Ne trezim în fiecare dimineață cu gândul că am vrea să mai dormim, să mai reducem sau să schimbăm ritmul, că nu am vrea să ne ridicăm din pat sau că am prefera să ne bem cafeaua într-un alt loc decât la birou.
Perioadele de mare stres ne obosesc mental și emoțional, iar un creier epuizat poate face viața de zi cu zi mult mai dificilă. S-ar putea să ne fie greu să ne concentrăm asupra sarcinilor simple, să ne percepem existența ca fiind fără urmă de vitalitate, să resimțim iritabilitate ridicată și că responsabilitățile de zi cu zi sunt dintr-odată sarcini uriașe.
Din păcate, oboseala mentală (psihică) nu este doar un efect secundar neobișnuit al culturii exigente și a agitației de astăzi. Aproape jumătate dintre lucrătorii din SUA se simt epuizați psihic și fizic până la sfârșitul zilei, iar 41% susțin că se simt epuizați de munca lor. În octombrie 2022, rata medie a epuizării este de 60,2%, adică peste jumătate din forța de muncă raportează că se simte epuizată.
Psihologul Sheva Assar definește epuizarea mentală ca o”stare de oboseală mentală semnificativă care afectează negativ procesele cognitive ca urmare a factorilor de stres prelungit. Aceasta este adesea însoțită de schimbări negative în stilurile noastre de gândire, concentrare și memorie, precum și diferite forme de suferință emoțională și fizică”.
Assar subliniază că factorii de stres pot fi duali:
Mai simplu spus, creierul nu este menit să gestioneze o stimulare mentală extremă în mod constant, fără o odihnă semnificativă. Epuizarea mentală este o stare de epuizare emoțională care ne copleșește.
Potrivit experților, epuizarea mentală este rezultatul stresului prelungit. Acest stres este declanșat din multe motive, cum ar fi supraîncărcarea cu sarcini, nemulțumirea la locul de muncă, durerea de a pierde o persoană dragă, probleme financiare și boli pe termen lung.
Oboseala mentală pe termen lung poate provoca epuizare și, în cazuri mai severe, poate duce la afecțiuni fizice, cum ar fi accidente vasculare cerebrale sau atacuri de cord. Pentru cei care trăiesc asta, a ajunge în epuizare psihică reprezintă o experiență chinuitoare, una care de cele mai multe ori rămâne nediagnosticată.
Atunci când se vorbește despre stres psihic și oboseală psihică, ne referim la stările de furie, mânie, agresivitate, dar și la cele de depresie, neputință, tristețe profundă, neîmplinire. Stresul psihologic și cel fizic se condiționează reciproc și nu sunt independente unul de celălalt. Stresul fizic devine în mod inevitabil perceptibil la nivel psihic, iar stresul psihic se manifestă întotdeauna și prin reacțiile fizice ulterioare. Ele sunt doar două fețe ale aceleiași monede.
Epuizarea mentală este de obicei cauzată de expunerea prelungită la stres. Fie în viața personală și/sau profesională, factorii de stres proveniți dintr-o încărcătură cognitivă crescută (cum ar fi mai multe responsabilități de muncă, probleme de sănătate, dificultăți financiare, relații toxice, abuzive), confruntarea cu o experiență personală intensă (cum ar fi pierderea unei persoane dragi) și/sau scăderea resurselor (cum ar fi mai puțin somn sau mai puțin timp personal), creierul devine suprasolicitat din cauza faptului că trebuie să fie în mod constant atent și se poate ”închide” – lăsându-ne să ne simțim epuizați și depășiți.
Iată câteva exemple despre ceea ce cauzează oboseala mentală:
Pe măsură ce oboseala mentală începe să se instaleze din cauza expunerii prelungite la stres sau la copleșirea emoțională, creierul devine în cele din urmă prea obosit pentru a funcționa corect – afectându-ne bunăstarea, productivitatea, memoria și abilitățile de luare a deciziilor în toate domeniile vieții. Indiferent de cauză, oboseala psihică este modul prin care creierul și corpul îți spun că ai încălcat limita acceptată și că vor aparea riscuri pentru sănătatea ta.
