Nimic din ceea ce este în jur nu are o singură parte, o singură direcție, un singur rol, o singură perspectivă… Dualitatea, extremele sunt parte dintr-un întreg. Îmbrățișarea conceptelor de yin și yang în relații și în viața noastră de zi cu zi poate fi profund vindecătoare și aducătoare de sens și de echilibru.
Cuvântul „nevoie” poate avea un sens pozitiv, dar și un sens negativ. Linia fină dintre cele două conotații este deosebit de subțire și strâns legată de echilibrul interior al fiecărei persoane în parte. Atunci când vorbim despre parenting și despre nevoile copilului este important să înțelegem că așa cum acesta se naște din unirea a două celule, și viața sa este influențată atât de mamă, cât și de tată. Energia feminină și energia masculină sunt parte dintr-un întreg și de aceea copilul are nevoie de ele în egală măsură pentru a-și atinge potențialul maxim.
Părinții care sunt cei mai eficienți sunt cei care își ascultă copiii, au o relație apropiată, stabilesc reguli adecvate, dar acordă și libertăți adecvate.
Când era vorba de crescutul copiilor, acesta era perceput ca fiind domeniul mamei. Mamele se ocupau din timpuri străvechi de tot ceea ține de copii, cu excepția, poate, de problemele disciplinare cu adevărat mari, în care era necesară abordarea cu mâinile grele a tatălui. Creșterea copiilor s-a schimbat mult din acele vremuri deoarece tații devin tot mai implicați în acest proces de creștere și educație din dorința de a forma relații mai puternice cu copiii lor.
În ultimele decenii și oamenii de știință realizează din ce în ce mai mult cât de mult contează tații. Cercetările ne spun că nu mai putem vorbi de un rol, ci de rolurile pe care le joacă tații în creșterea și educarea copiilor. La fel ca și femeile, corpurile taților răspund la calitatea de părinte, iar stilul lor parental îi afectează pe copiii lor la fel de mult, și uneori mai mult, decât cel al mamei. Știm cu dovezi că, în afara de sarcină, naștere și alăptare la sân, tații pot face aceleași lucruri pe care le fac mamele în procesul de creștere, îngrijire și educare a copiilor. Rolul lor este la fel de complex și important precum cel matern, iar implicarea tatălui, cu cât e mai timpurie, cu atât e mai benefică.
Michael E. Lamb, specialist în psihologia dezvoltării, susține că rolul matern și cel patern sunt mai degrabă dominate de asemănări decât de deosebiri.
Deloc surprinzător, părinții au un efect major asupra copiilor lor. Când copiii se simt respinși sau neiubiți de mamă și tată, sunt mai predispuși să devină ostili, agresivi și instabili emoțional. Respingerea din partea părinților poate duce, de asemenea, la o stimă de sine scăzută, sentimente de inadecvare și viziuni negative asupra lumii. ”Acest lucru este valabil pentru ambii părinți”, aflăm din LiveScience. ”Dar, în unele cazuri, tata este un factor mai important decât mama. Problemele de comportament, delincvența, depresia, abuzul de substanțe și adaptarea psihologică generală sunt toate mai strâns legate de respingerea tatălui decât de cea a mamei.”
În același mod, dragostea tatălui are uneori o influență mai puternică pentru copii decât cea a mamei, au descoperit cercetătorii. „A ști că copiii se simt iubiți de tatăl lor este un predictor mai bun al sentimentului de bunăstare, de fericire, de satisfacție în viață al adulților tineri decât a ști în ce măsură se simt iubiți de mamele lor”, aflăm din descoperirile din domeniu publicate în revista Personality and Social Psychology Review.
Implicarea tatălui include trei lucruri: accesibilitate, implicare și responsabilitate. Deci un tată implicat este cineva care este prezent, interacționează cu copiii săi, planifică, monitorizează sau supraveghează aspecte ale vieții sale de familie. Ce înseamnă asta mai exact?
Implicarea timpurie a unui tată este bună atât pentru el, cât și pentru copil. Punând bazele unei relații tată-copil, face interacțiunile viitoare mai naturale și mai puțin inconfortabile. La urma urmei, același principiu se aplică și atunci când vorbim cu persoane cu care nu suntem familiarizați: necunoscutul ne poate face să ne simțim stânjeniți. Dar sănătatea și dezvoltarea generală a copilului beneficiază și de implicarea timpurie a tatălui. În plus, tații care se implică activ de îndată ce copilul se naște au mai multe șanse să rămână implicați mai târziu. Deci, când vine vorba de implicarea unui tată în viața copilului său, regula generală este că niciodată nu este prea devreme pentru a începe.
Cu toții ne dorim ca copiii noștri să se descurce bine la școală, să aibă note bune și o carieră bună mai târziu. Dar abilitățile cognitive merg dincolo de performanța academică. Asociația Americană de Psihologie definește abilitățile cognitive ca fiind „abilitățile implicate în îndeplinirea sarcinilor asociate cu percepția, învățarea, memoria, înțelegerea, conștientizarea, raționamentul, judecata, intuiția și limbajul”. Folosim aceste abilități în viața de zi cu zi și atunci când vine vorba de o dezvoltare cognitivă sănătoasă, tații contează. Citirea copiilor ajută la învățarea unor cuvinte noi. În ceea ce privește jocul – în special jocul fizic – acesta ajută la dezvoltarea abilităților de raționament și de rezolvare a problemelor. Asta pentru că tații tind să-și provoace copiii mai mult decât mamele, precum și să îi lase să conducă în timpul unui joc.
