Articole

Furia este una dintre emoțiile umane de bază, la fel de elementară precum fericirea, tristețea, anxietatea sau dezgustul. Aceste emoții sunt legate de supraviețuirea de bază și au fost perfecționate de-a lungul istoriei umane. Furia este legată de răspunsul „luptă, fugă sau îngheț” al sistemului nervos simpatic, mai exact pregătește oamenii ”să lupte”. 

Dar ce înțeleg mulți dintre noi atunci când vorbim despre această luptă? Cu siguranță nu este vorba despre a da cu pumnii sau a agresa fizic pe cei din jurul nostru. 

Cu toate astea, furia poate submina relațiile sau dăuna sănătății fizice pe termen lung. Eliberarea prelungită a hormonilor de stres care însoțesc furia poate distruge neuronii din zonele creierului asociate cu judecata și memoria pe termen scurt și poate slăbi sistemul imunitar. Având în vedere toate aceste implicații majore, este esențial să înțelegem ce anume din noi ne face vulnerabili în fața reacțiilor furioase.

Potrivit psihologului Charles Spielberger, furia este “ o emoție a cărei intensitate poate varia de la o ușoară iritare la o manie de necontrolat.” Precum oricare altă emoție, furia este însoțită de schimbări la nivel biologic și psihologic, în momentul în care ne înfuriem, bătăile inimii se accelerează, crește glicemia și tonusul muscular, iar tensiunea arterială, adrenalina și noradrenalina sunt, de asemenea, în creștere.

Ce anume cauzează furia?

Întrebarea de ce unii ridică din umeri de la supărări în timp ce alții explodează de furie este una fascinantă și pe care cu siguranță fiecare dintre noi și-a adresat-o retoric (sau nu) în diverse contexte ale vieții noastre. Un model de furie prezentat de psihologul Jerry Deffenbacher presupune că furia rezultă dintr-o combinație a evenimentului declanșator, a calităților individului și a evaluării individului asupra situației:

Declanșatorul este evenimentul care provoacă furia. Potrivit specialiștilor, furia apare în diferite scenarii, inclusiv expunerea la căldură extremă, neprimirea unei recompense așteptate, tratarea incorectă sau acțiunile altora care afectează obiectivele sau planurile cuiva. În acest sens, sentimentele de furie pot apărea atunci când scopul cuiva este blocat (Berkowitz, 1993).

Calitățile individului includ trăsături de personalitate precum narcisismul, competitivitatea și toleranța scăzută la frustrare sau anumite niveluri de anxietate și epuizare psihică. 

Evaluarea cognitivă reprezintă catalogarea unei situații ca fiind blamabilă, nejustificată, de neiertat, care trebuie pedepsită etc. 

Combinația acestor componente determină dacă și de ce oamenii se supără.

Mai multe studii arată că amigdala joacă un rol important în procesarea furiei. La pacienții cu fobie socială, amigdala a prezentat o activare mai mare ca răspuns la stimulii de frică (Stein și colab., 2002). Totodată s-a constatat că leziunea amigdalei afectează capacitatea de a percepe frica și mânia. 

Pe lângă amigdală, mai multe zone corticale frontale joacă un rol în procesele legate de furie. De exemplu, s-a raportat că cortexul prefrontal ventromedial (vmPFC) joacă un rol cheie în controlul furiei (Alia Klein și colab., 2009; Klimecki și colab., 2018), precum și în comportamentele agresive. Într-un studiu s-a descoperit că o activitate mai mare a cortexului prefrontal ventromedial este asociată cu experimentarea în grad mai scăzut a furiei în jocul Ultimatum, sugerând că această zonă a creierului inhibă comportamentele legate de furie. Într-un alt studiu, s-a constatat că girusul frontal mijlociu anterior stâng (care este conectat la cortexul prefrontal ventromedial) joacă un rol în controlul și reducerea furiei. Aceste constatări sunt în acord cu studiile care arată că leziunile frontale pot duce la creșterea furiei și a agresivității. Rezumând rezultatele mai multor studii care s-au realizat în acest sens, acum știm clar că cortexul prefrontal ventromedial joacă un rol cheie în controlul și reducerea furiei.

Furia are, întotdeauna, o componentă irațională, care provine din imposibilitatea subiectivă de a găsi mijloace adecvate pentru a face față unei situații neplacute sau periculoase. Atunci când o persoană, care provine dintr-o familie în care i-a fost cultivat că această emoție e inadmisibilă și care și a reprimat furia în copilărie, odată ajunsă la maturitate, și se simte în siguranță pentru a exprima această emoție „interzisă” în trecut, nu va putea să o dozeze în mod corespunzător. La furia din prezent, aparută ca răspuns la evenimente care o amenință sau pentru a-și proteja limitele personale, se va adăuga furia resimțită în copilărie, dar neexprimată. Această situație va duce la exprimări inadecvate ale furiei, disproporționate față de stimulul declanșator din prezent.

Ce trăsături de personalitate sunt legate de furie?