În lumea profesională, epuizarea mentală ne poate face să ne simțim descurajați în ceea ce privește munca, să ne luptăm să ne concentrăm asupra sarcinilor și să ne împiedice să atingem obiectivele echipei, ceea ce duce la și mai mult stres legat de muncă.
În viața personală, oboseala mentală poate provoca tensiuni în relațiile noastre din cauza iritabilității și instabilității dispoziției, problemelor de sănătate care apar de la trecerea la mecanisme de adaptare nesănătoase, cum ar fi băutura sau drogurile, și creșterea sentimentelor de anxietate și depresie cu privire la orice. Totodată ne simțim în general fără speranță sau amorțiți în legătură cu starea vieții noastre, ne retragem din relațiile de prietenie și ne îndepărtăm și de cei din familie.
Cercetătorii au arătat că epuizarea mentală produce simptome fizice, emoționale și comportamentale. Oboseala cronică și starea de epuizare permanentă manifestată la nivel fizic au drept cauză perturbarea producției de energie la nivel celular și constituie punctul de plecare pentru multe alte simptome și boli.
Semnele comportamentale sunt de obicei detectate mai întâi de prieteni și familie. Un individ trece la o conștiință de sine mai profundă doar prin schimbările de atitudine ale celorlalți față de ei.
Semnele emoționale sunt mai obositoare și mai greu de tratat deoarece implicațiile lor sunt profunde și totodată ne pun în postura de a fi extrem de vulnerabili în fața mai multor situații sau contexte de viață.
Fiecare dintre noi are o viață plină, intensă, agitată, cu liste interminabile de responsabilități care ne țin în priză constant pentru a ne crea falsa impresie că doar așa vom putea să deținem controlul. Ori, de cele mai multe ori, a nu deține controlul presupune a învăța să ne oprim din vârtejul amețitor în care viața ne aruncă. Atunci când ne oprim, când ne ascultăm corpurile, sufletul, suntem capabili să înțelegem că suntem aproape de epuizare și nimic din ceea ce se va întâmpla dincolo de instalarea acestei stări, nu va fi în avantajul nostru.
În general, termenul de ”burnout” este definit ca o triadă formată dintr-o stare de epuizare emoțională și fizică, cinism și indiferență (depersonalizare) la care se adaugă sentimentul eșecului, respectiv al ineficienței. În urma unei implicări tot mai mari și a dorinței de face performanță, se ajunge în cele din urmă la retragere și izolare sau chiar la suicid – acestea sunt etapele ce preced sindromul de epuizare, de ”ardere totală.”
Efortul mental (și epuizarea) nu este diferit de efortul fizic. Când ne împingem prea tare și prea mult timp cu sarcini solicitante din punct de vedere cognitiv și emoțional, în cele din urmă ne putem uza creierul. Un creier stresat va încerca să țină pasul în modul de supraviețuire, dar fără recuperare, va deveni copleșit dincolo de capacitatea sa cognitivă până la punctul în care funcțiile zilnice pot deveni de necontrolat.
Vestea bună este că există pași simpli pe care îi putem face pentru a depăși epuizarea mentală și obiceiuri pe care le putem construi pentru a preveni acest tip de epuizare în viitor și anume:
După ce am ajuns la ceea ce credem că este nucleul problemei (problemelor), să evaluăm fiecare dimensiune pe rând.
Terapia, psihoterapia și consilierea sunt, de departe, cele mai eficiente modalități de a face față epuizării mentale. Acestea ne oferă o perspectivă obiectivă asupra situației în care ne aflăm și ce putem face concret pentru a ne conserva energia psihică.
Recuperarea în cazul oboselii psihice necesită timp și susținere și câte puțin din cele de mai jos:
Primul pas în calea spre transformare este conștientizarea – acesta este un pas pe cât de important, pe atât de necesar, dar nu suficient. Nu putem să ne confruntăm cu lucrurile a căror realitate o evităm și nu putem nici să avem grijă de sănătatea noastră, rămânând doar la un nivel declarativ. Avem de făcut pași spre schimbare!
Referințe:
