Articole

Diabetul zaharat este o afectiune cronica caracterizata prin cresterea in sange a glucozei peste valorile normale, cu sau fara eliminarea acesteia in urina. Diabetul , odata aparut, se mentine toata viata si necesita un control permanent al glicemiei si glicozuriei (zaharul din urina), dar si al tututror celorlalti factori de risc cardiovascular, cum ar fi: HTA, obezitatea, DLP, starea procoagulanta etc.

Diabetul zaharat apare fie prin scaderea secretiei insulinei, hormon secretat de pancreas –diabetul de tip 1 sau diabetul insulinodependent, fie prin imposibilitatea insulinei, secretata normal sau chiar in cantitate crescuta, de a actiona la nivelul tesuturilor (muschi, ficat etc), asa cum se intampla in diabetul de tip 2, la care se adauga intr-un anume grad si deficitul secretor de insulina.

Insulina, este o proteina produsa de pancreas. Pancreasul normal secreta intre 1-2 UI de insulina pe ora intre mese si 5-l5 UI de insulina la fiecare masa. Iata deci, ca si in absenta alimentatiei exista o mica secretie de insulina, numita secretie bazala, care are rolul de a impiedica sinteza de glucoza de calre ficat.

Secretia de insulina post prandiala are loc in 2 timpi dislincti:

Primul timp secretor (precoce), care apare in decursul primelor secunde (de la actiunea stimulului) si dureaza cate minute - Timpul doi secretor (tardiv), care apare dupa 20-30 minute si durea/a atata timp cat actioneaza stimulul. Prima faza se datoreaza hormonului existent in stoc iar cea de-a doua faza presupune sinteza initiala a insulinei, urmata de eliberarea ei in fluxul sanguin.

In caz de hipoglicemie organismul declanseaza secretia unor hormoni, numiti hormoni de contrareglare, care incearca sa contracareze hipoglicemia, prin cresterea productiei de glucoza de catre ficat, dar si prin scaderea secretiei de insulina. Pancreasul secreta glucagon, care frana secretia insulinei pe de o parte, iar pe de alta parte stimula ficatul sa produca glucoza.

Cauzele diabetului zaharat

Un roi important in aparitia diabetului zaharat il are predispozitia genetica.La aceasta predispozitie genetica se adauga, de cele mai multe ori, o serie de asa-zisi factori de mediu:

- Obezitatea creste riscul diabetului, in special obezitatea de tip android, cu grasimea dispusa in jumatatea superioara a corpului (lorace, gat, brate);

- Supraalimentatia, cu consum excesiv de calorii;

- Alimentatia dezechilibrata calitativ, cu cresterea consumului de grasimi animale si de dulciuri, mai ales de dulciuri concentrate: zahar, ciocolata, rahat, prajituri etc;

- sedentarismul;

- Traumatisme psihice repetate sau prelungite;

- Tratament medicamentos prelungit cu anumite droguri: prednison, nefrix, ufrix, furosemid, anticonceptionale orale etc;

- Fumatul, consumul de alcool;

- Profesia creste riscul la boala la cei cu munci sedentare, cu acces permanent la alimente sau cei ce lucreaza in stres permanent’

- Urbanismul: orasul favorizeaza aparitia diabetului, prin insumarea mai multor factori: sedentarismul, viata trepidanta, suprasolicitarea functiilor intelectuale, scaderea consumului de fibre alimentare.

Afectiuni organice ce duc la instalarea secundara a diabetului zaharat::

-Afectiuni pancreatice (pancreatita acuta si cronica, neoplasmul pancreatic, excizia chirurgicala a pancreasului);

-Afectiuni hepatice (hepatite acute, cronice), litiaza biliara;

-Boli endocrine: hipertiroidism, acromegalie, feocromocitom, boala Cushing;

-Infectii;e virale care pot conduce la lezari ale pancreasului.

Diabetul apare atat la femei cat si la barbati, in proportii relativ egale. Femeia prezinta insa doua momente diabetogene: sarcina si menopauza. Frecnt apare in timpul sarcinii, care poate sa dispara odata cu sarcina (diabetul gestational), dar el poate anunta cu ani de zile instalarea viitoare a diabetului zaharat;

In ceea ce priveste varsta la care poate apare aceasta afectiune, statisticile arata ca diabetul apare de 50 de ori mai rar la copii decat la adulti, atingand incidenta maxima dupa 60 de ani;

Teste de laborator ce ajuta la diagnosticarea sau profilaxia diabetului:

Glicemia a jeun (reprezinta glucoza in sange dimineata, pe nemancale). Valoarea normala nu trebuie sa depaseasca 115 mg/dL. Valorile insa variaza usor in functie de varsta persoanei.

Profilul glicemic: se recolteaza mai multe glicemii in cursul a 24 de ore. Ideal, la doua ore dupa masa, glicemia trebuie sa fie normala.

Glicozuria reprezinta dozarea glucozei in urina. Se efectueaza fie din urina proaspata, fie din 24 de ore, fie fractionat, pe anumite perioade ale zilei. Normal este absenta. Sunt situatii cand apare glicozuria sub glicemia de 160mg/dL (in timpul tratamentului cu corticoizi) sau chiar la valori normale ale glicemiei, cum se intampla in diabetul renal. Absenta glicozuriei nu infirma diagnosticul de diabet zaharat.

Hemoglobina glicozilata: La persoanele fara diabet zaharat se glicosileaza neenzimatic aproximativ 5-6% din hemoglobina A1c. Hemoglobina glicozilata A1C arata echilibrul diabetului zaharat in ultimele 6-l2 saptamani.

Examenul sumar de urina: Se poate depista prezenta glucozei in urina. De asemenea, un sumar de urina ofera relatii despre atingerea renala (proteinurie, hematurie, leucociturie etc).

Microalbuminuria: Microalbuminuria ofera date despre atingerea renala intr-un stadiu precoce, reversibil. Se efectueaza la pacientii care nu prezinta macroproteinurie sau infectie urinara. Ea este pozitiva cand cel putin 2 teste din 3, efectuate in 6 saptamani, sunt pozitive. in mod normal se elimina in urina de 24 de ore 0-30 mg de albumina. Microalbuminuria este definita de eliminarea in urina din 24 de ore a 30-300 mg de albumina.

Insulina: Insulina este sectretata de celulele pancreatice beta ale insulelor Lagerhans ca raspuns al hiperglicemiei.

La diabetici, determinarea insulemiei se poate efectua simultan cu testul oral de toleranta la glucoza, pentru a putea aprecia rezervele pancreatice de insulina.In suspiciunea de insulinom, un raport insulina/glicemie a jeun mai mare de 0,3 confirma aceasta supozitie.Daca determinarea insulinemiei se doreste a se realiza in paralel cu testul de toleranta la glucoza, se va recolta proba sangvina inaintea ingestiei orale a glucozei.

Peptid C: C - peptidele se formeaza in cursul conversiei proinsulinei la insulina; nivelurile serice ale C - peptidelor se coreleaza cu nivelurile sangvine ale insulinei cu exceptia pacientilor cu tumori ale celulelor insulare si posibil a celor obezi.