Ca multe alte tulburări de ordin psihologic, și depresia este una dintre cele care se caracterizează prin complexitate și prin magnitudinea influenței pe care o poate avea asupra tuturor palierelor vieții. La momentul prezent, depresia este una dintre cele mai răspândite boli ale mileniului trei. Depresia afectează aproximativ 20% dintre femei în timpul vieții, iar perioada în care femeia este însărcinată reprezintă un interval de vulnerabilitate ridicată. Prevalența depresiei în timpul sarcinii variază între 4% și 20%.
Depresia în timpul sarcinii nu este doar cel mai puternic factor de risc pentru depresia postnatală, ci duce și la rezultate obstetricale adverse.
Ceea ce aduce depresia în viața celui care o trăiește este de fapt un gol copleșitor. Senzația aceasta ajunge să definească întreaga existență a celui aflat în suferință, deoarece depresivul conștientizează singurătatea ca fiind un adevăr absolut și care nu poate fi schimbat.
În cazul depresiei care ajunge să se instaleze în timpul sarcinii, lucrurile sunt cu atât mai complicate cu cât în ”reflectorul” singurătății se află de fapt două ființe umane, a căror ”simbioză” este indestructibilă, cel puțin la nivel celular. Deși în ultimii ani se vorbește tot mai des despre depresia postnatală, cea din timpul sarcinii(sau prenatala) trece neobservată de cele mai multe ori. Cu toate acestea, studiile ne arată că aproximativ 10% din femeile care urmează să fie mame experimentează o stare depresivă care este caracterizată de momente de tristețe profundă, confuzie, vulnerabilitate, incertitudine.
A deveni mamă ne vorbește în primul rând despre un standard cu implicații sociale, sau cel puțin, poate fi privit și din această perspectivă. Procesul în sine este însă mult mai complex. Femeile care urmează să fie mame ajung să realizeze (de cele mai multe ori) impactul ireversibil pe care acest fapt îl va avea asupra vieții lor și evident, fiecare dintre ele, în funcție de o serie de factori, va reacționa într-un mod sau altul în fața acestui adevăr incontestabil.
Vestea că va fi mamă poate induce o paletă complexă de emoții, iar starea persoanei în cauză se poate descrie ca fiind de încântare, de înspăimântare sau o stare intermediară între acestea două. Activitatea hormonală care are loc în corpul femeii însărcinate poate afecta din minut în minut schimbările de dispoziție ale acesteia. Coroborat cu această situație, vine din spate și seria de prejudecăți conform cărora sarcina trebuie să reprezinte un motiv de exaltare și fericire pentru fiecare femeie în parte.
Aflându-se în fața acestor idei, starea de anxietate crește cu atât mai mult cu cât conștientizează că ceea ce simte este de fapt îngrijorare, teamă, panică cu privire la propria persoană, la evoluția sarcinii, la cum va fi copilul său, la cum se va descurca cu el după ce se va naște, la cum viața i se va schimba în totalitate etc.
Poate fi o perioada pe care femeia pe cale să devină mamă să o trăiască cu multă vină, cu neînțelegere şi frici diverse de intensitate sporită. De cele mai multe ori este o stare pe care mama nu o mărturiseşte celor din jur, pentru că ar prezenta o realitate contrar aşteptărilor vehiculate pe plan cultural şi social şi pe care apropiații o integrează cu mare dificultate sau o plasează în zona lipsei de voinţă de a fi mai bine, mămica regăsindu-se astfel singură în experienţa pe care o trăieşte.
Toate aceste gânduri pot duce la instalarea depresiei. A avea pe cineva aproape cu care să poată discuta deschis despre propriile temeri o poate ajuta să conștientizeze acea parte de normalitate care totuși îi caracterizează îngrijorările. Sprijinul emoțional pe care îl primește din partea partenerului, a familiei, este esențial pentru starea de echilibru a femeii însărcinate.
Depresia la femeile însărcinate nu are un anumit moment predefinit în care poate apărea. Aceasta se poate instala în orice moment al sarcinii. De exemplu, unele femei resimt starea de anxietatea și neliniște încă de la începutul sarcinii, iar alte femei este posibil să experimenteze o stare de epuizare progresivă a optimismului și a emoțiilor pozitive și spre finele sarcinii să se afle în plin episod depresiv.
Declanșarea depresiei în sarcină depinde de o serie de factori, dintre care putem numi:
Simptomatologia depresiei din timpul sarcinii este una complexă, dar în majoritatea situațiilor regăsim următoarele simptome:
Unele cercetări susțin că o depresie netratată a mamei afectează dezvoltarea neurocognitivă a copilului. Mama este unica sursă de tiroxină pentru făt în prima perioadă a sarcinii, un hormon necesar pentru dezvoltarea creierului fătului. O mamă în depresie are acest hormon în descreștere. În același timp, nivelul crescut de cortizol este asociat cu distresul emoțional, corelat cu anomaliile congenitale fetale. Mai târziu, copilul poate avea serioase tulburări de comportament, hiperactivitate ori anxietate.
Cea mai riscantă situație este cea în care mama depresivă adoptă obiceiuri nesănătoase pe fondul depresiei, ca de exemplu: consumul de alcool, consumul de droguri, malnutriția și în cazurile cele mai grave, chiar și tentativele de suicid.
Femeile însărcinate care reușesc să identifice cel puțin o parte din carateristicile acestei tulburări trebuie să caute ajutor. Este extrem de important să fii conștientă de ceea ce ți se întâmplă pentru a putea acționa spre binele tău, chiar dacă te simți total descumpănită. Cele mai la îndemână metode care pot fi folosite în combaterea simptomatologiei depresiei în timpul sarcinii sunt:
Monique Bydlowski, un psihanalist care a derulat o cercetare amplă în cadrul unei maternități, a concluzionat că sarcina este un moment de transparență și restructurare psihică.
Sarcina este o sursă incontestabilă de necunoscut. În toată această negură, rămâi conectată la sine și ai curaj să ceri ajutor!
Referințe: https://www.med.upenn.edu/cpr/depression.html
