Copiii, la fel ca și noi, adulții, au nevoie să se simtă importanți, să aibă un loc între ceilalți, să aparțină, să conteze și să aibă curajul să acționeze. Fie că reușesc sau nu să atingă acest scop, copiii aleg să se comporte în maniera pe care o consideră cea mai potrivită la acel moment: poate cer atenție, poate intră în luptă de putere cu noi, poate se răzbună, sau poate se retrag. De cele mai multe ori, tendința noastră, ca adulți, este să privim comportamentul lor ca fiind îndreptat în direcția noastră și uneori alegem sa vedem doar această parte. Odata ce reușim să conștientizăm ce se întâmplă în relație cu copilul și ajungem să înțelegem ce ascunde comportamentul său, modul de abordare a situațiilor se poate schimba și acestea pot deveni mai ușor de gestionat.
Putem observa ca scop neconștient al copilului – obținerea atenției. În funcție de vârsta copilului, comportamentele orientate către acest scop pot fi diverse. Copilul fie va plânge, va desena pereții, va tachina, va vărsa apa pe masa, sau se va folosi de multe alte comportamente care sigur fac ca prezența sa să fie văzută. Nevoia de atenție este naturală, dar dacă observăm că este ceva ce copilul face în mod constant și descoperim că reacția noastră este de a îi răspunde prompt, atunci este important să înțelegem că este ceea ce copilul vrea, însă acesta este un mod greșit de a-și găsi locul.
Ce putem face dacă observăm acest scop al copilului? Este important să căutăm reacții alternative la comportamentele de obținere a atenției, cum ar fi ignorarea comportamentului și acordarea atenției pentru un comportament pozitiv atunci când copilul se comportă adecvat. De asemenea trebuie să ne amintim că pedepsirea, recompensarea și convingerea sunt o atenție nejustificată și că aceste metode de răspuns vor servi doar pentru a perpetua comportamentul – și chiar îl pot intensifica.
Un alt scop neconștient al copilului este lupta pentru putere. Acest scop poate să apară ca urmare a faptului că adulții au încercat anterior să îl determine pe copil să nu mai ceară atenție necuvenită. Copilul va face împotrivă și va încerca să câștige. Comportamentul lui pare să spună de multe ori: ‘’sunt important, am valoare atâta timp cât te fac să faci ce vreau eu’’.
Ce putem face dacă observăm acest scop al copilului? Cu siguranță că dacă rămânem implicați în lupta pentru putere, vom alimenta bătălia – și este foarte probabil să escaladeze și să dăuneze relației cu copilul. Pentru a dezamorsa o luptă pentru putere, este esențial să ne retragem. Putem încerca să ne abținem, să plecăm din spațiu, să nu răspundem într-o manieră care să perpetueze lupta de putere.
Un al treilea scop neconștient al copilului este răzbunarea. Acesta apare ca o urmare a accentuării luptei pentru putere. În această situație, tendința cea mai frecventă a adultului, care se poate simți rănit, vinovat, este de a pedepsi copilul. Această abordare nu este însă de ajutor. Copilul este descurajat și cel mai probabil caută răzbunarea pentru a se simți semnificativ – ‘’oamenilor nu le pasă de mine, dar cel puțin pot face lucruri pentru a riposta’’.
Ce putem face dacă observăm acest scop al copilului? Acest copil are nevoie de multă încurajare, are nevoie să fie înțeles și acceptat. Are nevoie să se simtă semnificativ. O pedeapsa este încă o dovadă că nu este bun. El face rău, dar „durerea sa trebuie auzită pentru a fi vindecată”.
Un al patrulea scop neconștient al copilului este inadecvarea sau neputința. Acesta apare atunci când un copil este foarte descurajat – ‘’nu voi fi în stare să fac față, dar cel puțin dacă nu fac nimic poate mă vor lăsa în pace’’. Acest copil își folosește neputința, exagerând pentru a evita să facă lucruri.
Ce putem face dacă observăm acest scop al copilului? Acest copil are nevoie să i se ofere oportunități de a reuși, de a avea succes. Este foarte important să observăm și evidențiem punctele forte ale copilului.
Cu răbdare, practică conștientă și dacă ne acordăm timpul necesar, putem ajunge în punctul în care să înțelegem că modul copilului de a reacționa reflectă o nevoie a sa. Poate nu vom reuși mereu să ne dăm seama, dar întotdeauna putem recunoaște în fața copilului că și noi adulții putem greși. Să avem mereu în vedere faptul că noi suntem cei care putem să ne reglăm comportamentul și să fim cei care ghidează, îndrumă, ajută copilul.
Ce mai putem face în cadrul familiei pentru a câștiga cooperarea copilului? O idee care de multe ori poate funcționa este organizarea unei „întâlniri/consiliu de familie”. De multe ori, deciziile din cadrul familiei se iau în grabă, iar uneori, din lipsă de timp, se scapă din vedere participarea copilului la decizii care îl privesc. Întâlnirea de familie reprezintă un timp alocat special pentru a discuta diverse situații din cadrul familiei, în care fiecare membru al familiei își exprimă opinia, fiecare are posibilitatea de a-și asuma responsabilități, are șansa de a se face auzit, toți membrii participă la discuții și la luarea deciziilor, atmosfera fiind una de respect, de acceptare. Întâlnirile de familie pot completa în mod natural logica disciplinei.
Referințe:
„Raising kids who can”- Betty Lou Bettner, Amy Lou
„Câștigarea copiilor de partea noastră” – Francis Walton
”Cum să crești copii fericiți”- Rudolf Dreikurs
