Psihologia jocurilor de noroc este un domeniu complicat. Motivațiile jucătorilor variază enorm atunci când intră într-un cazinou. Dihotomia dintre jucătorii sănătoși și nesănătoși este deosebit de puternică, așa că orice studiu al mentalității pariorilor necesită o analiză a ambelor categorii de jucători.
Pentru oamenii de știință care cercetează psihologia jocurilor de noroc patologice, cheia este determinarea comportamentelor și motivațiilor care îi conduc pe oameni spre partea întunecată. Când devin jocurile de noroc o problemă? Care sunt semnele de pericol? Ce motivații sunt considerate problematice pentru un jucător de noroc?
Înțelegerea psihologiei dependenților de jocuri de noroc îi ajută pe cercetători să dezvolte teorii pentru combaterea jocurilor de noroc problematice. La rândul său, acest lucru îi ajută pe terapeuți și consilierii în domeniul jocurilor de noroc să dezvolte strategii pentru a ajuta oamenii să facă față și să depășească jocurile de noroc compulsive. Atunci când un jucător patologic se confruntă cu procesele de gândire distructive care au condus la comportamentul său problematic, el poate dezvolta instrumentele și sistemul de sprijin necesare pentru a schimba acele procese de gândire.
Multe dintre deciziile pe care le iau persoanele dependente, în special cele păguboase, sunt impulsive. Comportamentul impulsiv apare atunci când punem mai mult accent pe plăcerea imediată și ajunge să ne fie dificil să ne raportăm la consecințele pe termen lung. Dopamina dorinței învinge părțile mai raționale ale creierului. Iluzia dată de posibilitatea câștigului este atât de profundă încât orice comportament care are acest scop devine extrem de puternic.
În urmă cu zece ani, ideea că cineva ar putea deveni dependent de un obicei precum jocurile de noroc, așa cum o persoană se agăța de droguri, era controversată. Acum, cercetătorii sunt de acord că, în unele cazuri, jocurile de noroc sunt o adevărată dependență.
În trecut, comunitatea psihiatrică a considerat, în general, jocurile de noroc patologice ca fiind mai mult o constrângere decât o dependență – un comportament motivat în primul rând de nevoia de a ameliora anxietatea, mai degrabă decât de pofta de plăcere intensă. În anii 1980, în timp ce actualiza Manualul de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale (DSM), Asociația Americană de Psihiatrie (APA) a clasificat oficial jocurile de noroc patologice ca o tulburare de control al impulsurilor – o etichetă neclară pentru un grup de boli oarecum înrudite care includ cleptomania, piromania și tricotilomania (tragerea de păr). În ceea ce a ajuns să fie considerată o decizie de referință, asociația a mutat jocurile de noroc patologice la capitolul dependențe din cea mai recentă ediție a manualului, DSM-5. Decizia, care a urmat 15 ani de deliberare, reflectă o nouă înțelegere a biologiei care stă la baza dependenței și a schimbat deja modul în care psihiatrii ajută oamenii dependenți de jocurile de noroc.
Cercetările din ultimele două decenii au îmbunătățit dramatic modelul de lucru al oamenilor de știință privind modul în care creierul se schimbă pe măsură ce se dezvoltă dependența. În mijlocul creierului nostru, o serie de circuite cunoscute sub numele de sistemul de recompense leagă diferite regiuni ale creierului împrăștiate implicate în memorie, mișcare, plăcere și motivație. Atunci când ne angajăm într-o activitate care ne menține în viață sau ne ajută să ne transmitem genele, neuronii din sistemul de recompensă scot un mesager chimic numit dopamină, dându-ne un val de satisfacție. Atunci când este stimulat de amfetamină, cocaină sau alte droguri care creează dependență, sistemul de recompensă dispersează de până la 10 ori mai multă dopamină decât de obicei.
