Articole

Ludwig Wittgenstein spunea într-un mod comprehensiv, sintetic și pragmatic: „Limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele”, și anume că limba și limbajul — ca instrumente esențiale în comunicare, în exprimarea emoțională, în evocarea experiențelor trecute și prefigurarea experiențelor viitoare, precum și în conferirea de sens realității percepute și realităților construite — pot fi salvate de la limitările impuse de tulburările de limbaj prin demersuri științifice de evaluare și corectare bazate pe date.

Logopedia – Ce este aceasta, de fapt?

Termenul „logopedie“ provine din grecescul „logos” (care înseamnă cuvânt) și „paideia” (care înseamnă educare, învățare) (Verza, 2000). Prin urmare, logopedia ca domeniu științific de sine stătător se referea la abordarea limbajului prin prisma reeducării acestuia, modelării achiziției limbajului și corectării tulburărilor survenite în procesul de achiziție.

Potrivit termenului „terapia limbajului și a vorbirii” se impune, cu necesitate, realizarea distincției dintre limbaj și vorbire.

Limbajul – ce este?

Limbajul prinde viață prin forma, funcția și utilizarea unui sistem convențional de simboluri (vorbirea directă, limbajul semnelor sau mimicogestual, cuvintele scrise, imaginile și pictogramele) într-o manieră de comunicare bazată pe reguli, în timp ce vorbirea reprezintă acțiunea de utilizare a limbii în procesul de comunicare, modalitate de comunicare care se delimitează prin componenta sa fonetică, fonologică, morfologică și sintactică.  

Comunicarea cuprinde orice comportament verbal și nonverbal, intenționat sau neintenționat care influențează direct sau indirect comportamentele, ideile și atitudinile unei persoane sau interacțiunile dintre persoane.

Tulburările de limbaj – ce sunt, cum se clasifică?

Tulburările de limbaj constituie o categorie diagnostică delimitată, prin afectarea tuturor dimensiunilor actului lingvistic oral și scris, precum și a modalităților nonverbale de comunicare. Această categorie de limbaj presupune deficite la nivelul manipulării simbolice, atât în plan expresiv, cât și în plan receptiv.

Tulburarea de limbaj receptiv reprezintă dificultatea de a asculta sau înțelege limbajul. Dificultatea poate fi la nivelul cuvântului (vocabular/cunoașterea cuvântului) și/sau la nivelul propoziției (sintaxă/morfologie), precum:

–       Dificultate de menținere a atenției în timpul prezentărilor orale;

–       Abilități de ascultare reduse;

–       Dificultăți în urmarea indicațiilor;

–       Memorie deficitară pentru informații prezentate verbal;

–       Dificultate în reținerea conceptelor de pe o zi pe alta;

–       Dificultate în înțelegerea cuvintelor cu înțeles multiplu;

–       Dificultate în înțelegerea conceptelor de spațiu, timp și cantitate.

Tulburarea de limbaj expresiv este caracterizată de dificultate în producția limbajului care să exprime intenția unui mesaj și poate implica și dificultăți în uzul cuvintelor, găsirea acestora, formularea de propoziții și/sau abilități de comunicare conversațională, precum:

–       Vorbire în cuvinte și fraze incomplete sau incorecte;

–       Folosirea gesturilor ca substitut pentru limbajul verbal;

–       Uz incorect al pronumelor, pluralului și posesivității;

–       Dificultate în acordul subiectului cu predicatul;

–       Dificultate la povestire sau descrierea unui eveniment sau procedură, în secvență logică;

–       Vocabular limitat;

–       Găsirea cu dificultate a cuvântului potrivit care să exprime înțelesul mesajului;

–       Pauze în vorbire și/sau substituția cuvântului cu expresii ca ”ăăă…” sau ”mm…”;

–       Evitarea discursului public;

–       Dificultate în interacțiune.

Tulburarea limbajului rezultă din întârzierea dezvoltării conținutului, formei sau folosirii limbii vorbite. Conținutul se referă la lucrul despre care se vorbește sau se înțelege. Forma se referă la aspectul și sonoritatea unităților de limbaj și combinațiilor acestora, cum ar fi  sfârșitul cuvintelor, cuvintele sau structura unei propoziții. Un copil cu o tulburare de limbaj, poate manifesta dificultăți în oricare dintre aceste arii.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale limbajului îl reprezintă inteligibilitatea sa. Cu cât inteligibilitatea limbajului este mai dificilă sau mai scăzută, cu atât se apreciază că limbajul prezintă tulburări mai grave.

