Mult timp s-a crezut că singurul factor care influențează dezvoltarea membrilor în cadrul aceleiași familii este relația părinte-copil. Cele mai multe cercetări din domeniul psihologiei de familie și al psihologiei sociale s-au concentrat pe a înțelege și a descrie în detaliu natura acestei relații semnificative din viața fiecăruia dintre noi. Doar în ultimele decenii cercetătorii au început să-și îndrepte atenția și asupra relației dintre frați, considerată una dintre cele mai longevive relații pe care le poate avea o persoană în timpul vieții sale, studiind modurile în care copiii care cresc împreună cu frați și surori afectează, de asemenea, calitatea vieții de familie.
Natura relațiilor fraterne poate suferi schimbări semnificative odată cu trecerea timpului, deoarece oamenii evoluează și se dezvoltă în moduri diferite pe parcursul vieții lor, de la copilărie spre adolescență și apoi ca adulți. În general, relațiile fraterne tind să devină mai complexe și mai mature pe măsură ce oamenii se dezvoltă și îmbătrânesc. Relațiile fraterne sunt importante pentru că au o caracteristică de bază esențială pentru procesul de dezvoltare și creștere a indivizilor, această caracteristică fiind reprezentată de tipul de interacțiuni dintre frați (surori).
Astfel, pot exista interacțiuni bazate pe reciprocitate sau interacțiuni bazate pe acțiuni complementare. Interacțiunile bazate pe reciprocitate sunt specifice relațiilor de la egal la egal și se manifestă prin schimburi repetate și constante, evidente în situații specifice de joc sau conflict. Interacțiunile complementare sunt caracteristice relațiilor părinte-copil în care există o distribuție inegală a puterii, evidențiată de acțiuni precum cele de îndrumare, asistență instrumentală și predare sau învățare pe care persoanele de îngrijire le desfășoară și care sunt preluate și în dinamica fraternă.
În copilărie, relațiile fraterne sunt, de obicei, simple și neîncărcate emoțional, bazate pe jocuri și activități comune. Frații (surorile) se joacă împreună, învață unii de la alții și își descoperă personalitățile individuale. În această etapă, relațiile fraterne sunt adesea influențate de modul în care sunt educați copiii, de modul în care sunt încurajați să interacționeze unii cu alții și de modul în care părinții se implică în interacțiunile lor. Pe măsură ce copiii cresc, relațiile lor cu frații și/sau surorile se pot schimba în funcție de personalitățile lor și de modul în care interacționează cu lumea. Frații sau surorile pot începe să se compare și pot avea probleme de rivalitate sau gelozie.
Ajunși în perioada adolescenței, frații (surorile) pot dezvolta relații mai complexe și mai tensionate, acest lucru întâmplându-se și din cauza schimbărilor hormonale prin care trec adolescenții, dar și datorită dezvoltării personalității individuale. În aceată etapă de dezvoltare, relațiile dintre frați pot deveni distante, aceștia manifestând o toleranță scăzută cu comportamentele sau trăsăturile negative ale celuilalt, dar în acelși timp pot dezvolta o relație mai apropiată și mai profundă, pe măsură ce încep să înțeleagă și să aprecieze mai bine diferențele și similaritățile dintre ei. Această etapă este marcată de ambivalențe, tensiuni, treceri de la a fi bine în relație cu fratele sau sora la respingere, de la a căuta apropierea și complicitatea celuilalt, la a păstra distanța, ducând chiar până la excluderea din activitățile comune.
Trecerea în etapa de viață adultă marchează o nouă transformare a relației fraterne. Ajunși în această etapă a tranziției spre maturitate, indivizii își stabilesc vieți independente de frații sau surorile lor, astfel și relația dintre ei va arăta diferit decât în copilărie sau în adolescență. În această etapă, relația dintre frați (surori) poate fi influențată de multe aspecte, cum ar fi distanța fizică, diferențele în stilul de viață, prioritățile și obligațiile personale, precum și de experiențele și evenimentele din viața fiecărui frate (soră) în parte. Cu toate acestea, chiar și atunci când frații (surorile) nu petrec mult timp împreună, legătura emoțională și de afecțiune poate rămâne puternică și poate oferi sprijin emoțional în momentele dificile.
Există mai multe studii care au arătat că o relație fraternă bună în copilărie și adolescență poate avea un impact pozitiv semnificativ asupra sănătății emoționale și psihologice în viața de adult. Aceste studii arată că frații și surorile își pot oferi un sprijin emoțional semnificativ și pot contribui la dezvoltarea abilităților sociale ale celuilalt, pot oferi un feedback important și pot contribui la dezvoltarea unor trăsături de personalitate, cum ar fi empatia, încrederea în sine și capacitatea de a gestiona conflictele. Mai mult decât atat, relațiile pozitive dintre frați și surori au fost asociate cu un nivel mai scăzut de depresie și anxietate, în timp ce relațiile negative au fost asociate cu un risc mai mare de probleme de sănătate mentală.
În concluzie, ceea ce diferențiază relațiile de fraternitate de alte tipuri de relații din viața unei persoane este faptul că relațiile dintre frați (surori) sunt involuntare și se pot întinde pe o durată mai mare decât relațiile de prietenie sau relațiile cu părinții. Mai mult, ceea ce le face cu adevărat unice, este aspectul temporal sub care se desfășoară aceste relații, ele putându-se desfășura chiar și pe întreaga durată de viață a unei persoane, dând ocazia construirii unei istorii comune îndelungate și intime. În general, este important să ne concentrăm asupra construirii și menținerii unor relații fraterne sănătoase și pozitive în viața de adult pentru a beneficia de impactul lor pozitiv asupra sănătății noastre mintale și emoționale.
