Depresia… Acea stare caracterizată de lipsă de vitalitate, de sens, de motivație, de dorință de a fi și de a face lucruri. Indiferent că vorbim despre copii sau despre adulți, depresia este o realitate de care este important să fim conștienți și pe care să o acceptăm ca fiind posibil să apară chiar și la proprii copii. Mulți copii au temeri și griji și se pot simți triști și fără speranță din când în când. Temeri puternice pot apărea în momente diferite în timpul dezvoltării. De exemplu, copiii mici sunt adesea foarte supărați că sunt departe de părinții lor, chiar dacă sunt în siguranță și bine îngrijiți. Deși fricile și grijile sunt tipice la copii, formele persistente sau extreme de frică și tristețe se pot datora anxietății sau depresiei. Deoarece simptomele implică în primul rând gânduri și sentimente, ele sunt uneori numite tulburări de interiorizare.
Majoritatea copiilor au zile în care se simt triști, singuri sau deprimați. Dar, dacă copilul nostru pare în mod persistent trist sau fără speranță și starea sa afectează relațiile cu cei din jur, el poate suferi de depresie în copilărie, o afecțiune gravă de sănătate mintală care necesită evaluare și tratament medical.
Tulburarea de afectivitate de tip depresiv poate să apară în rândul copiilor și adolescenților, în mod frecvent, nu doar la adulți. Depresia este principala cauză a bolilor și dizabilităților în lume. Studiile care prezintă prevalența depresiei în rândul copiilor și adolescenților raportează procente mari de tineri în ambele grupuri cu simptome depresive. Teoriile constructive și explicative ale depresiei oferă o imagine de ansamblu succintă a principalelor instrumente de evaluare utilizate pentru măsurarea acestei tulburări la copii și adolescenți, precum și a programelor de prevenire dezvoltate pentru mediul școlar și a diferitelor tipuri de tratament clinic oferit. În clasificările mentale, constructul depresiei la copil nu este diferit de cel adult și trebuie luate în considerare multiple teorii explicative pentru a ajunge la o înțelegere deplină a depresiei. În consecință, atât tratamentul, cât și prevenirea ar trebui să fie, de asemenea, de natură multifactorială.
Estimările prevalenței tulburării în rândul copiilor și adolescenților nu sunt foarte certe, însă pe baza ratelor de iritabilitate cronică și severă, care reprezintă principala trăsătură a tulburări depresive, (cu durată de la 6 luni la un an), este în jur de 2-5%. Mai afectați sunt copiii de vârstă școlară, dar și adolescenții. (DSM 5). Sindromul depresiv este mult subdiagnosticat și reprezintă a patra cauză de deces la copiii între 10 şi 15 ani şi a treia la cei între 15 și 25 de ani. 8% dintre studenți suferă de depresie, însă doar 1 din 5 solicită ajutor de specialitate.
Diferite lucruri pot duce la depresie. Nu există o cauză unică. Unii copii au gene care îi fac mai sensibili la depresie. Ei pot avea alți membri ai familiei care au fost depresivi. Unii copii trec prin lucruri stresante. Unii s-au confruntat cu pierderi, traume sau greutăți. Unii trec prin afecțiuni grave de sănătate. Aceste lucruri pot duce la tristețe sau durere – și uneori la depresie. A avea sprijin suplimentar în timpul și după momentele grele ajută la protejarea copiilor de depresie sau la diminuarea efectelor. Dar chiar și atunci când au un sprijin bun, unii copii devin depresivi.
Depresia din copilărie este diferită de „blues-ul” de zi cu zi pe care majoritatea copiilor încep să îl resimtă pe măsură ce se dezvoltă. Faptul că un copil se simte trist, singur sau iritabil nu înseamnă că are depresie din copilărie. Depresia din copilărie este tristețe persistentă. Când se întâmplă, copilul se simte singur, fără speranță, neajutorat și lipsit de valoare. Când acest tip de tristețe este nesfârșită, perturbă fiecare parte a vieții copilului, interferează cu activitățile zilnice ale copilului, cu temele școlare și cu relațiile cu semenii. De asemenea, poate afecta viața fiecărui membru al familiei.
Simptomele și semnele depresiei variază în funcție de vârstă și de persoană și pot arăta diferit la copii față de adulți. Cel puțin unul dintre următoarele simptome primare ale depresiei este întotdeauna prezent:
Noi, ca părinți putem observa unele dintre aceste semne:
Este important ca părinți și îngrijitori să înțelegem factorii de risc pentru depresia la copii, care pot include anxietatea, istoricul familial de tulburări mintale, modificările hormonale în pubertate și factorii de stres în viață. „Anxietatea cronică este unul dintre cei mai frecvenți factori de risc pe care îi vedem pentru depresia la copii”, ne explică Alice Ann Holland, Ph.D., ABPP, director de cercetare al Serviciului de neuropsihologie de la Children’s Health℠ și profesor asistent la UT Southwestern. „Aceasta este o anxietate care nu a fost diagnosticată sau tratată în mod corespunzător de la luni la ani, care îi uzează emoțional pe copii în timp”.
Factorii de risc pentru depresia în copilărie pot include factori de stres în viață, cum ar fi:
Pe lângă factorii de stres menționați anterior, adolescenții se pot confrunta și cu următoarele situații care pot declanșa depresia:
De asemenea, copiii ai căror părinţi suferă de depresie sunt predispuşi la rândul lor la depresie.
A avea sprijin suplimentar în timpul și după momentele grele ajută la protejarea copiilor de depresie sau la diminuarea efectelor. Dar chiar și atunci când au un sprijin bun, unii copii devin depresivi.
Potrivit Centers for Disease Control and Prevention, numărul copiilor cu depresie și anxietate a crescut de-a lungul timpului, iar 3,2% dintre copiii cu vârste cuprinse între 3 și 17 ani au un diagnostic actual de depresie. Este important să fim atenți la ceea ce trăiesc proprii copii și:
