Articole

Adicția/dependența vorbește despre o parte din noi pe care tindem cu multă înverșunare să nu o facem simțită. Adicția/dependența este calea care ne ajută să anihilăm acele simțăminte atât de tulburătoare încât, de multe ori, ne provoacă durere de nestăvilit.

Atunci când evenimentele de care avem parte creează dezechilibre intense în interiorul sau în exteriorul nostru, adicția reprezintă de fapt cea mai scurtă cale de a ne anestezia. Dependențele își au întotdeauna originea în durere, fie aceasta evidentă, fie ascunsă în subconștient. Acceptăm această ”sclavie” (din punct de vedere etimologic, adicția reprezintă o stare de sclavie și face referire la latinescul addictus care înseamnă un obicei vechi prin care un individ este dat în sclavie) pentru că tot ceea ce ne interesează este să nu mai simțim. Atunci când ajungem să simțim prea multă durere, corpul, pur și simplu, cedează. Întrebarea nu este “ de ce am această dependență?”, ci “de ce simt această durere?”

Gabor Maté se referă la persoanele dependente ca la niște locuitori ai Tărâmului Fantomelor Înfometate (în cartea sa cu același titlu). Acesta este un tărâm în care, în orice moment, al existenței noastre căutăm ceva din afara noastră care să ne ajute să domolim acea nevoie de alinare sau de împlinire.

Adicția/dependența reprezintă un pas dintr-un proces. De prea multe ori, cei care ajung să fie dependenți (de anumite substanțe, de alcool, de jocuri de noroc, de sex etc.) trec pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp printr-un fel de tatonare și căutare a unei portițe de ieșire din haosul emoțional pe care îl trăiesc. De exemplu, cei care sunt dependenți de droguri se referă la acestea ca având rol de anestezic emoțional sau ca la un antidot în fața sentimentului de vid pe care îl resimt, sau de ce nu, ca la un fel de catalizator pentru anularea stării de plictiseală, de înstrăinare, de inadecvare socială, de oboseală cruntă și chiar de lubrifiant social.

Așa cum spunea cercetătorul Vincent Felitti, ”respingerea dependenței, numind-o ~obicei rău~ sau ~comportament autodistructiv~, ascunde prea ușor funcționalitatea acesteia în viața persoanei dependente.” Pentru aceasta din urmă, dependența îi oferă posibilitatea de a simți acele lucruri care i-au lipsit (alinare, acceptare) sau de a nu mai simți acele lucruri care o rănesc atât de mult (inadecvare, insultă, lipsa afecțiunii, dezgust, stimă de sine scăzută etc).

Posibile cauze care duc la dezvoltarea unei dependențe

• disfuncțiile emoționale;


• traume suferite (pierderea unei persoane dragi, a jobului, divorț, pierderea locuinței);


• factori de mediu – existența unor membri de familie care au suferit sau suferă de dependență;


• afectiuni emoționale (depresie, anxietate, fobie,etc);


• dorinta de acceptarea socială;


• factori ereditari –  unele persoane sunt predispuse, în mod biologic, să dezvolte dependențe;


• stigmatizarea și sentimentul de discriminare;


• lipsa de acceptare din partea celorlalți;


• dopamina, hormonul stării de fericire;


• lipsa de control emotional (furia etc.);


• repetarea tiparului plăcerii.

În zilele noastre, ideea de dependență poate face referire la o serie de activități care ne ajută să facem față cu mai multă seninătate în fața stresului cu care ne confruntăm zi de zi. Indiferent că ne referim la dependența de telefon (nomofobie) sau de alte dispozitive informatice, sau de rețelele de socializare, sau de anumite activități (jocurile de noroc), sau de substanțe (alcool, droguri), cel mai important pas pe care îl poți face spre vindecare este conștientizarea. Desigur, atunci când istoricul de familie este unul tulburător, este evident faptul că adicția este ”susținută” de moștenirea primită de la părinți. Pentru cei care provin din familii disfuncționale, bazele unei posibile viitoare dependențe au fost deja puse. Tot mai multe studii ne arată că, de exemplu, cei mai mulți consumatori de substanțe puternice provin din familii abuzive.

Orice dependență are la bază un proces de învățare. Prin analogie, pentru a reuși să scăpăm de ea trebuie să ne dezvățăm de anumite lucruri. Învățarea și dezvățarea sunt procese extrem de dificile. Ambele au la bază legea efectului și legea exercițiului. Legea efectului ne arată că tăria legăturii dintre o situaţie şi un răspuns creşte, dacă asocierea este urmată de o stare satisfăcătoare, şi scade, dacă asocierea este urmată de o stare nesatisfăcătoare. Legea exerciţiului ne sugerează că tăria legăturii dintre o situaţie şi un răspuns creşte lent, odată cu repetarea asocierii acestora.

Problema dependenței nu este reprezentată de comportamentul în sine sau obiectul/substanță, căci luate individual ele nu creează dependență, ci relația internă pe care o dezvoltăm cu acestea.