Avantajele jocului fizic sunt multiple. Prin joacă, copiii învață să-și „gestioneze emoțiile intense” și să se abțină de la comportamente agresive. Drept urmare, îi ajută să interacționeze cu ceilalți, să-și facă prieteni și să găsească acceptarea copiilor de vârsta lor. Mai simplu spus, implicarea tatălui îmbunătățește dezvoltarea socială a copilului. De asemenea, este mai puțin probabil să aibă probleme de comportament în adolescență. Băieții cu tați implicați tind să fie mai puțin implicați în infracțiuni, în timp ce fetele tind să întârzie activitatea sexuală.
Copiii experimentează emoții puternice și mulți dintre ei spun că se simt adesea stresați sau îngrijorați. Tăticii îi pot ajuta să facă față mai bine stresului și să aibă o dezvoltare emoțională mai sănătoasă, în general. Jocul dur, de exemplu, îi poate ajuta să-și gestioneze emoțiile deoarece implică un anumit nivel de risc. Lipsa de risc în mediul de joacă îi învață pe cei mici despre limite în situații conflicte și de cele mai multe ori tații sunt cei care îi antrenează în astfel de jocuri. Prin astfel de jocuri cei mici mai învață și să fie atenți la propriile emoții, mai ales atunci când sunt foarte puternice și să le gestioneze eficient în situațiile de zi cu zi.
Nu în ultimul rând, să nu uităm de sănătatea fizică și generală. Deoarece jocul este un factor important de implicare a tatălui, acest lucru are ca rezultat creșterea activității fizice și o sănătate mai bună a copilului. Dar tații pot avea, de asemenea, un impact extraordinar asupra sănătății unui copil ținând pasul cu vizitele la medic, gătind mese hrănitoare, oferind asigurări de sănătate, implicând întreaga familie în activități fizice.
Toate acestea indică faptul că tații contează. Când sunt implicați, copiii prosperă. Cu toate acestea, știm că fiecare situație este diferită și că a fi un tată implicat pentru copilul nostru poate să nu fie ușor sau chiar posibil.
Timp de zeci de ani, psihologii și alți cercetători au presupus că legătura mamă-copil este cea mai importantă din viața unui copil. Ei s-au concentrat pe studierea acelor relații și, oricum s-a dovedit un copil, mama a primit adesea meritul sau vina. Totuși, în ultimele decenii, oamenii de știință realizează din ce în ce mai mult cât de mult contează tații. „Acum descoperim că nu numai tații sunt influenți, ci uneori au mai multă influență asupra dezvoltării copiilor decât mamele”, a declarat Ronald Rohner, directorul Centrului pentru Studiul Acceptării și Respingerii Interpersonale de la Universitatea din Connecticut.
Într-un studiu asupra familiilor cu doi părinți publicat în Journal of Early Adolescence, cercetătorii de la Universitatea Brigham Young au descoperit că stilul parental al tatălui este mai strâns legat de faptul că adolescenții vor prezenta persistență decât cel al mamei. O personalitate persistentă, la rândul său, a fost legată de mai puțină delincvență și mai multă implicare în școală de-a lungul timpului. Stilul de educație care a fost legat de o astfel de persistență la copii se numește parenting autoritar, un stil caracterizat prin căldură și dragoste, responsabilitate față de reguli (dar oferind explicații de ce există acele reguli) și autonomie adecvată vârstei pentru copii.
Din fericire pentru tătici, biologia este acolo pentru a susține o bună calitate parentală. Studiile hormonale au arătat că tații arată un nivel crescut de oxitocină în primele săptămâni de viață ale bebelușilor lor. Acest hormon, numit uneori „hormonul iubirii”, crește sentimentele de legătură între grupuri. Tații beneficiază de oxitocină jucându-se cu bebelușii lor, conform unui studiu din 2010 publicat în revista Biological Psychiatry.
Paternitatea duce, de asemenea, la scăderi ale testosteronului, hormonul „macho” asociat cu comportamentul agresiv, potrivit cercetărilor publicate în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences. Această schimbare este mai puternică cu cât un tată este mai implicat în îngrijirea copilului său, ceea ce sugerează că poate reduce impulsul de asumare a riscurilor a unui bărbat și poate încuraja îngrijirea și domesticitatea. Ce se știe concret la momentul prezent în raport cu prezența taților în viața copiilor?
„Studiile sugerează că tații care sunt cei mai eficienți sunt cei care își ascultă copiii, au o relație apropiată, stabilesc reguli adecvate, dar oferă și libertăți adecvate”, a declarat pentru LiveScience cercetătoarea Laura Padilla Walker. ”Nu este clar de ce tații ar putea fi mai importanți decât mamele în predarea perseverenței, dar este posibil ca tații pur și simplu să se concentreze mai mult pe această trăsătură, în timp ce mamele să predea trăsături precum recunoștința și bunătatea”, ne spune Padilla-Walker.
Toate aceste informații ne arată clar că atât mamă, cât și tatăl sunt persoane de referință pentru dezvoltarea armonioasă a fiecărui copil. A înțelege și a accepta asta este responsabilitatea noastră ca părinte. Atunci când avem dificultăți în integrarea acestui rol care desigur, vine cu multe necunoscute, cu nevoie de asumare, cu riscuri, este important să ne implicăm într-un proces terapeutic cu un psiholog sau psihoterapeut care să ne ajute să ne descoperim și să ne înțelegem blocajele, emoțiile, nevoile. Cunoscându-ne pe noi, vom ajunge să oferim copiilor noștri un cadru de creștere securizant și afectuos!
Referințe:
”Mami, tati, mă auziți?” de Jacques Salome
”Terapia copilului interior”, de Robert Jackman
”Ține-ți copiii aproape”, de Gordon Neufeld, Gabor Maté