Sunt diferite față de cele de comunicare și includ:

– Tulburari de ritm si fluenta (balbaiala, bradilalia, tahilalia, logonevroza si tulburari coreice);

– Tulburari de voce (afonia, disfonia si fonoastenia);

– Tulburari ale limbajului citit-scris (dislexia, disgrafia, alexia si agrafia);

– Tulburari polimorfe (afazia si alalia);

– Tulburari de dezvoltare a limbajului (mutism psihogen, retardul verbal, disfunctii verbale asociate autismului infantil sau handicapului de intelect sau handicapului de auz);

Majoritate tulburărilor de limbaj apar la copiii de vârstă mică (2-3 ani) și de vârstă preșcolară, adică exact în perioada în care limbajul se formează și se dezvoltă.

Copiii care prezintă tulburări de limbaj pot înregistra tulburări de conduită și de personalitate. Aceasta pentru că tulburările de limbaj, începând cu cele mai simple, influențează negativ întregul comportament, pe de o parte din cauza posibilităților reduse de exprimare, iar pe de altă parte a existenței unei temeri și rețineri care îi împiedică să se exprime corect.

Cauzele tulburărilor de limbaj:

Există mai multe cauze ale tulburărilor de limbaj:

• cauze care afectează fătul în timpul sarcinii,


• cauze care acționează în timpul nașterii sau


• cauze care acționează după naștere. Cauzele post‑natale pot fi organice, funcționale, psiho‑neurologice sau cauze psiho‑sociale.

Ce probleme din sfera tulburarilor de limbaj poate rezolva un logoped pentru copii?

Un logoped poate aborda, printre altele:

• probleme de fluență: probleme cu fluxul de vorbire, cum ar fi bâlbâiala;


• rezonanță sau probleme de voce: probleme cu mușcatul cuvintelor, volumul și calitatea vocii;


• probleme legate de hrănirea orală: dificultăți de mâncare, înghițire și salivare.


• probleme de recepție a limbii: limbajul de înțelegere a limbii;


• probleme lingvistice expresive: limbajul de vorbire, de exprimare;


• probleme ale limbajului pragmatic: probleme legate de utilizarea limbajului în moduri adecvate din punct de vedere social.

Logopedul adoptă strategii adaptate pentru fiecare nevoie în parte. Acestea pot include:

• activități de intervenție lingvistică: aceste activități construiesc abilități într-o varietate de moduri, inclusiv modelarea și oferirea feedback-ului copiilor.


• terapia articulară: logopedul pentru copii modelează sunetele cu care copilul are probleme. Aceasta ar putea include demonstrarea modului în care trebuie mutată limba pentru a crea sunete specifice.


• tratamentul de hrănire și înghițire: logopedul învață copilul exerciții prin care își poate întări mușchii gurii. Acestea ar putea include masaj facial, dar și exerciții diferite de limbă, buze și maxilar. Logopedul pentru copii ar putea, de asemenea, să utilizeze diferite texturi alimentare pentru a încuraja conștientizarea în timpul mesei și înghițirii.

Logopedie – Diagnosticarea dificultăților de vorbire și limbaj

Intervenția logopedică trebuie să fie una promptă, timpurie, având în vedere debutul acestor tulburări și implicațiile majore în plan social, școlar, emoțional.

Logopedul îi testează abilitățile de gândire ale copilului, face teste pentru a verifica abilitățile de raționament, reacțiile la diferite situații și gândirea.

Durata terapiei este determinată de anumiți factori, printre care:

• Vârsta copilului;


• Tipul și severitatea tulburării de vorbire;


• Frecvența cu care au loc ședințele de logopedie;


• Existența și tratamentul unei afecțiuni medicale deja existente;


• Implicarea si consecvența părinților

În timp ce particularitățile individuale de limbaj dispar treptat, fără o intervenție logopedică, tulburările de limbaj nu dispar de la sine. Așadar, în funcție de natura și specificul fiecărei tulburări de limbaj, sunt necesare exerciții logopedice specifice, pentru prevenirea și corectarea acestora. Cu cât tratamentul logopedic se desfășoară mai de devreme și în mediul natural de viață al copiilor, cu atât este mai eficient. Vârstă de 3-4 ani este considerată, în general, ca fiind cea mai indicată pentru realizarea intervenției logopedice.

Lasă deoparte învinovățirile și apelează la un specialist. Cu cât este mai mic copilul cu atât va fi mai ușor de recuperat, e nevoie de multă consecvență și răbdare în recuperarea copiilor. E posibil ca părinte să te confrunți cu oboseală, cu frustrări, cu judecata celor din jur etc. Cere ajutorul celor dragi, cere ajutorul specialiștilor și respectă programul și planul de terapie logopedică al copilului. Merită efortul pe care îl depui. Îi asiguri copilului tău o viață mai bună, una de acceptare și de șanse egale cu ceilalți pe viitor.