o gestionezi corect. ma faci ,din vorbe, sa-ti dau dreptate, ca apoi sa-mi dau seama ce usor ma aburesti si ma faci sa cred ca tu gandesti corect si eu stramb situatia. chiar am incercat un sentiment de:,, cine sunt eu sa dau sfaturi, cu ce drept ma bag si mai ales ce-mi veni sa ma vad eu ingerul ranitilor, cand ei se simt euforic in lumea lor plina de cuvinte scapate parca de la academia romana, parca de la facultatea de psihologie, parca dintr-un alt univers, caci pari sa te simti bine privindu-te din acest univers cum mergi prin viata, neinteles, nedorit, neiubit, prada unor vicii care te macina, care spun despre tine :asta est de fapt tu, nu te imbata cu apa rece si nu iesi din tipar".cred ca nu-s normala ca insist, in nici un caz nu vreau sa crezi ca impun gandirea mea sau strig in gura mare:eu am dreptate! nu ma pot abtine sa nu comentez. ma amuz , caci sotul imi spune ca am obiceiul de cam dau din gura uneori , tot eu sa am ultimul cuvant.bineinteles, el nu o spune ca dojana, caci avem unele glume casnice bazate pe prostul meu obicei.cred ca are dreptate. deci voi continua, ca nu ma pot stapani. de ai fi prietenul meu, colegul meu de servici cu care impart cancelaria de ani de zile si de care ma leaga si bune si rele, colegul cu care discut liber, care-mi cunoaste si-i cunosc greutetile si bucuriile din viata si deci de care ma leaga un soi de respect imbinat cu o prietenie solida, permisiva, as spune:,,mai omule, ai inebunit? esti matur acum, s-a dus vremea studentiei cand stateam in fata unui pahar de nu conta ce, cu ochii pierduti in neant si faceam analiza vietii pe care o vedeam condamnati s-o traim, o generatie neinteleasa si care credea ca o alta epoca i se potriveste...." cel putin din afara , privindu-te la ce -scuza-ma- debitezi,asa te percep. se poate sa vrei sa transmiti ceva si sa receptionez gresit, dar crede-ma am citit de cateva ori mesajul si acelesi aer de incurabila fatalitate razbate. cred ca stai in unghiul grasit. te rog, roteste figura si priveste-ti problema si din alte unghiuri. nu cred ca perceptia ta e aceeasi. te rog, stai cu picioarele in apa rece, urmareste aleatoriu cateva canale informative macar cateva zile, implica-te in probleme sociale ale colegilor , vecinilor, omului simplu de pe strada, da-ti interesul fara a te gandi la nimic altceva, fa-ti curatenie chiar daca ai facut, in apartament, dute si fa cumparaturi cu o lista de produse variate ca destinatie si apoi intoarce figura si ... priveste! fa si o privire de amsamblu! nu se poate sa nu schimbi unele afirmatii. si.... apropo: nu ma simt nicidecum condamnata sa traiesc langa un sot fost alcoolic, nu mi-e si nu-i e rusine ca in public el sa nu bea, culmea ca nimeni din noile cunostinte nici nu li se pare ciudat sau anormal, e o atitudine personala asupra vietii :nu beau pt. ca nu beau, nu am aceasta placere, nu ca nuam o problema. nu trebuie sa fac public probleme mea care odata asumata , incerc sa convietuiesc cu ea fara a ne deranja sau incalca teritoriile. cei care ne cunosc deja,care au ramas prietenii nostri, nu au intrebat de ce ieri erai pe trei carari, lipseai de acasa cate 2-3 zile si locul de munca devenise si casa ta, pentru ca oricum veneai maine iar, pt. ca barul era peste drum., pt. ca mai pierdeai timp pretios pana acasa, pe care oricum de abia o nimereai si in care intalneai ochii sotiei in care vedeai suferinta, dojana tacita, dragostea si ingrijorarea sa nu fii patit ceva. ,iar dupa un concediu subit de 3 zile, ai venit proaspat, cu incredere in viata, cu aer de invingator ,mirosind curat si ai raspuns invitatiei zilnice:mergem la o bere cand iesim?, cu nu pot, ma asteapta sotia cu masa, avem planuri comune programate. si azi asa , maine asa, pana s-a inteles si s-a respectat decizia ta, pt. ca tu decizi incotro te indrepti, nu te poarta valul. odata hotarat asupra a ceea ce ai de gand cu viata ta, nu te abati de la drum, pt. ca stii ca dovazile de slabiciune sunt pt. lasi si fiind un om mandru nu-ti permiti sa fii lasi, tu conduci viata, nu ea te conduce pe tine si-ti pune capcane vicioase. o fata pt. tine este sigur.daca ai asemenea pareri, inseamna ca iti place sa suferi gratuit din dragoste!si culmea, nici macar nu se numeste dragoste in lumea reala!crezi ca ai fost indragostit. nici nu stii ce inseamna ccest lucru si e pacat. nu am spus ca ea trebuie sa fie erudita, in nici un caz, dragostea da calitati omului pe care il iubesti si-l transforma in print. poate sa fie un nimeni, ultimul corigent, atata timp cat te iubeste , te accepta cu bune si rele cu bube in cap , cu noroi pe cizme,cu viata zdrentuita de care nici macar nu-i pasa, ci tu i-o insiri ca la c.v. -ul de angajare. ea e cea care daca se intampla sa te mai impiedici, iti e aproape si te intelege , te sustine, te ingaduie si te asteapta sa-ti revii, pt. ca iubind si primind dragoste, te incearca rusinea sa vezi atata intelegere iar tu te pierzi in amanunte... SI CU ASTA BASTA!am terminat tot ce aveam de spus pe acest subiect nedemn de atata dezbatere. daca vrei un prieten cu care sa mai discuti iti stau alaturi, dar schimba registrul.vaicarelile, viciile si miorlaielile sunt pt. cei slabi. cei puternici nu observa ca de fapt suntem in urcus, ei admira spectacolul si incearca sa fie demni de aceasta deosebita oportunitate.... restul e figuratie!

aaaa, sa nu uit! esti prea exagerit!auzi, parca ai avea sida! scuza-ma dar mai lucreaza la partea cu maturizarea., ce dumnezeu!esti intr-o etapa, care nu ramane decat atat:o etapa!tratamentul sta in vointa! nu stii ce pierzi!iar la nunta nu cred ca mirii trebuie sa o faca lata!pe acea vreme, sotul meu nu bea deloc, pt. ca nu ii placea, nu avea inca aceasta problema.si nimeni nu a fost mirat, totul e numai in mintea ta, prea complici lucrurile. poti gusta, de bun simt, dar nu spune nimeni ca lasi garda jos, telul tau e neschimbat!si... apropo, sotul meu a devenit alcoolic, datorita anturajului, si nu din facultate, ci de la servici. acest viciu a aparut la7 ani de la casatorie, a tinut 5 ani, pornind de la usor si trecand rapid la crescendo, incat bautura era principalul aliment si singurul lichid. intr-o buna zi a venit ca vai de el, si mi-a spus:asta a fost ultima zi de bautura. maine te rog ia-ti liber pt. ca vreau sa mergem la medic si vreau sa-mi fii alaturi. noaptea aceea nu am dormit ci am povestit ca doi vechi prieteni care s-au regasit dupa multi ani. ceea ce mi-a povestit din unghiul in care-si privea viata, m-a cutremurat si mi-am dat seama ca numai o mare vointa l-a determinat sa-si incheie acea etapa din viata sa. se produsese o schimbare, trecea acum intr-o etapa de deplina maturitate, se incheiase cursulile scolii de vara si acum pasea cu incredere si bogat in experiente in viata. si il prinde fff bine aerul pe care ti-l da statutul de om responsabil.

Multumesc pentru sfaturi. Voi incerca sa le urmez, sa-mi fac un program, si sa nu consum degeaba din timpul altora.

Adica stiu exact ce e cu mine, asta e. Am pus niste ipoteze, niste probleme, asteptand incurajari, insa imi dau seama ca nu am nevoie de incurajari. Am insa un mod de a fi pe care nu-l schimb peste noapte. Cred in ideea ca un om se poate vedea cu greu din afara, sau aproape din afara.

bravo! mi se pare mie sau ai schimbat ,,unghiul? astazi observ ca ai inceput ziua, intrand pe o alta usa....da, asa e, un om se vede cu greu din afara, sau chiar deloc. totusi. atunci cand ramane singur, el cu el,in camera pustie, stie in adancul sufletului, in cel mai ascuns sertar, cum este el cu adevarat, numai ca ne e greu sa recunoastem si uneori ne mintim noi pe noi.de aceea cred ca avem unele perioade , ca aceasta prin care treci, cand , ajuns sleit de puteri, te apuci sa-ti faci curat, aruncand din noi lucruri ce ne impovareaza. asa-i ca a doua zi e mai senin? iti doresc succes, o viata frumoasa inainte, si.... candva, peste un timp, cand crezi ca ai vrea sa-ti impartasesti izc***aa, da-mi si mie de veste, sa ma bucur alaturi de tine!