Articole

Orice relație reprezintă un microunivers care se creează între noi și cealaltă persoană. Momentele petrecute împreună, pasiunile comune, vacanțele pe care le-am făcut împreună, ieșirile cu prietenii, viața intimă, toate acestea pun bazele unui cadru emoțional în care avem șansa să evoluăm sau din contră, să cădem pradă iar și iar acelorași pattern-uri comportamentale. 

A fi în relație cu cineva înseamnă a împărți timp, emoții, gânduri, trăiri, momente. Atunci când cealaltă persoană iese din viața noastră, ne trezim deodată singuri cu toate acestea și avem nevoie de o perioadă în care să ne revenim emoțional și în care să revenim, într-un fel sau altul la cum este să ne trăim viața avându-ne alături doar pe noi înșine. Este normal ca fiecare dintre noi să experimenteze o stare de disconfort, de rătăcire, de frică, într-o măsură mai mare mare sau mai mica atunci când ne despărțim de o persoană, dar toate astea sunt trăite de fiecare în parte într-o manieră extrem de personală.

Ce este tulburarea de personalitate dependentă?

Tulburarea de personalitate dependentă (DPD) este o condiție de sănătate mintală care implică o nevoie excesivă de a fi îngrijit de alții, adesea însoțită de temeri de a fi singur, abandonat sau de a nu fi perceput ca fiind dezamăgitor pentru alții. O persoană cu DPD se bazează pe oamenii apropiați pentru nevoile sale emoționale sau fizice și nu își dă voie nici măcar la nivel mental să proiecteze situații în care se poate descurca singură. 

DPD este o afecțiune dintr-un grup de afecțiuni numite “Cluster C” tulburări de personalitate. Acestea implică sentimente de anxietate și frică. Tulburările de personalitate sunt modele de comportament de durată care nu sunt în contact cu normele culturale (cum ne așteptăm să se acționeze). Ele încep înainte de maturitate — în copilărie sau adolescență. Tulburările de personalitate provoacă extrem de multă suferință pentru persoana cu această afecțiune și/sau pentru cei din jurul ei deoarece nimic din ceea ce este perceput ca fiind realitate nu poate fi asemănată cu realitatea celorlalți. 

Semnele acestei tulburări de personalitate încep de obicei să apară la vârsta adultă și pot include:

•  dificultăți în luarea deciziilor de zi cu zi fără sfaturi din afară


•  nevoia ca alții să se ocupe de domeniile majore ale vieții noastre


•  lipsă de opinie, acționând instinctiv în acord cu ceilalți


•  lipsa de încredere pentru a începe lucrurile pe cont propriu


•  nevoia de reasigurare continuă și sprijin din partea altora


•  senzaţie de disconfort, anxietate, plictiseală sau neajutorare atunci când suntem singuri


•  nevoie urgentă de a găsi pe cineva nou atunci când o relație se termină


•  anxietatea de separare

Cum arată tulburarea de personalitate dependentă în viața reală?

Tulburarea de personalitate dependentă poate arăta puțin diferit, de la persoană la persoană. Mulți oameni cred că gândurile negative pe care le au despre ei înșiși sunt adevărate: ”Nu sunt bun de nimic fără partenerea mea!, De fiecare dată când am de luat o decizie pentru mine, indiferent de cât de neimportantă poate fi, am nevoie ca familia să îmi zică ce ar fi mai bine să fac.” Dar acestea sunt gânduri – nu adevăr care ne definește! Cu toate acestea, aceste sentimente pot determina pe cineva cu tulburare de personalitate dependentă să caute subconștient mai multă îngrijire de la alții și să facă din asta un scop în sine și un model de viață.

Tulburările de personalitate, inclusiv DPD, sunt printre cele mai puțin înțelese condiții de sănătate mintală, dar cercetătorii cred că DPD se dezvoltă din cauza mai multor factori, printre care:

• Experimentarea abuzului: Persoanele care au un istoric de relații abuzive au un risc mai mare de diagnostic DPD.


• Trauma copilăriei: Copiii care au suferit abuzuri (inclusiv abuz verbal) sau neglijare pot dezvolta DPD. De asemenea, poate afecta persoanele care au prezentat o boală care a pus viața în pericol în timpul copilăriei.


• Genetica: Cineva cu un membru biologic al familiei care are DPD sau o altă tulburare de anxietate poate avea mai multe șanse de a avea un diagnostic DPD.

Anumite comportamente culturale, religioase sau familiale: Unii oameni pot dezvolta DPD din cauza practicilor culturale sau religioase care subliniază dependența de autoritate.

• DPD din cauza practicilor culturale sau religioase care subliniază dependența de autoritate.

