ADHD la adulti raspuns medic

Draga Maria,
In sfarsit un raspuns de mare ajutor de la cineva care se afla in aceeasi situatie. Iti multumim. Eu am 22 de ani si sunt ferm convinsa ca am ADHD. Mie imi place cum imi "merge" mintea ( ador sa visez cu ochii deschisi, sa-mi imaginez scenarii fantastice sau sa vin mereu cu idei noi si inovatoare ) darrrr ... e un pret mult prea mare pe care trebuie sa-l platesc ( si ma refer la tot "pachetul" adhd ). In liceu si facultate a fost greu din cauza procrastinarii (mi-am terminat licenta in dimineata in care trebuia sa o si prezint) dar acum este totul imposibil de suportat. Nu-mi vine sa cred cat de usor le este tuturor sa faca fata treburilor cotidiene iar eu nu sunt in stare nici macar sa duc gunoiul sau trebuie sa duc munca de convingere cu mine sa ma spal pe cap! Efectiv nu mai suport sa nu tin minte niciodata unde imi sunt lucrurile, sa intarzii ( si sa par neserioasa ) , sa las lucrurile neterminate sau nerezolvate, sa nu am stare intr-un loc ( e al 3-lea oras pe care il schimb si deja al 10-lea apartament ) , sa uit sa imi sun prietenii ( nu pot sa inteleg de ce fac asta, dar uit ca relatiile sociale trebuiesc si intretinute) si sa se supere pe mine, sa fac curat ( cu greu ) si in 5 minute sa fac iar dezastru... si lista poate continua, cine e in situatia asta stie despre ce vorbesc. In schimb, as sta ore in sir sa-mi imaginez ce as face si cum as face, si ma vad deja in culmea succesului dar eu nici macar nu ma apuc. Traiesc prea mult in mintea mea dar nu fac nimic fizic, real! Mereu la sfarsitul zilei mi se pare ca am avut o zi foarte incarcata, cand defapt eu nu am facut nimic, dar m-am gandit toata ziua ca trebuie sa fac si am zis : lasa ca fac maine! Si daca ar fi vorba doar de o zi doua dar nu, in fiecare zi, de cand ma stiu!
Am fost in Cluj la un psiholog pentru ca nu mai suportam starea de anxietate ( deci am de facut o gramada de lucruri, nu le fac si apoi ma simt vinovata si ma apuca panica dar tot nu fac nimic ) si m-a luat in ras. M-am simtit si mai aiurea, mi-am zis ca si daca psihologul zice ca-s lenesa si ca imi caut scuze , atunci asa e! Normal ca nu m-am lecuit, nu s-a schimbat nimic de atunci. Iar acum nu mai sunt studenta, sunt pe cont propriu si simt ca nu fac fata, e totul mult prea greu pentru mine. Nu lucrez dar mi-am deschis o mica afacere ( e cel mai mare cosmar al meu sa lucrez pentru un patron, sa fiu constransa de regulile altora) si nu pot tine pasul cu toate detaliile , uit sa platesc facturi, mai rau , le pierd, pierd documente importante, e o harababura in capul meu si in viata mea. Si vreau doar sa gasesc un psiholog/psihiatru bun in Timisoara care sa ma indrume si sa imi dea un tratament. Am inteles ca in momentul in care cineva cu Adhd ia tratament se simte de parca i s-ar ridica un val de ceata din minte si vede totul clar si precis si se concentreaza la ce are de facut!
Vreau si eu sa simt asta, vreau sa fiu lucida si sa imi indeplinesc sarcinile intr-un mod organizat si eficient! Si vreau sa-mi spuna macar o singura persoana ca nu sunt lenesa ( pentru ca nu sunt cand e vorba despre ceva ce imi place, as sta 10 ore fara apa si mancare numai sa fac ceea ce am inceput ) si ca pot face ceea ce imi propun!
PS: Sunt convinsa ca si mama are adhd , de cand eram mica si pana acum , tot asa o stiu : imprastiata, uituca, mereu cu rufele in mijlocul camerei, mereu dezastru in casa, divortata de 2 ori iar acum trece dintr-o relatie in alta si nu-si mai gaseste starea si locul si linistea! Si imi pare rau pentru ea, pentru ca a crezut si crede si acum ca asa e ea si are o stima de ine scazuta. Iar eu am crescut in acest fel si am crezut ca e normal desi mereu ma intrebam cum de la altii in casa e mereu ordine, cum altii nu intarzie sau reusesc sa faca tot ce isi propun iar mama si cu mine nu.
Va rog ajutati-ma si recomandati-mi un specialist in domeniu la care sa ma duc ( desi parca vad ca zic ca ma duc si tot zic si aman , dar intr-un final tot ma duc ) pentru ca nu mai suport! Am vorbit cu prietenele mele apropiate si nu le-a venit sa creada ca mie mi-e atat de greu toate lucrurile care lor li se par usoare. Si chiar ma gandesc ca am o problema...

