Accident vascular ischemic

Este posibil sa fi facut un al doilea AVC, sau primul sa se fi instalat complet cu intarziere. Exista sanse de supravietuire, desigur (si acest lucru trebuia sa il discutati cu medicul), insa este greu de precizat in ce masura se va recupera, ac***a in vedere hemipareza si posibil alte zone ale creierului afectate. Depinde si de afectiunile sale cronice deja existente inaintea AVC-ului. Oricum, nu incetati sa luptati pentru el. Sanse exista.

mama mea in virsta de 61 de ani a facut pe 16 iunie un accident vascular ischemic cu pareza pe partea dreapta .nu vb deloc .in urma cu 2 zile a inceput sa realizeze ce e cu ea si plinge continu. are momente cand e constienta ,mananca bine , bea lichide.i sa pus un stend in carotida dar la dopller sa constatat ca tiroida de care sufera nu iida drumul sa circule sangele bine. are ai diabet.ce sanse credeti ca are? va multumesc

Bunica mea a fost internata in spital unde i s a pus diagnosticul de accident vascular ischemic,in momentul in care a fost internata era in stare de coma,nu putea vorbi,accidentul s a produs in timpul noptii,noi am gasit o dimineata,in primele trei zile de la terapie intensiva i s au administrat medicamentatie diferita,apoi s a mers p un singur fel de tratament,la trei zile de la internare i s a mai facut un tomograf,unde ni s a zis ca are doua cheaguri de sange p ambele parti ale capului,au trecut 8 zile de cand este in spital,ea este tot in stare de coma,doctorita care a preluat o nu ne spune nimic clar,decat ca totul depinde de cum raspunde la tratament,as vrea sa stiu daca are sanse de supravietuire,cat poate dura perioada de coma,la ce dizabilitati ne putem astepta!va multumesc anticipat!

Tatal meu nu a mai rezistat si,in momentul cand i-au redus cantitatea de oxigen pentru a-i testa daca poate respira ori nu singur, a intrat in stop cardiorespirator ,l-au readus la viata ,a facut si coma diabetica din cauza faptului ca il hraneau cu glucoza si nu i-o tamponau cu insulina,am decis sa-l luam acasa unde si-a gasit sfarsitul.Asta a fost viata tatalui meu.Lumea este nepasatoare,de aceea spun fiecaruia sa nu se joace cu sanatatea.Multumesc tuturor celor care mi-au raspuns la mesaje.

tatal meu a suferit un AVC ischemic pe trunchi cerebral , a fost dus in cel mult 3 ore la spital si internat , isi misca mainile picioarele , are probleme un pic cu inghititu , daca-i dau apa cu paiu poate sa inghita dar i s-a pus totusi o sonda gastrica sa-l putem hrani , repet , misca toate membrele , e constient , vorbeste corect doar ca vb incet , la inceput i-au fost amortite jumatatea stanga a fetei si un pic mana , acum i`a trecut si amorteala , e a 3 a zi de internare in spital , amorteala de la fata s-a dus , are doar probleme cu echilibru , ce sfaturi imi dati , sanse de recuperare ? sau la ce sa ma astept ?

Si eu trec prin aceeasi drama cu bunicul meu!!!Este internat de 6 zile la municipal dar doctorii sunt atat de nepasatori incat am impresia ca abia asteapta ca el sa treaca in nefiinta...Este adevarat ca are 90 ani si are diabet zaharat dar nu este uman ceea ce se intampla in spitale.Nu este internat la terapie intensiva pt ca nu au locuri...este intr-un salon la urgente si tot intubat!!!Imi doresc din suflet ca bunul D-zeu sa-i salveze viata!!!

La ce spital a fost internat tatal tau (D-zeu sa-l odihneasca in pace)?

