Fibrom uterin

CauzeSus

Cauza exacta a fibroamelor este necunoscuta. Ele apar cand celulele cresc peste masura in stratul muscular al uterului.
Odata ce fibromul se dezvolta, estrogenii si progesteronul par a influenta cresterea acestuia. La o femeie cantitatea cea mai mare din acesti hormoni se secreta in timpul sarcinii. Dupa menopauza, cand scade cantitatea de hormoni secretata, de obicei fibroamele se micsoreaza sau dispar.
Estrogenul joaca un rol major in dezvoltarea fibroamelor deoarece acestea:
- tind sa creasca mai mult cand organismul feminin produce mai mult estrogen (in timpul sarcinii)
- de obicei se micsoreaza cand este secretat mai putin estrogen (dupa menopauza).
Progesteronul pare sa stimuleze cresterea fibroamelor, chiar in absenta estrogenilor.
SimptomeSus

Simptomatologia se poate dezvolta incet in cativa ani sau rapid in cateva luni. Majoritatea pacientelor cu fibrom uterin prezinta simptome usoare sau sunt asimptomatice si nu vor avea nevoie niciodata de tratament.
Pentru unele paciente, simptomatologia fibromului devine o problema. In unele cazuri, primul semn poate fi dificultatea aparitiei unei sarcini.
Simptomele si problemele cauzate de fibromul uterin sunt:
- sangerari menstruale anormale; pana la 30% din paciente prezinta schimbari ale ciclului menstrual, de exemplu:
- cicluri menstruale prelungite care pot cauza aparitia anemiei
- dismenoree
- sangerari inainte sau dupa menstruatie
- sangerari intre menstre
- durere sau presiune pelvina, de exemplu:
- durere in abdomen, pelvis sau partea inferioara a spatelui
- durere la contact sexual
- distensie si presiune abdominala
- probleme urinare, de exemplu:
- mictiuni frecvente
- incontinenta urinara
- blocaj renal aparut dupa blocaj ureteral (rar)
- alte simptome:
- dificultate tranzit intestinal
- infertilitate – uneori, fibromul face dificila aparitia unei sarcini
- probleme in timpul sarcinii, cum ar fi dezlipire de placenta si travaliu prematur
- avort spontan.

Fibromul uterin nu este o afectiune foarte grava, fiind frecvent intalnita la femeile aflate la varsta procrearii. Se estimeaza ca, dupa varsta de 35 de ani, o femeie din trei risca sa se confrunte, la un moment dat, cu aceasta patologie ginecologica. Fibromul (sau miomul) este o tumora benigna care se dezvolta in interiorul cavitatii uterine, la exteriorul uterului sau in peretele acestuia. Retineti! Fibromul uterin nu se transforma in cancer (in tumora maligna). In plus, poate fi tratat cu succes.



Simptome, discrete
In majoritatea cazurilor, fibromul uterin nu este insotit de niciun simptom, motiv pentru care trece neobservat sau este depistat intamplator, in timpul unui examen ginecologic de rutina sau a unei ecografii pelviene. Totusi, exista situatii in care fibromul uterin isi face simtita prezenta, manifestarile variind in functie de localizarea si de marimea sa. Daca fibromul este situat in interiorul cavitatii uterine, pot aparea tulburari de menstruatie (menstre abundente, prelungite, neregulate), sangerari intre menstruatii, uneori dureri in timpul menstruatiei, oboseala, anemie.



Fibroamele voluminoase, care se dezvolta in musculatura uterului sau in exteriorul acestuia pot da nastere unor neplaceri precum senzatie de apasare si dureri in partea de jos a abdomenului, iar daca miomul apasa pe unul dintre organele invecinate pot aparea si alte semne: nevoie frecventa de a urina, o usoara incontinenta urinara sau, dimpotriva, retentie de urina, constipatie, balonare. In cazul femeilor care isi doresc sa devina mame, nu trebuie ignorat nici riscul de infertilitate sau de avort spontan, risc ce depinde de marimea, localizarea si numarul fibroamelor, pentru ca exista situatii cand pacienta prezinta nu unul, ci mai multe fibroame. Daca va confruntati cu oricare dintre aceste simptome nu ezitati sa va adresati medicului ginecolog.



Embolizarea uterina
Fibromul nu necesita tratament daca nu deranjeaza in niciun fel, pentru ca fie va disparea de la sine, fie dupa menopauza va incepe sa se micsoreze. Insa atunci cand simptomele creeaza disconfort, medicul ginecolog va opta pentru o solutie terapeutica sau alta. Initial se recomanda un tratament hormonal, dar acesta este eficient doar in 50% din cazuri si, in plus, nu este convenabil pentru femeile care isi doresc sa ramana insarcinate. Pana la inceputul anilor ‘90, daca tratamentul medicamentos nu avea efect, singura solutie era histerectomia (indepartarea uterului prin interventie chirurgicala). Astazi, insa, exista o metoda nechirurgicala mult mai avantajoasa si mai putin invaziva, numita embolizare uterina.



Medicul va putea decide, in urma consultatiei efectuate, daca pacienta este sau nu o buna candidata in privinta acestei interventii. Cum se realizeaza? Chirurgul (sau medicul radiolog specializat in aceasta metoda), introduce un cateter in artera femurala din zona inghinala, pe care il „strecoara” pana in vasele de sange care iriga fibromul. Apoi injecteaza niste microbile cu diametrul mai mic de un milimetru, care vor bloca trecerea sangelui prin acel loc. Nemaifiind "hranit", fibromul nu se mai poate dezvolta si, in final, se atrofiaza si dispare. Interventia se realizeaza sub anestezie locala si dureaza aproximativ o ora. Pacienta va sta internata in spital 1-2 zile. Durerile ce apar dupa embolizare pot persista 1-2 zile, dar pot fi calmate eficient cu analgezice.



Interventia chirurgicala
Medicii recomanda aceasta solutie atunci cand alte tratamente nu au reusit sa elimine simptomele neplacute. Prin interventia chirurgicala este posibil fie sa se indeparteze doar fibromul (miomectomie), o tehnica ce are o eficienta de peste 80% in ce priveste eliminarea simptomelor, fie sa se indeparteze uterul in totalitate, metoda a carei eficienta se apropie de 100%. Tehnica chirurgicala va fi aleasa de medic in functie de localizarea si dimensiunile miomului, de varsta pacientei, starea ei de sanatate etc. Operatia poate fi realizata si pe cai naturale, prin vagin, o tehnica ce prezinta numeroase avantaje: nu raman cicatrici, recuperarea pacientei este mai rapida, durata spitalizarii mai scurta (3 - 4 zile), iar riscul sa apara diverse complicatii (aderente, hematom, infectii) este mai mic. La operatia pe cale abdominala (care presupune o incizie asemanatoare cu aceea din cezariana) se recurge de obicei doar in cazul fibroamelor voluminoase.