Cercetările de până acum arată că jucătorii patologici și dependenții de droguri au multe din aceleași predispoziții genetice pentru impulsivitate și căutarea recompensei. Așa cum dependenții de substanțe au nevoie de lovituri din ce în ce mai puternice pentru a deveni mari, jucătorii compulsivi urmăresc aventuri din ce în ce mai riscante. De asemenea, atât dependenții de droguri, cât și jucătorii cu probleme suferă simptome de sevraj atunci când sunt separați de substanța chimică sau de fiorul pe care și-l doresc. Și câteva studii sugerează că unii oameni sunt deosebit de vulnerabili atât la dependența de droguri, cât și la jocurile de noroc compulsive deoarece circuitele lor de recompensă sunt în mod inerent subactive – ceea ce poate explica parțial de ce caută în primul rând senzații mari.
Și mai convingător, oamenii de știință au aflat că drogurile și jocurile de noroc modifică multe dintre aceleași circuite ale creierului în moduri similare. Aceste perspective provin din studiile privind fluxul sanguin și activitatea electrică din creierul oamenilor, pe măsură ce aceștia îndeplinesc diverse sarcini pe computere care fie imită jocurile de cazinou, fie le testează controlul impulsurilor.
Într-un studiu din 2003 la Universitatea Yale și un studiu din 2012 la Universitatea din Amsterdam, jucătorii patologici care au efectuat teste care le-au măsurat impulsivitatea aveau niveluri neobișnuit de scăzute de activitate electrică în regiunile prefrontale ale creierului care ajută oamenii să evalueze riscurile și să suprime instinctele. De asemenea, dependenții de droguri au adesea un cortex prefrontal apatic.
Dovezi suplimentare că jocurile de noroc și drogurile schimbă creierul în moduri similare au apărut la un grup neașteptat de oameni: cei cu tulburare neurodegenerativă boala Parkinson. Caracterizată prin rigiditate musculară și tremor, boala Parkinson este cauzată de moartea neuronilor producători de dopamină într-o secțiune a creierului mediu. De-a lungul deceniilor, cercetătorii au observat că un număr remarcabil de mare de pacienți cu Parkinson – între 2 și 7 la sută – sunt jucători compulsivi. Tratamentul pentru o tulburare contribuie cel mai probabil la o alta. Pentru a ușura simptomele Parkinson, unii pacienți iau medicamente care cresc nivelul de dopamină. Cercetătorii cred că, în unele cazuri, influxul chimic rezultat modifică creierul într-un mod care face ca riscurile și recompensele – să zicem, cele dintr-un joc de poker – mai atrăgătoare și deciziile imprudente mai dificil de rezistat.
O nouă înțelegere a jocurilor de noroc compulsive i-a ajutat pe oamenii de știință să redefinească dependența în sine. În timp ce experții obișnuiau să se gândească la dependență ca dependență de o substanță chimică, acum o definesc ca urmărind în mod repetat o experiență plină de satisfacții, în ciuda repercusiunilor grave. Această experiență ar putea fi consumul de cocaină sau heroină sau fiorul de a ne dubla banii la cazinou. „Ideea din trecut era că trebuie să ingerați un medicament care modifică neurochimia din creier pentru a deveni dependent, dar acum știm că aproape orice facem modifică creierul”, ne spune Timothy Fong, psihiatru și expert în dependență la Universitatea din California, Los Angeles. „Este logic că unele comportamente extrem de pline de satisfacții, cum ar fi jocurile de noroc, pot provoca și schimbări [fizice] dramatice.”
De-a lungul timpului, percepțiile distorsionate cu privire la șansele cuiva de a câștiga pot precipita „gonirea pierderilor”, în care jucătorii continuă să joace în efortul de a-și recupera datoriile acumulate. Urmărirea pierderilor este unul dintre semnele distinctive ale jocurilor de noroc problematice, care de fapt seamănă mult cu dependența de droguri. Jucătorii cu probleme se confruntă, de asemenea, cu pofte și simptome de sevraj atunci când li se refuză posibilitatea de a juca.
