Ca oameni, ne bucurăm de confort, rutină și un sentiment de siguranță, dar de îndată ce acest lucru este perturbat, putem experimenta atât schimbări pozitive, cât și negative, fizice și psihologice. Ne temem de schimbare, deoarece rezultatele ei ne sunt necunoscute. Creierul nostru este conceput pentru a găsi pacea în cunoaștere. Când nu știm ce se va întâmpla, inventăm scenarii și creăm îngrijorare. Reacționăm la schimbare de parcă ne-am smulge rădăcinile.
Schimbarea presupune perspectivă. Orice perspectivă este ceva care se referă la viitor. Orice viitor presupune ceva asupra căruia nu avem cu adevărat control. Relațiile au propria lor lume, propriul lor creuzet în care se modifică, renasc, se strică, se refac… Atunci când nu avem control asupra lucrurilor, apare frica. Frica este o emoție sănătoasă atât timp cât ea ne ajută să evoluăm (fie că o facem în relații, fie că o facem la locul de muncă, fie că o facem în raport cu propria persoană etc). Atunci când frica este cea care ne ține într-un loc de unde privim cu suferință, resemnare spre un alt sine, un sine împlinit, autentic, plin de viață, atunci este momentul să ne dăm seama că frica poate să fie și dușmanul nostru și pune piedică evoluției noastre.
Lumea din jurul nostru se schimbă, la fel ca și noi, pe măsură ce viața progresează. În afară de aspectele fizice ale îmbătrânirii, începând de la atitudini, credințe, comportament, priorități și până la modul în care facem alegeri, care sunt persoanele cu care ne dorim să avem relații, de ce ne dorim sau nu să avem relații intime etc, evoluăm în timp.
Schimbarea poate duce la noi oportunități și experiențe de dezvoltare. Desigur, suntem împotriva schimbării și am fost încă din primii noștri ani. În calitate de copii, suntem reticenți să dormim în paturile noastre, să renunțăm la pătura de confort și să dormim cu lumina oprită. Trăim unele emoții puternice care nu ne părăsesc niciodată, ci iau o formă diferită în funcție de fiecare context de viață. Printre aceste emoții se numeră pierderea, tristețea sau frica.
Din punct de vedere istoric, frica de schimbare este evolutivă și datează din timpuri ancestrale. “Dintr-o perspectivă atavistică [aka antică], creierul nostru este setat să prefere rutina“, ne explică specialiștii. “Strămoşii noştri preferau constanţa deoarece ştiau în mod inerent că schimbarea aducea adesea o lipsă de siguranţă.” De exemplu, strămoșii noștri trebuiau să se deplaseze pentru a căuta hrană, apă și adăpost pentru a supraviețui. A rămâne într-o locație în care aceste resurse esențiale au fost epuizate, de frică de a nu începe explorarea unui alt teritoriu, ar putea duce în cele din urmă la înfometare, deshidratare și moarte.
Deși frica este o emoție frecventă în rândul majorității oamenilor, exacerbarea acesteia prezintă simptome extreme care se pot manifesta fizic, emoțional sau mental. Există multe caracteristici distincte ale fricii legate de schimbare pe care am putea să le experimentăm în viața de zi cu zi. În relații, frica de schimbare poate include următoarele semne:
Navigarea în relații cu parteneri intimi, prieteni și membri ai familiei este probabil unul dintre cele mai dificile și complexe aspecte ale experienței umane.
Deși este natural ca schimbarea să se întâmple într-o relație, uneori poate fi dificil pentru unul sau ambii parteneri să înțeleagă de ce se întâmplă asta și cum pot face ca adaptarea la noua realitate să fie una cât mai ușoară. În tot acest proces este foarte important cum ne poziționăm noi ca și indivizi. Anumite aspecte ale vieții noastre, ale copilăriei noastre, ale personalității noastre ne pot îngreuna adaptarea la ciclicitatea vieții.
Frustrarea și conflictul care rezultă din această incapacitate de a ne adapta ne poate face să simțim că problemele de relație sunt imposibil de depășit. Înțelegând cauzele profunde ale schimbării relațiilor, putem învăța modalități de a ne adapta și de a face din cel de lângă noi un partener de încredere care să ne însoțească în acest proces (care este prezent, desigur, de ambele părți). Schimbarea este ceva inerent vieții. Când spui viață, spui schimbare.
Relațiile, în special cele intime, trec prin mai multe etape pe măsură ce se dezvoltă. În timp ce acest lucru se întâmplă, și noi, și partenerul putem experimenta, de asemenea, evenimente de viață stresante, cum ar fi probleme de sănătate, dificultăți financiare și conflicte cu prietenii sau membrii familiei. Uneori, evenimentele de viață sunt precum niște precursori ai dezvoltării sau evoluției — cum ar fi mutarea într-o locuință nouă sau obținerea unui nou loc de muncă. Dar chiar și factorii de stres pozitivi pot provoca probleme de relație.
Potrivit unei cercetări care a avut loc în anul 2017, factorii de stres pot afecta negativ satisfacția relației, indiferent dacă stresul provine din interiorul relației sau din exterior. Având în vedere acest lucru, ne putem da seama de faptul că schimbarea poate veni din toate părțile. Totodată, relația în sine ne schimbă pe noi ca și oameni. Cercetările sugerează că oamenii sunt foarte afectați de cei din jurul lor, și nu doar din punct de vedere comportamental. Un număr tot mai mare de dovezi științifice ne sugerează că propriul sine se schimbă continuu atunci când ne aflăm într-o relație. Care sunt premisele care stau la baza acestei schimbări?
Îndrăgostirea facilitează schimbarea de sine. ”Experiența îndrăgostirii este încântătoare, poate pentru că promovează un grad uimitor de schimbare de sine” (Aron, Paris, & Aron, 1995). În această etapă se face transferul de la un sine individual la un sine care ajunge să integreze frânturi din sinele partenerului.
Unii oameni sunt mai predispuși la schimbare decât alții. Fiecare dintre noi este afectat de oamenii pe care îi iubim, dar unii dintre noi mai mult decât alții. Dovezile sugerează că persoanele care au un atașament anxios (adică au frică de abandon și își pot pune la îndoială propria valoare de sine) tind să aibă un sine extrem de maleabil și susceptibil la schimbare în relații (Slotter & Slotter & Grădinar, 2012).
Relațiile sănătoase presupun schimbare. Dacă ne-am imaginat vreodată că a fi cu cineva ne face o persoană mai bună, atunci înseamnă că la un nivel inconștient (în primă fază) acceptăm ideea impactului celuilalt asupra noastră. Facem loc evoluției.
Relațiile nesănătoase ne pot schimba și în sens negativ. ”Dezvoltare nu înseamnă întotdeauna câștiguri în trăsături sau în comportamente pozitive.” (Mattingly, Lewandowski, & McIntyre, 2014). Influența partenerului este esențială deoarece atunci când vorbim despre schimbare, vorbim în ambele sensuri (pozitiv și negativ). Potențialele schimbări negative din relații dezvăluie importanța alegerii partenerului. Intrând într-o relație, riscăm să devenim cineva care nu dorim să fim.
Relațiile sănătoase pot reduce obiceiurile negative. Pe lângă ”evoluția” conceptului de sine, sinele poate experimenta și o suprimare a acelor acțiuni care nu sunt benefice. De exemplu, dacă suntem o persoană cu lipsă de încredere în propriile inițiative (chiar dacă rezultatele sunt vizibile), dar avem alături de noi o persoană care are capacitatea de a oglindi acele părți bune din noi, este foarte probabil să devenim o fire mai încrezătoare și mai asumată.
Relațiile pot duce și la anularea obiceiurilor pozitive. O nouă dragoste poate îndepărta obiceiurile negative, dar poate ”tăia„ și unele obiceiuri bune. „Noi cercetări sugerează că, uneori, a fi într-un parteneriat romantic înseamnă a pierde aspecte favorabile ale sinelui (Mattingly et al., 2014). Oamenii ar putea deveni mai puțin încrezători sau mai puțin prietenoși, iar conceptul lor general de sine poate pierde calități pozitive pe măsură ce devin strâns legați de partenerul lor romantic.
Despărțirile necesită o schimbare masivă a percepției de sine. Este dureros, dar este adevărat: O pierdere a iubirii poate înseamnă o pierdere de sine! Atunci când suntem nevoiți să ne adaptăm unei despărțiri, ne confruntăm din nou cu o restructurare a sinelui exact ca la începutul relației, dar cumva, în sens invers. În acest proces intervine munca grea de a descâlci părțile conceptului nostru de sine pe care dorim să le păstrăm cu noi și suntem însărcinați cu reconstruirea unui nou sine. O desparțire poate înseamna transformăre și creștere.
„Este esențial ca oamenii să dețină teorii și credințe despre ei înșiși și despre alții pentru a-și reglementa interacțiunile sociale” (Fletcher, et al., 2006). Studii recente în relațiile intime au explorat credințele legate de schimbare pe care oamenii le aduc în relațiile lor. Discuțiile privind schimbarea atributelor umane și schimbarea în relații sunt în principal legate de maleabilitate și potențialul de schimbare. Rogge și Bradbury (2002) au propus o abordare multidimensională față de înțelegerea schimbării în relațiile intime pentru a include atât schimbarea indusă (adică schimbarea gestionată), cât și schimbarea naturală (adică modificări spontane sau naturale suplimentare). Acești cercetători au suspectat că “schimbările naturale ar putea avea efecte mai durabile și omniprezente asupra relațiilor, în special în relațiile maritale”.
În concluzie, schimbarea în relație este un fenomen continuu și complex. Adesea, micile și adevăratele schimbări în relații sunt lente. Dar psihologia relațiilor ne spune că, în fapt, contează mai mult direcția schimbării și mai puțin viteza. Credințele despre schimbările în relații ar trebui explorate luând în considerare toate aspectele care definesc viața în cuplu și evoluția care are loc, oricum, de la sine. Frica care o acompaniază schimbarea este normală, atât timp însă cât lasă loc evoluției și dezvoltării.
A iubi pe cineva este o afacere riscantă. Dintotdeauna a fost și întotdeauna va fi. Este firesc ca frica să fie prezentă în relații. Dar când frica operează în viața noastră într-un mod care ne rănește sau îi rănește pe alții – prin agresiune sau retragere – asta devine o problemă. Recunoașterea acestor temeri și modul în care ne afectează viața ne poate ajuta să facem schimbarea necesară pentru a obține dragostea pe care o dorim, relația pe care o dorim, împlinirea pe care în prezent doar o vizualizăm. Acest proces de cunoaștere și recunoaștere alături de un psiholog sau psihoterapeut poate să ne aducă înțelegere și sens în raport cu propriile emoții.
Referințe:
”Complex, arhetip, simbol în psihologia lui C.G.Jung”, de Jolande Jacobi
”Terapia relațiilor”, de John M. Gottman și Joan DeClaire