Imi cer scuze pentru romanul pe care l-am scris mai sus, nu mi-am dat seama cat de mult am scris... sper sa aiba cineva rabdare sa citeasca...si uite-asa stau rufele si asteapta sa fie puse la spalat ( de 3 zile ) si eu scriu romane... Offfffffffffffff

Haha! Deci, daca nu exista ADHD la adulti inseamna ca totul este bine! Te rezolva psihologul doar din vorbe. Pastilele se dau numai la copii, pentru ca adultii sunt OK.

Dn. Psih. Nicolae Nedea mai bine nu a-ti fi postat aici, inteleg ca vre-ti sa "ajutati" omul cu optimizarile dumneavoastra dar din cate se vede dumneavoastra nu prea cunoaste`ti situatia cu care se confrunta Anca cat si eu. Si eu am fost la psihiatru si ma aburea cu niste pastile scumpe si imi zicea ca este doar in capul meu . Trebuie sa mergi la cineva care cunoaste foarte bine acest diagnostic. Aceasta boala nu este o joaca si mi-a distrus complet viata. Prin ce momente de cosmar trecem numai noi stim ,sa vezi cum totul iti merge rau in viata si toate astea se agraveaza pe moment ce trece timpul si pe nimeni nu intereseaza. Doar din cauza ca nu esti atent cand trebuie, vorbesti in plus cand nu trebuie, te plictisesti repede de ceva etc toate acestea nu se pot indrepta fara o medicamentatie corecta.
Eu sunt acum in cautarea unui psiholog care cu adevarat cunoaste aceasta boala.

Nu sunt specialista pe ADHD, insa va pot spune ca ADHD-ul adultilor nu este rezolvata in mod miraculos cu ajutorul medicamentelor. Intr-adevar, aceasta afectiune este reala, transmisa genetic. Inca nu se stie gena responsabila de acest "dezastru". Comparativ cu un om normal, cel ce este afectat de ADHD prezinta o activitate cerebrala mult mai sp***a. Lucrurile pe care oamenii le fac in mod normal zilnic, cei cu aceasta afectiune le pot executa doar pe o perioada mai indelungata de timp.
Prietenul meu are ADHD. Din discutii vad ca majoritatea celor care acuza aceasta afectiune sunt femei. Culmea, ADHD-ul afecteaza 5 % din pop**atie, iar 2/3 sunt barbatii. Ei ori nu-si dau seama care le este problema, ori considera ca nu au probleme.
Noi am reusit sa vedem impreuna cauza "visarii" lui continue si lipsa mobilizarii. Eu sunt cercetor pe Biochimie si intamplator am luat legatura cu cateva notiuni despre ADHD. Mereu ma certam cu iubitul meu si ii spuneam "Nu am ce sa-ti reprosez in afara faptului ca nu reusesti sa te organizezi!". Nu o data am zis sa ne despartim, insa norocul a facut sa-mi dau seama dupa simptome ca are o problema.
Simptomele ce pot apare la adulti sunt un pic diferite de cele ale copiilor: lipsa concentrarii, te intrerupe atunci cand vorbesti (nu o face cu rautate), dezorganizat, nu isi poate stabili prioritatiile, teama de a nu face fata situatiilor, neincredrea in sine, hiperactivitate insa interpretata la modul ca nu doarme suficient, isi face de lucru cu mainile sau se plimba prin casa (chiar si atunci cand vorbeste la telefon) tot timpul are idei si numai idei, fara concretizare si toate acestea duc la anxietate, depresie, izolare. Cei cu ADHD au probleme la locul de munca si in familie. Ajung din relatie in relatie si/sau isi schimba jobul frecvent.
Cel mai bun si ieftin medicament este autocontrolul. Daca nu aveti un iubit, mama, prietena, colega atunci luati-va unul/una.
Este foarte bine sa aveti pe cineva langa voi ca sa va ajute. Cu persoanele ce sufera de ADHD trebuie vorbit calm, nu cu foarte multe detalii (ca sa nu-i plictisim si sa se uite la noi in gol) si cel mai important date teme.
Ce fac eu cu iubitul meu: Ii scriu pe zi maxim 3 lucruri pe care trebuie sa le faca. Insa trebuie sa fie "controlat". Cand vin acasa il intreb daca le-a facut si il pun sa-mi arate. El isi cauta job momentan (de aproape un an si nu a fost la nici un interviu...deci ADHD face ravagii).
Ii scriu ca trebuie sa aloce zilnic atata timp pentru X problema.
De asemenea i-am scris pe oglinda mai multe propozitii prin care incerc sa-i ridic moralul si respectul de sine, gen "Lupt pentru ca sunt puternic. Am sa reusesc tot ce-mi propun. Trebuie sa ma organizez. Vreau sa ma concentrez sa fac astazi X lucru, etc." Probabil veti spune ca sunt little bit out of track, insa medicamentele nu fac decat sa "camufleze" adevarul. De ce sa stai mereu "adormita" de pastile, cand poti sa te autoeduci si sa iti repeti zilnic "Pot sa termin asta, pot si vreau. Nu voi dezamagi astazi pe nimeni, nici pe mine insami. Astazi am putere sa fac orice".
El mai are o problema: nu poate estima timpul...mereu da informatii cu privire la timp (voi face site-ul acesta in cateva zile, ca e usor) si se fac saptamani si el nu a miscat un deget, insa a stat zilnic in fata calculatorului. Si mereu amana, zice "Maine am sa fac asta". Nu stiu care maine, insa mereu e maine! Iar atunci cand cel cu ADHD greseste nu trebuie bruscat, tipat la el. Facem mai mult rau daca facem asta. Dimpotriva trebuie incurajat si spus "Am vazut ca ai incercat si ca ai facut asta. Vezi ca poti. Sunt sigur/a ca poti si mai mult. Ti-ar prinde bine daca ai duce la bun sfarsit si lucrul acesta. Ai sa vezi ce minunat ai sa te simti."
E greu, e foarte greu, insa eu sunt de principiu atunci cand ceva e stricat nu-l arunc la gunoi ci incerc sa-l repar. Am uitat sa specific ca prietenul meu in ciuda faptului ca are ADHD, a fost unul din olimpicii la fizica pe tara, a dat la 3 facultati diferite Teologie, Poli si ASE, unde a intrat printre primii, insa a terminat cu chiu cu vai ASE-ul dupa 6 ani de la admitere.
Va doresc succes si sa aveti mai multa incredere in voi! Totul are o solutie!

Am 25 si 100% din simptome,singurul lucru care mi-a ameliorat starea a fost citirea unei carti,fiind si singura carte pe care am avut rabdare sa o citesc in viata mea,iar cartea se numeste Puterea prezentului de Eckhart Tolle.Tot ce spuneti mai sus imi este foarte comun

Am 27 ani, am prezentat de copil simptomele ADHD, uitandu-ma inapoi acum, numai ca nu am fost diagnosticat . In ultimii ani s-a agravat, afectandu-mi viata pe orice plan.
Spuneti-mi va rog ,unde in Bucuresti pot gasi un doctor specializat in aceast tip de tulburare. Multumesc

Buna ziua. va rog din inima sa-mi spuneti daca a-ti gasit un specilist in ADHD, in Romania, sau trebuie mers pe autocontrol? Va multumesc .

am fost la medic si mi-a spus ca am adhd adult, dar ca nu exista medicamente pt adulti in Romania. am mare nevoie de un specialist pt ca m-a pus pe antidepresive care mi-au facut foarte mult rau. multumesc (Bucuresti)

Buna Maria,
Iti multumesc pentru raspuns...chiar daca o fac cu 1 an mai tarziu.
Am uitat ca am deschis acest post, iar de la sfatulmedicului.ro nu am primit notificari pentru raspunsuri. Ca atare, am verificat raspunsurile cateva zile dupa ce am postat, dupa care am uitat complet. Problema mea s-a inrautatit, asa ca am inceput din nou sa caut despre ADHD, si asa am dat peste postul meu. Ce medic te-a diagnosticat pe tine? Daca nu esti din Bucuresti, numele nu ma ajuta prea mult, dar macar spune-mi ce specializare avea. Tu cum te mai simti?

Tot ce ati scris imi sunt cunoscute. Am perioade cand totul parca merge bine, sunt in priza pe urma dintr-o data, fara niciun motiv clachez, parca si mintea imi sta in loc nu mai simt motivare si determinare pentru absolut nimica. Eu am 30 de ani, am o fetita de 3 ani ... suspectand ca ceva nu ar fi ok la ea am inceput sa citesc despre ADHD- la adulti si sa-mi dau seama ca de fapt si eu am o problema, pana acuma dadeam vina pe depresie, mereu am fost depresiva si-mi cautam tot felul de artificii si liane sa ies din acea stare.

Mereu am facut efoturi sa ma tin deasupra. Cand simt ca pic caut tot felul de stimulente emotionale care sa imi ridice psihicul: citesc o carte motivationala sau ma uit la un film pentru suflet si astept ca timpul sa treaca pentru ca stiu ca nu sunt mereu asa, astept cumva sa mi se incarce bateriile.. si o iau de la capat cu autosugestia.

Existe persoane care "s-au vindecat" sau schimbat viata in bine urmand vreun tratament?

Nu-mi vine sa cred cat de mult ma identific cu toate aceste descrieri, parca mi s-a ridicat valul de pe ochi.Eu as putea spune ca am avut probleme cu invatatura dupa ce am intrat la scoala;profesoara avea obiceiul sa stea in spatele nostru si daca cumva dadeai raspunsul gresit pac iti dadea una dupa ceafa.Alor mei i se plangea ca nu sunt atenta, acasa daca tata facea teme cu mine mai ales la matematica era criminal in sensul ca atunci cand imi adresa diverse intrebari din temele respective si nu stiam parca vedeam negru in fata ochilor, ma blocam instantaneu si de frica de a raspunde izbucneam in plans si nu stia de ce.Apoi mai tarziu prin clasele gimnaziale, la liceu si chiar si la facultate dar mai ales inaintea examenelor mari nu ma puteam mobiliza sa invat:repetam diversele opere pt examen la romana de zeci de ori dar nu termina toata gama de opere, eu eram tot pe la inceput.Ca sa nu mai zic cu limbile straine pe care le tot incepeam si nu le mai terminam si ma uitam cu jind la o verisoara a mea care nu numai ca exceleaza in limba germana dar are si un job bine platit la HP unde vorbeste in lb.germana.Simptomele mi s-au agravat(printre care si uitarea) dupa casatorie la un an sa zic(am 26 de ani si m-am casatorit la 24 de ani) iar acum recent am cazut si in cateva episoade de depresie in care nu mai aveam chef sa fac nimic, nu am servici dar lucrez in handmade insa problema e ca nu am spor, randament, parca simt ca trag de timp, ca pierd timpul, visand la cate vreau sa fac si pana la urma termin prin a face decat un sfert.Si nici nu ma pot organiza, simt ca am in interiorul meu un adevarat haos.Dar nu ma asteptam ca de fapt eu as putea avea ADHD.Spre exemplu tu Ale ai reusit sa gasesti un ajutor ca macar sa nu mai cazi?La vreun medic ai fost?Daca ai placerea sa imi impartasesti din experienta ta mail-ul meu este [email protected] din tot sufletul sa ma "normalizez" pentru ca eu cateodata simt ca o iau razna si nici nu ma pot mobiliza imediat, trebuie sa astept pana a doua zi sa imi revin putin ca sa incept sa caut orice m-ar putea ajuta sa ma ridic.Iarta-ma pentru ditamai referatu, sper sa ai rabdarea de a-l citi si astept un raspuns.

Am 44,F, cu ADHD in mod sigur, cu simptome din copilaria mica, si cu alte probleme, legate de o trauma medicala din copilarie. Acest post porneste de la premisa ca ADHD la adulti "exista si functioneaza". Functioneaza atat de bine incat nu pot sa urmez cariera pentru care sunt pregatita, pentru ca e o munca cu copii, pe care comportamenul meu i-ar afecta. La adulti, pe de alta parte, ADHD se compenseaza in comportament cu lucruri invatate din viata care depasesc dificultatile. La unii mai mult, la altii mai putin.

In tari mai dezvoltate decat a noastra, copiii sunt scanati in perioada scolara mica pentru asemenea probleme. Acest filtru e o chestiune de ordine sociala. si bunastare a individului. Altfel, unii dntre cei afectati ajung sa faca optiuni de cariera nepotrivite cu totul. Altii au si alte probleme, in sfera relationala sau cu ei insisi.

Doresc sa rezum aici trei intalniri ale mele cu alte persoane afectate si diagnosticate. Am cunoscut trei persoane cu ADHD in afara mea. Primul 17 ani, B, liceean - diagnosticat aici; al doilea 26,B, student/ informatician - diagnosticat in Statele Unite, la Yale; a treia - 46, F, fosta soprana si actual dr. in chimie, angajat Bayer - diagnosticata in Germania. Pe toti trei i-am avut sub ochi luand pastile. Baiatul si femeia luau Concerta, gramaje diferite. Tanarul nu mai stiu ce lua, altceva, posibil Ritalin.

Cea mai convinsa campioana a pastilelor era femeia. Spunea ca ia de 20 de ani si ca pur si simplu nu avusese niciodata o viata normala in afara lor. A povestit episoade grave. Nu putea suporta uneori nici macar o conversatie scurta inainte de pastile. Cu pastilele, in schimb, avea o viata multumitoare. Este o persoana care nu sare in ochi prin nimic negativ. Dimpotriva. Eu mai am pana acolo - pastile nu am curajul sa incerc, din motive de sanatate. Dar, de cand stiu sigur ce e cu mine, ma straduiesc. Ca si mine, doamna si-a parasit meseria (pe care o iubea), dar era multumita de schimbare. E casatorita. Si eu sunt. Si ne-am cunoscut intre prieteni.

Tanarul student in State s-a pastilat in perioada de studii dificila de acolo. Era foarte schimbat cat timp a luat pastilele. Avea dispozitii ciudate, un fel de stare absenta, si raspundea altfel decat de obicei la mediu. Fizic a fost ok. Dar nu era singura lui problema neurologica, asa ca era si este sub observatie periodica. Cat timp lua pastile, scoala a mers. Fiind total impotriva pastilelor din principiu, le-a parasit. Lucreaza enorm cu sine insusi ca sa performeze si ca sa aiba o viata. Lucrurile, in cazul lui, par tinute la liziera normalitatii sociale pe muchie de cutit,cu efort mare.E capabil de mult autocontrol in contexte sociale. Are servici, unul bun, dar rezista tot mai greu, desi e abia in al doilea an. Nu are o relatie de cuplu. Are oameni in jur.

Cat despre baiatul tanar, a parasit pastilele repede, pentru ca NU avea sprijin psihologic/ psihiatric/ neurologic adecvat, fiind diagnosticat aici. Cu pastilele a fost ciudat in cazul lui. Mai luase, am impresia, ceva traznai inainte, si n-am nicio garantie ca nu interferau. A reactionat fizic, cu greata constanta si enorma, cel putin la inceput. Psihic, din anxios, cu usoare acente maniacal-despotice, a virat spre ganduri negre. Nu se simtea mai bine, dar reusea sa invete si nu mai deranja pe oricine. A renuntat la pastile de la sine putere. Si in cazul lui exista prietenii si relatia de cuplu. A revenit la comportamentul de negare a problemelor, si este vizibil ca asta nu-i ajuta. El este cea mai afectata persoana diagnosticata cu ADHD e care am vazut-o pe viu pana acum. Fara pastile, este o fiinta cu totul insuportabila printre oameni, cu esecuri scolare repetate deja. Acum are 22. Partea buna a situatiei sta in faptul ca a emigrat si bani sunt. Cand va obosi, va avea parte de ajutor calificat.

Cei diagnosticati in Vest au trecut prin analiza unei echipe interdisciplinare, care a durat ceva vreme, inainte de a primi si tratamentul medicamentos, odata cu sedintele de terapie. Pastilele astea, care se declara cu numar de bucati si semnatura medicului curant in aeroporturile vestice, sunt doar o parte a unei ordini sociale. In State ADHD e, pare-mi-se, pe lista handicapurilor. Motiv in plus pentru care cetateanul american e foarte serios examinat, inainte sa i se dea patalama.