Sotul meu se afla acum la terapie intensiva cu AVC ischemic, l-am gasit joi, 4 octombrie in stare de inconstienta. Seara era aproape OK dar se plangea de vreo doua zile de dureri de cap puternice, care nu au cedat la paracetamol sinus sau algocalmin. Are 60 de ani, dar era deprimat si nu facea miscare.Fuma doua sau 3 pachete pe luna si avusese in urma cu 5 ani doua infarcte, dupa care nu a acceptat nicio interventie. S-a constatat ischemie pe partea stanga si paralizie pe dreapta. Sambata a deschis ochii, a incercat sa se ridice si sa rosteasca silabe, dar nu se intelegea mai nimic. Comunicam prin semne, iar la incurajarile noastre gesticula parand sa spuna ca nu poate fi dus si ca s-a terminat. Ieri nu ni s-a permis sa-l vedem si azi l-am gasit foarte deprimat, a refuzat sa comunice.I-am dat un pix si o bucata de hartie si a scris cu mana stanga (nu este stangaci) un nume: GUROL. Asistentele m-au dat afara iar medicul sustine ca nu intelege, nu coopereaza, nu raspunde. Am verificat pe google si am gasit numele unui cercetator in microbiologie, care a facut studii pe celula nervoasa si care a descoperit lucruri importante despre potentialul celulelor. Azi, la tomografie s-a constatat ca ischemia s-a mai extins. Nu-i inteleg pe aceia care -i considera pe pacienti legume si nici pe asistentaele care-i arunca pe pat ca pe niste saci de nisip.Iar femeia de serviciu face curatenie cu toate usile si ferestrele deschise, tinand pacientii in curent. A tipat la mine in prezenta medicului sa nu ating niciun centimetru din linoleumul deja uscat, ca si cum acea bucata de plastic pretuia mai mult decat viata pacientilor din salonul de la terapie intensiva (Craiova). Sotul meu, in prezent pacient in stare grava, este un om de cultura si ma tem sa spun cuiva asta ca sa nu-l fac si mai vulnerabil in fata frustratilor. Credeti ca ceea ce se intampla este normal? Credeti ca in aceste conditii, fara comunicare si fara intelegere din partea personalului medical, mai exista sanse? OARE NU SE VORBESTE IN PREZENTA PACIENTILOR SEMICONSTIENTI FARA RESPONSABILITATE?Orice om, oricat ar fi de sanatos, conectat la aparate, si-ar pierde sperantele daca ar auzi o discutie intre medici, despre starea sa, facand presupuneri sumbre.Poate ca unii pacienti inteleg, dar refuza sa raspunda pentru ca se simt neintelesi, confundati sau tratati cu superficialitate.

Nu ma indoiesc nicio clipa de prestatia sau de competenta medicilor. Le multumesc pentru ceea ce fac. Ceea ce vreau sa subliniez este problema comunicarii cu familiile care sunt supuse stresului. Nu medicii sunt aceia care se poarta urat. Pacientii sunt foarte vulnerabili si este uneori dificil de stabilit un ,, top" al cazurilor grave, iar preocuparea cu prioritate pentru salvarea lor este normala.Uneori revederea membrilor familiei da o speranta, alteori poate inrautati situatia. Unii nu stiu sa-si stapaneasca emotiile si se pun pe jelit, chiar si cand nu este cazul. Sunt sigura ca fiecare dintre pacientii de acolo isi doreste sa traiasca, mai putin aceia care au incercat sa-si ia viata. Atata timp cat pacientii respira avem dreptul sa speram si noi si bolnavii si medicii. Se mai intampla si miracole.Medicii trateaza, Dumnezeu vindeca.

Buna am 43 de ani si va rog sa imi raspundeti la urmatoarea intrebare:daca ai facut accident vascular si iti iei tratamentul este posibil sa mai faci inca o data accident vascular?

Buna. Si noi am trecut printr-o experienta traumatizanta in spitalele din România - in speta spitalul judetean din Oradea. Din pacate tatal meu a decedat dupa o luna chinuitoare. La 24 de ore de la o operatie de protezare sold ca urmare a unei cazaturi a facut bronhopneumonie, dar medicii initial spuneau ca e raceala sau constipatie. A facut o insuficienta respiratorie urata, noroc ca mama mea era langa el si a reusit sa cheme medicii ATI. A fost externat fara prea multe explicatii, fata sa se precizeze pe biletul de externare existenta bronhopneumoniei.La 3 ore de la externare a facut acasa un AVC ischemic stanga. A ajuns la acelasi spital dar nu i-a fost aplicat tratamentul corespunzator desi a ajuns la mai putin de 1 ora de la AVC.Cand am ajuns dimineata la el l-am gasit cu o bronhopneumonie avansata, respirand f.greu. Dupa o discutie dura cu dna doctor am fost informata ca am prea mari asteptari de la un om de 73 de ani diabetic, in concluzie faptul ca nu merita efortul sa se chinuie sa-l salveze, asta e... Dupa consultul facut de medicii ATI au hotarat ca are nevoie de intubare si monitorizare. Dupa alte discutii contradictorii i-au facut o bronhoscopie si au constat ca este infectat cu acinetobacter. In sfarsit au inceput sa-i aplice tratamentul -prea tarziu din pct.meu de vedere. CE a fost devastator a fost indiferenta medicilor, nepasarea si cruzimea cu care discutau cu apartinatorii. Si acum cred ca in alt spital avea o sansa. A facut stop cardio respirator si a decedat - ma indoiesc ca a fost resuscitat. In singura hartie pe care am primit-o nu era mentionat nimic elocvent. Cu atat mai putin infectia nosocomiala.