“Din păcate, despărțirile pot fi complet devastatoare pentru dependenți și codependenți, deoarece stima lor de sine este adesea complet legat de cealaltă persoană și de modul în care cealaltă persoană le vede și le tratează,” ne precizează Sheenie Ambarda, psihiatru și psihoterapeut. Dependența devine extrem de provocatoare atunci când ieșim dintr-o relație. Din cauza instabilității emoționale și a incapacității de a fi doar cu noi înșine la care se adaugă și ”normalul” unei despărțiri care presupune restructurarea dinamicii propriei vieți, cei dintre noi care suntem dependenți găsim extrem de dificilă adaptarea la noua situație.

Totodată, dacă persoana sau cei care ne au în grijă și de care depindem zi de zi pentru îndrumare devin frustrați sau copleșiți de nevoile noastre, putem cu ușurință să credem “Da, am avut dreptate, nu merit grija celor din jur” și astfel gândurile negative ajung să fie acum validate. Ciclul acesta continuă instinctiv pe măsură ce încercăm în orice moment să ne găsim confortul doar prin raportarea la cei din jur. Alte exemple despre cum ar putea arăta tulburarea de personalitate dependentă în viața de zi cu zi includ:

• Autocritică și îndoială de sine. S-ar putea, de exemplu, să ne referim la noi înșine ca fiind ”stupizi” pentru o greșeală minoră pe care o iertăm cu ușurință la altcineva. Suntem mult prea duri cu noi înșine!


• Neasumarea responsabilității la locul de muncă. Stăm departe de proiectele mari — sau chiar și de îndatoririle de bază — pentru a evita dezamăgirea altora. Aceasta ar putea fi un semn clar că stima de sine ar putea fi afectată de tulburarea de personalitate dependentă.


• Îndepărtarea de situațiile sociale. S-ar putea uneori să refuzăm invitația de a petrece timp la anumite evenimente de teamă că nu ne vom putea integra. Nevoia de a face parte dintr-un anturaj este imperioasă la persoanele dependente.


• Lipsa totală de autonomie. Ne simțim extraordinar de încrezători atunci când ne aflăm alături de cei care ne susțin și în care avem încredere, dar ne simțim goi și descumpăniți de îndată ce rămânem. Singurătatea este resimțită extrem de profund și de aceea o evităm în mod consecvent. A nu fi bine doar cu sine este o caracteristică clară a persoanelor dependente.


• Mascarea nesiguranței. Chiar dacă oamenii ne văd ca fiind încrezători în exterior, s-ar putea să simțim o deconectare între persoana pe care o arătăm lumii și modul în care ne simțim în interior. Pentru persoanele dependente, de multe ori are loc această disociere.


• Evitarea exprimării dezacordului de teamă de a nu crea un conflict care poate duce la pierderea relații respective. Relația cu cei din jur este precum un epicentru al vieții persoanelor dependente, un epicentru de care depinde toată dinamica pe care o trăiesc zi de zi.

Ce putem face concret pentru a ne ține în frâu dependența?

Cei dintre noi care suntem blocați în dependență emoțională, ne înțelegem foarte greu pe sine. Constant avem o discuție interioară toxică, iar stima noastră de sine este adesea scăzută. Este timpul să ne oprim din a fi ținta acestei cruzimi emoționali! Este important:

• Să ne implicăm în activități introspective, cum ar fi meditația sau scrierea gândurilor și emoțiilor într-un jurnal


• Să participăm la grupuri de suport în care oamenii să ne înțeleagă suferința


• Să ne practicăm constant autonomia, puțin câte puțin, într-o direcție sănătoasă în fiecare zi


• Să încercăm să înțelegem ce și cum simțim atunci când nu putem să ne ”desprindem” în niciun fel de cei din jur


• Să cerem ajutorul persoanelor apropiate și în care avem încredere pentru a ne susține în acest demers


• Să ne implicăm într-un proces terapeutic cu un psiholog sau psihoterapeut care să ne ajute să înțelegem sursa acestui model de comportament. Odată ce pășim spre zona aceasta, putem înțelege care sunt sursele din interiorul nostru de unde poate porni vindecarea. 

Este esențial să respirăm adânc, adânc și să ne recunoaștem suferința. Acest lucru este greu și anevoios, chiar dacă alegem să fim acolo pentru noi înșine întotdeauna. Ironia de a dori să fim mai puțin dependenți este că soluția constă în recunoașterea faptului că nevoile noastre sunt foarte importante și nu vor dispărea dacă le ignorăm. Dependența emoțională este adesea rezultatul așteptării ca altcineva să ne satisfacă nevoile pe care noi ni le neglijăm, când de fapt aceasta trebuie să fie constant prioritatea noastră.