Pe lângă o serie de factori psihologici, jocurile de noroc problematice pot avea și câțiva determinanți biologici importanți. Se știe că dopamina chimică a creierului joacă un rol cheie în dependența de droguri și poate fi, de asemenea, reglementată în mod anormal în jocurile de noroc problematice. Alte sisteme din creier sunt, de asemenea, critice, în special partea lobilor frontali imediat deasupra orbitelor, cunoscută sub numele de cortexul orbitofrontal.
În urma leziunilor regiunii orbitofrontale, pacienții neurochirurgicali prezintă adesea modificări în judecată și asumarea riscurilor. Un pacient, examinat la Universitatea din Iowa, a luat o serie de decizii dezastruoase care implică afaceri extravagante și relații personale dubioase după ce i s-a îndepărtat o tumoare din cortexul orbitofrontal. Într-un studiu în colaborare cu Dr. Antoine Bechara de la Universitatea din California de Sud, s-a măsurat comportamentul legat de pariuri la un grup de pacienți similari cu leziuni în această regiune, folosind o sarcină simplă de jocuri de noroc. Dezechilibrele chimice mai subtile din această regiune a creierului pot însoți tranziția de la jocurile de noroc obișnuite la jocurile problematice.
Gabor Maté în “Mitul normalității” spune că cele trei caracteristici principale ale dependenței sunt:
– ușurare sau plăcere pe termen scurt și dorință;
– suferință pe termen lung pentru sine și pentru alții;
– incapacitate de a se opri [din acest comportament].
Totodată „Jocurile de noroc, spre deosebire de orice altă dependență, sunt asociate cu distorsiuni cognitive”, ne spun cercetătorii. „Oamenii spun: Dacă continui să joc, în cele din urmă voi câștiga.” Nu spui asta despre alcool, tutun sau cocaină.” Distorsiunea cognitivă are loc adesea în rândul persoanelor care au pierdut sume mari de bani sau alte active din cauza jocurilor de noroc. Uneori, mândria, ego-ul sau sentimentul de disperare îi determină să joace mai mult, în speranța de a recupera ceea ce au pierdut.
Oamenii pariază sau aleg jocurile de noroc din mai multe motive. Cea mai mare parte a oamenilor sunt jucători sociali, adică joacă pentru o perioadă, apoi pleacă din zona de joc fără constrângere și fără suferință. Înainte de a studia mintea jucătorului cu probleme, este esențial să ne uităm la motivațiile unui jucător sănătos. Aceasta servește drept punct de referință pentru a compara comportamentul problematic cu comportamentul sănătos, oferind în același timp o perspectivă asupra motivului pentru care jocurile de noroc în cazinou există. De exemplu, Asociația Americană de Jocuri (AGA) estimează că 90% dintre jucători practică jocul responsabil și nu au niciodată constrângeri cu privire la jocurile de noroc. Acești oameni sunt de obicei numiți jucători recreativi. Motivele pentru care pariorii sănătoși joacă jocuri de casino sunt:
Distracție: a juca jocuri precum sloturile cu bani reali este distractiv pentru mulți oameni. A juca jocuri pentru bani este distractiv pentru majoritatea jucătorilor de noroc.
Emoție: Dincolo de asta, pariurile aduc adesea o secreție de adrenalină. Unii jucători caută senzația de a câștiga similară cu cea experimentată în competițiile sportive.
Camaradenie: Mulți jucători pariază pentru a socializa și pentru a se bucura de competiție.
Impresionarea mulțimii: Unora le place să-și arate bogăția altor jucători, fiind cheltuitori mari.
Tratament preferențial: Alți jucători sunt angrenați în lumea jocurilor de noroc de atenția, compensațiile și alte recompense pe care le primesc de la personalul cazinoului atunci când cheltuiesc mulți bani.
Provocarea: Jocurile bazate pe abilități, cum ar fi pokerul reprezintă o provocare de depășit și aceasta ajunge un scop în sine.
Acestea sunt motivele pentru care jucătorii recreativi și sociali vizitează cazinoul. Cercetările consecvente arată că 96% până la 98% dintre jucători se încadrează în categoria jucătorilor recreativi sau a jucătorilor sociali – oameni care sunt considerați jucători sănătoși.
Există totuși o latură întunecată a mentalității anumitor jucători de noroc. Există jucători problematici și jucători patologici.
Jucătorii problematici nu își controlează întotdeauna nivelul de pariuri, prezentând anumiți factori de risc care îi lasă la limita jocurilor de noroc compulsive.
Jucătorii patologici sunt scăpați de sub control, incapabili să controleze cheltuielile într-un cazinou în felul în care un dependent de cumpărături ar putea aborda punctele de vânzare cu amănuntul. Aceștia se confruntă cu probleme de dependență la fel ca și alcoolicii sau dependenții de droguri, se confruntă cu dificultăți financiare, faliment, depresie și gânduri de sinucidere.
Pornind de la DSM-V, motivele pentru care dependenții de jocuri de noroc prezintă comportamente nesănătoase de joc sunt:
Evadare din cotidian: Mulți jucători cu probleme și jucători patologici joacă pentru a face față stresului vieții.
Iluzia controlului: Cercetătorii spun că posibilitatea reușitei și alegerea personală în modul de a juca le oferă unor jucători un sentiment de control.
Câștigă bani: Alții cred că pot învinge cazinoul și pot câștiga bani reali. Această credință este foarte puternică.
Urmărirea pierderilor: După ce au pierdut bani, unii cred cu tărie că singura lor cale de ieșire din dificultățile financiare este să recâștige banii pe care i-au pierdut.
Jucătorii tind să aibă motive mixte care să îi motiveze în a juca. Din păcate, pentru mulți dintre jucători, hobby-ul devine o problemă reală. Jucătorii patologici sunt pe deplin în strânsoarea dependenței, așa că de cele mai multe ori acele motive mai întunecate care stau la baza motivației de a intra iar și iar într-un cazinou le eclipsează de obicei plăcerea de joc. Jocurile de noroc devin o pantă alunecoasă într-o lume de dificultăți financiare.
Cercetătorii spun că 80% dintre jucătorii problematici nu caută niciodată tratament. Astfel, psihologii care studiază jucătorii compulsivi sugerează că psihoterapia este pasul cheie. Mulți ating un nivel de instabilitate financiară care face ca tratamentul să fie prohibitiv. Cei care caută tratament fac acest lucru atunci când se confruntă cu faliment, adesea la cererea membrilor familiei sau a celor dragi.
Psihoterapia învață o persoană cum să reziste gândurilor nedorite, ajutându-l astfel să-și formeze obiceiuri mai bune. Dependenții de jocuri de noroc pot, de exemplu, să învețe să se confrunte cu credințe iraționale, și anume noțiunea că un șir de pierderi sau un accident semnalează un câștig iminent.
Din păcate, cercetătorii estimează că mai mult de 80% dintre dependenții de jocuri de noroc nu caută niciodată tratament. Și dintre cei care o fac, până la 75 la sută se întorc în sălile de jocuri, făcând prevenția cu atât mai importantă. În SUA, de exemplu, în special în California, cazinourile iau în serios dependența de jocuri de noroc. Marc Lefkowitz de la California Council on Problem Gambling antrenează în mod regulat managerii și angajații de cazinou pentru a fi atenți la tendințele îngrijorătoare, cum ar fi clienții care petrec din ce în ce mai mult timp și bani jucându-se. Un dependent de jocuri de noroc poate fi o sursă uriașă de venituri pentru un cazinou la început, dar mulți ajung să aibă datorii masive pe care nu le pot plăti.
Ce putem face pentru a ne trata?
Referințe:
”Dopamina”, de Daniel Z. Lieberman și Michael E. Long
”Pe tărâmul fantomelor înfometate”, de Gabor Maté
https://www.youtube.com/watch?v=J8PLXnqhuNc