Cercetările sugerează că tendința de a deveni furios este asociată cu nevroticism ridicat și grad scăzut de agreabilitate. În afara trăsăturilor de personalitate Big Five (https://www.youtube.com/watch?v=IB1FVbo8TSs), câteva obiceiuri și atitudini pot fi legate de furie. Acestea includ:

• Drepturi (a crede că drepturile și privilegiile cuiva sunt superioare celor ale altor persoane)


• Concentrarea asupra lucrurilor care nu sunt sub controlul personal (cum ar fi comportamentul unui partener sau lucrurile care se întâmplă în jurul nostru)


• Reglarea externă a emoțiilor (încercarea de a ne regla emoțiile prin controlul mediului înconjurător)


• Locus extern de control (credința conform căreia propria bunăstare este controlată de surse din afara noastră)


• Refuzul de a vedea alte perspective (perspectivele noi sunt percepute ca fiind niște amenințări)


• Toleranță scăzută la disconfort


• Toleranță scăzută la ambiguitate


• Hiperfocalizare pe vină (a cui este vina atunci când ne confruntăm cu pierdici, dezamăgiri, eșecuri etc)


• Un ego fragil

Tipuri de furie

Furia este o emoție de bază, dar se poate manifesta diferit în funcție de sursa ei: 

• Furia justificată este indignarea morală față de nedreptățile lumii, cum ar fi oprimarea drepturilor omului sau o relație abuzivă. Furia justificată poate avea beneficii pe termen scurt deoarece intensitatea ei poate fi canalizată în acțiune pentru schimbare.


• Furia supărătoare poate apărea din numeroasele frustrări ale vieții de zi cu zi și din faptul că nu reușim să ne menținem în echilibru din punct de vedere psiho-emoțional.


• Furia agresivă este folosită în situațiile în care un individ încearcă să exercite dominație, intimidare, manipulare sau control asupra altuia. Crizele de furie sunt izbucniri disproporționate de furie atunci când dorințele și nevoile unui individ nu sunt îndeplinite, oricât de nerezonabile și nepotrivite pot fi acestea.

Bărbații și femeile experimentează furia într-un mod diferit?

Relația dintre gen, furie și violență este complexă, iar credințele comune, cum ar fi că bărbații sunt mai furioși decât femeile sunt adesea false. Ceea ce nu este la fel de complicat, însă, este relația dintre masculinitate, furie și agresivitate. 

Studiile arată clar că masculinitatea este asociată de foarte multe ori cu furia. Când masculinitatea bărbaților este amenințată, aceștia reacționează cu furie crescută. Totodată, modificarea nivelului de testosteron la bărbați produce un efect similar, iar masculinitatea aparent latentă (și care poate fi mult mai ușor amenințată) apare adesea atunci când bărbații consumă alcool.

Ce impact are furia în plan social?

Furia este una dintre cele mai răspândite probleme de comportament în rândul tinerilor și a celor din jurul lor. Unii teoreticieni cred că furia este o încercare dezadaptativă de a face față unui mediu stresant care are ca rezultat un conflict mai mare și un disconfort personal. 

Cu toate acestea, conceptualizările recente s-au concentrat asupra furiei ca mecanism adaptativ pentru a face față obiectivelor obstrucționate și amenințărilor percepute. Când furia este suprimată și nu eliberată, poate fi un factor de bază pentru anxietate și depresie. În plus, relațiile pot fi afectate și modelele de gândire și comportament pot fi modificate. Aceasta devine o piedică majoră în calea gândirii raționale în cadrul societății, ceea ce duce la consecințe nedorite. 

Furia poate fi legată de probleme precum:

• abuzul de alcool și substanțe 


• abuzul emoțional și fizic


• criminalitatea


• pierderea concentrării 


• tiparele de somn necorespunzătoare și sentimentul de nesiguranță și auto-vătămare.

Cum ne putem gestiona furia?

Furia, ca toate emoțiile, ar trebui monitorizată cu conștiință de sine. Acest lucru o poate împiedica să se transforme în comportament ostil, agresiv sau violent față de ceilalți sau față de sine. Deși nu există un remediu direct pentru furie, gestionarea acesteia poate face mult bine atât nouă, cât și celor din jurul nostru:

1. Antrenamentul pentru managementul furiei poate reduce comportamentul agresiv. S-a descoperit că elevii instruiți în gestionarea furiei își scad comportamentele perturbatoare și agresive atât acasă, cât și la clasă și manifestă un mai mare autocontrol. Managementul furiei nu ar trebui să încerce să nege furia unei persoane. Furia este o emoție protectoare. Dar adesea funcționează pentru a proteja un ego fragil, care poate implica vinovăție, rușine și anxietate. O tehnică de reducere a furiei este de a o face inutilă prin creșterea valorii de sine și prin consolidarea valorilor personale. Pentru cei care se luptă cu furia cronică sau pentru cei care experimentează doar izbucniri ocazionale, învățarea abilităților de a identifica și de a naviga prin această emoție puternică poate duce la creștere emoțională și schimbare.


2. Grupurile de sprijin pentru gestionarea furiei pot ajuta oamenii să înțeleagă furia, să identifice declanșatorii acesteia și să dezvolte abilități de a-și gestiona emoțiile. În grupuri sau individual, restructurarea cognitivă poate antrena pacienții să reîncadreze gândurile nesănătoase, inflamatorii.


3. Psihoterapia sau ședințele de terapie din cabinetul unui psiholog (de exemplu, terapia cognitiv-comportamentală bazată pe mindfulness) ne oferă întotdeauna un cadru potrivit creșterii acelui ego fragil care ne face susceptibili la reacții agresive


4. În afara terapiei, tehnicile de la respirație profundă și recunoașterea și numirea emoțiilor până la adoptarea unei mentalități de rezolvare a problemelor ne pot ajuta să învățăm să ”navigăm” singuri prin apele tulburi ale furie.


5. Somn odihnitor: privarea de somn îngreunează controlul impulsurilor de furie, astfel încât somnul regulat și sănătos ne poate împiedica să fim provocați.


6. Evitarea „mitului catharsisului”: evacuarea furiei, acționarea cu agresivitate și vizualizarea conținutului agresiv nu tinde să elibereze furia în mod eficient.


7. Să acceptăm că este în regulă să ne enervăm: dacă am fost neîndreptățiți, tratați incorect sau provocați, avem tot dreptul să ne enervăm, dar ceea ce trebuie să facem este să exprimăm asta într-un mod asertiv și nu agresiv.