Etapele dependenței

Dependența se instalează progresiv și implică o serie de evenimente succesive, reacțiile creierului și ale corpului fiind diferite în funcție de evoluție. Etapele sunt:

• Testarea sau primul contact – primul contact are loc din curiozitate si fără a da dependență


• Consumul uzual – persoana apelează în mod recurent, iar în timp, satisfacerea acestei nevoi va solicita din ce în ce mai mult persoana în cauză


• Expunerea la risc – consumul de substanță sau manifestarea unor comportamente expun persoana la riscuri din ce în ce mai mari, fără a ține cont de urmări


• Dependența – consumul de substanță devine tot mai accentuat sau frecvența manifestării comportamentelor care au dus la dependență devine tot mai mare. Persoana simte o stare de neliniște/stres, apatie, o stare de anxietate/deprimare atunci când obiectul dependenței lipsește din viața acestuia. Practic, toate sistemele de care trebuie să avem grijă pentru o viață echilibrată, sunt lezate.

Efectele dependenței

Orice tip de dependență aduce prejudicii evidente, directe sau indirecte, atât persoanei în cauză, cât și celorlalți. Aceste urmări pot fi clasificate în trei categorii: fizice, psihologice și personale.

Cele mai comune efecte ale dependenței:

• Probleme grave ale stării de sănătate fizică: infecții, accidente, creșterea sau pierderea în greutate, boli cardiovasculare


• O starea de sănătatea mentală precară


• Probleme financiare, dificultăți de relaționare(la locul de muncă, relațiile personale), înstrăinare de membrii familiei

Tratarea dependenței

Tratamentul dependențelor este personalizat și necesită compasiune, empatie și sprijin. În majoritatea cazurilor, abordarea pentru tratarea sau diminuarea unei dependențe include o combinație de metode, din care nu lipsesc medicația, psihoterapia, grupurile de sprijin și suportul familiei/apropiaților. Stigma venită de la cei din jur, frica pierderii unor relații, neliniștea pierderii locului de munca, rușinea fac și mai anevoiasă abordarea acestor afectiuni. Primii pași pot fi mai dificili, până ce se depășește zona de confort, dar rezultatele există. Sunt încurajate modalitățile prin care persoana dependentă și-ar putea redobândi controlul asupra propriului comportament.

Cu siguranță fiecare dintre noi suferă de anumite adicții/dependențe de care devenim mai mult sau mai puțini conștienți în anumite situații date. Pentru a putea să ieșim din vidul emoțional în care acestea ne propulsează, este nevoie să ținem cont de o serie de pași:

• să proiectăm într-o manieră inteligibilă ceea ce trebuie dezvăţat;


• să ne setăm întotdeauna obiective realiste; degeaba spunem că de mâine vom renunța la telefon când știm prea bine cât de multe ore stăm pe el; reversul acestei gândiri va accentua nevoia de a rămâne captivi în propria dependență și va crea o stare de frustrare și neputință;


• să cautăm să fim cu adevărat motivați să facem schimbarea respectivă în viața noastră; astfel ne recăpătăm autocontrolul;


• să ne gândim la viitor și la modul în care vom resimți într-un mod palpabil efectele benefice ale schimbării pe care ne-o dorim; vizualizarea ne conectează cu propriul sine, cu propriul organism și ne ajută să înțelegem că noi și dependența nu suntem aceiași; vizulizarea ne ține ancorați în ceea ce ne motivează să ne depășim limitele;


• să ne gândim la soluţii de rezolvare a problemelor care vor interveni pe parcursul procesului de schimbare; este extrem de important să nu ne demotivăm în fața multitudinii de obstacole pe care le vom întâlni; este nevoie să ne educăm abilitatea de a fi rezilienți; 


• să ne păstrăm tonusul intern bun prin tot felul de gânduri și activități care ne aduc la suprafață starea de bine;


• să evităm să mai căutăm scuze față de noi și față de cei din jur pentru comportamentul creat prin dependență.

Înstrăinarea pe care mulți dintre noi ajungem să o resimțim din cauza traiului modern, a schimbărilor economice și sociale rapide, a nevoii de a fi în permanență capabili să ne adaptăm din mers, duce de prea multe ori la erodarea vieții de familie și la tot ceea ce presupune comunitate stabilă. În fața acestui adevăr, decidem la nivel inconștient, că avem nevoie de dependențe care să ne susțină supraviețuirea. Însă acesta este drumul cel mai lin pe care îl putem alege în acest sens. 

Așa cum spuneau David Simon & Deepak Chopra, „Provocarea pe care o reprezintă dependențele este aceea de a găsi înlocuitori hrănitori care să-ți îndeplinească nevoile subtile și profunde de iubire, stimă de sine și sens al vieții. După ce ai înțeles că experiențele tale sunt metabolizate în substanță a minții și a trupului tău, poți începe să faci alegeri conștiente, pentru a-ți transforma experiențele astfel încât să-ți transformi viața. Experiențele tale senzoriale sunt poarta către farmacia ta interioară. Folosește-le, pentru a trezi chimia naturală a sănătății și a fericirii din tine.” 

Pentru a înțelege mai bine dependența, este nevoie să privim dincolo de aceasta.