Fara diagnosticul interdisciplinar, suportul terapeutic non-medicamentos, si fara inlesniri sociale, un cetatean roman cu ADHD se pastileaza si se roaga sa suporte pastilele dupa ce si-a nimerit gramajul, si atat. Sau se straduieste sa invete tehnici pe langa probleme, cu mai mult sau mai putin succes, si atat. Forumurile americane pe subiectul asta, scrise in mare masura de oameni oarecare, si doar coordonate de autoritati terapeutice, ofera suport real. De la povesti la glumite si la sfaturi utile de fiecare zi. Cautati. La noi, parca mai nimeni nici n-ar avea problema asta. 3-4 oameni.Credca noi, cei afectati de ADHD, ar trebui sa avem dorinta de a ne fi utili unii altora, si de a ne crea conditii mai bune in societate. Exista afectiuni neurologice mai grave iar cei afectati fac mai mult decat noi.

Atentie la multii specialisti in psihologie fara certificari clare. E bine sa ne propunem o viata cat mai aproape de normal (servici, copii, cuplu, prieteni, hobby) - si apoi sa luptam, fiecare si impreuna, pentru ea. Unul dintre primele aspecte ale luptei este gasirea unor specialisti adecvati. Fiecare dintre noiar avea nevoie de un neurolog, de un psihiatru si de un psiholog care stiu sa conlucreze in interesul nostru. Daca am gresit/ omis ceva esential, rog pe cei de meserie sa ma corecteze/ completeze.

Salut tuturor de pe forum.
Un mod de a diminua sau elimina simptomele ADD/ADHD, la orice varsta, este Neurofeedback-ul. Din pacate este aproape necunoscut in Romania. Pentru cei ce stiu engleza inserez cateva link-uri. Gasiti informatii pe internet in toate limbile, eu stiu engleza :).
http://psychcentral.com/blog/archives/2013/06/10/neurofeedback-therapy-an-effective-non-drug-treatment-for-adhd/
http://pediatrics.aappublications.org/content/early/2014/02/11/peds.2013-2059d.abstract
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S030105111300118X
Astept cu interes comentarii.

Va salut pe toti (doar ca sa fiu respectuos... in mod normal nu dau doi bani pe voi). Lucrurile stau in felul urmator: In Romania psihologii nu prea au idee ce inseamna ADHD sau alte afectiuni similare. Am fost la un psiholog care avea o gramada de recomandari de la diverse persoane, dar care nu prea stia ce vorbeste. Intr-o sedinta m-a plictisit asa de tare incat pe la mijlocul sedintei am inceput sa fac eu conversatie cu ea. Intrebarile ei erau atat de standart... Am reusit sa trimit 2-3 mail-uri (legate de munca) in timp ce vorbeam cu ea.
Sincer sa fiu la sfarsit i-am cerut sa imi prescrie Adderall sau Valium. Cand a auzit m-a intrebat: "domnule ati venit aici ca sa va drogati"? I-am raspuns: Depinde ce intelegi tu prin a ma droga (deja eram foarte plictisit si nervos ca am consumat bani si timp si am decis sa vorbesc la persoana I).
I-am explicat ca a ma droga inseamna: Sa consum cateva liniute de coca si 2-3 pastile de E, iar a ma trata inseamna 1-2 pastile de Adderall/zi pentru a ma tine focusat pe ce am de facut (am multa treaba si in ultimul timp cafeaua si energizantele nu mai sunt raspunsul, 4-5 ore pe noapte nu mai sunt suficiente). Dupa explicatia de mai sus a spus: "Deci sa inteleg ca vrei sa te droghezi". Sincer sa fiu dupa ce a afirmat asta m-am ridicat, mi-am luat paltonul si am plecat fara sa-i mai spun vreun cuvant.
Voi mai incerca un psiholog, dar de data asta o sa ma prefac, vad ca daca vorbesti foarte sincer (cum e normal sa vorbesti la psiholog) isi fap***ampresie p***a. Ei sunt invatati cu romanul tipic care vine cu probleme minore de genul: "M-a inselat partenera/ul de viata, banii nu imi ajung pentru "..." sau copilul meu este obraznic cu mine."
In fine vinde cineva Adderall sau Valium pe aici?

Ahaha, tare povestirea ta, daca gasesti un psiholog mai deschis la minte si fara prejudecati de fata de la tara, da-mi te rog un mesaj pe mail: [email protected]