Buna am o prietena care a pierdut 2litri de sange a fost in gradul 2de coma a deschis putin ochi dar imediat a suferit un preinfart sia intrat in coma de gradul 2 isa administrat sange a facut niste crize iar acum este stabila dar in coma profunda , daca exista cineva care sami poata da un raspuns astept va rog k

Situatia spitalelor de stat din tara este de intr-adevar sub orice critica. Din pacate ceea ce ar trebui sa fie servicii de calitate oferite de stat se transforma in bataie de joc si multi bani aruncati in dreapta si in stanga degeaba. Varecomand din suflet ca, cu acesti bani, sa mergeti sa va tratati la o clinica privata. Eu am avut norocul sa ajung pe maini foarte bune si azi, dupa 3 ani de la interventii sa ma simt bine, sanatos, sa merg, sa ma bucur de cei de langa mine. Dr. Nechifor si dr. Deleanu de la Centrele de Excelenta ARES sunt niste oameni extraordinari care fac minuni, iar conditiile de la acest spital nu se compara cu nimic din tara aceasta. Toata echipa, asistentele, nu stiu cum sa se poarte mai frumos, spitalul arata intr-adevar ca unul de nivel european si daca stau sa ma gandesc cati bani am aruncat prin spitalele de stat, regret ca nu am venit aici de la inceput.

buna.bunica mea a facut un accident vascular ischemic pe partea dreapta a fost internata nu putea comunica deloc dar se comporta normal mergea la toaleta era totul normal doar ca nu vorbea au internato a stat 7 zile in spital dar ultimele 2 zile se agravase mult nu putea sa isi deschida ochii,dega gura era intr-o parte nu putea manca si bea nimik repet in ultimele 2 zile inainte manca si intrebam pe d-na doctor cum evolueaza nici un raspuns concret era ca si in coma in ultimele 2 zile nu au puso sub un nici un aparat ceea ce nu era normal au lasat-o acolo in-tr-un salon nici macar observat de catre cineva si in a 7 zii cand am fost la ea eu am vb cu ea i-am zis sa lupte sa se faca bine si ca totul va fii bine ia repet nu putea sa isi deschida ochii nu vb.dar sa luat o mana si ma stans de mana ca si cum ma auzit dar stiam ca era in stare grava se vedea si nu ma lasat de mana cand am vrut sa mi-o retrag sa vad cum reactioneaza dar nu ma lasat.repet doctrii nu isi fac treaba vazand ca e in stare grava nu au puso intr-un salon de observatii sau la aparate.din pacate a decedat seara la 7 fara 10 m-au sunat de la spital in jur de ora 9 seara sa-mi declare decesul.am uitat sa precizez atunci seara cand ma strans de mana tot isi ducea mana la cap des dar nimeni nu a bagato in seama,probabil ca a mai facut accident vascular.a decedat era bunica mea defapt era mama mea ea ma crescut decand aveam eu 1 an acum ganditiva ca am 25 de ani ea avea 71 de ani.au scris pe actul de deces accident vascular si stop cardio respirator dar nu i sa facut resuscitarea doctorii suunt cei mai nesimtiti de pe fata pamantului ii urasc in urmatoarea zii cand am vb cu doctorita intreband-o ce sa intamplat mia spus simplu probabil a mai facut un accident vascular sau doua deci probabil nici macat nu stia sa dat cu presupusul.in orasul baia mare spitalul judetean baia mare.sunt porci si mai ales bolnavii stau in saloane si spitalul este in constructie de reamenajare se aude cu bormasina prin pereti etc asa ceva nu vezi nicaierii.rusine

sotul meu, are 60 de ani a facut in urma cu 6 zile avc, este in coma nu raspunde la stimuli, respira doar cu aparatul, cum as putea sa-l ajut, sau unde si la cine sa apelez pentru ajutor, este in spital la ATI