Viața cu un copil sau adolescent cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) poate fi frustrantă, chiar copleșitoare. Dar, ca părinte, ne putem ajuta copilul să depășească provocările zilnice, să-și canalizeze energia spre sarcini cu implicații pozitive și să aducem o stare un calm și conținere în cadrul familiei. Cu cât abordăm și înțelegem mai repede obstacolele și provocările care vin către noi într-o astfel de situație și cu cât suntem mai consecvenți în a le oferi sprijin, cu atât ei au șanse mai mari de succes în viață.
Copiii cu ADHD au, în general, deficite în funcția executivă: capacitatea de a gândi și de a planifica, de a organiza, de a-și controla impulsurile și de a îndeplini sarcinile. Asta înseamnă că cineva trebuie să preia calitatea de executiv, de coordonator, oferind îndrumare suplimentară în timp ce copilul nostru dobândește treptat abilități executive proprii.
Sondajele recente efectuate de Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) arată că 9,8% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 3-17 ani au fost diagnosticați cu ADHD (Atention Deficit Hyperactivity Disorder) de către un furnizor autorizat de servicii medicale.
Dacă suntem un părinte cu un copil recent diagnosticat, este normal să ne întrebăm de unde și cu ce să începem. Cunoașterea diagnosticului este primul pas în tot acest proces, dar înțelegerea a ceea ce înseamnă diagnosticul pentru copilul nostru și pentru familia noastră ne va ajuta să obțineți sistemul de sprijin adecvat.
Înainte de a putea fi părinţi suficient de buni pentru un copil cu ADHD, este esenţial să înţelegem impactul simptomelor asupra copiilor și asupra familiei, în ansamblu. Copiii cu ADHD prezintă o serie de comportamente care pot perturba viața de familie. Ei sunt dezorganizați și ușor distrași, menținând alți membri ai familiei în așteptare. Sau încep proiecte și uită să le termine. Copiii cu probleme de impulsivitate întrerup adesea conversațiile, cer atenție în momente nepotrivite și vorbesc înainte de a gândi, spunând lucruri fără tact sau jenante. Este adesea dificil să-i ducem la culcare și să îi adormim. Copiii hiperactivi se pot chiar pune în pericol fizic.
Indiferent de toate aceste comportamente, trebuie să ne dăm un răgaz în care să ne asigurăm că incidența lor este mult prea mare și nu se mai poate explica doar prin faptul că sunt copii.
Deși simptomele ADHD pot fi exasperante, este important să ne amintim constant că al nostru copil nu ne ignoră, nu ne enervează sau nu caută să ne frustreze în mod voit. Copiii cu ADHD vor să stea liniștiți, vor să-și țină camerele ordonate și organizate, vor să facă tot ceea ce părintele lor îi îndeamnă să facă, dar, din păcate, ei nu știu cum să facă ca aceste lucruri să se întâmple.
Primul pas este să explicăm diagnosticul copilului nostru, desigur, dacă vârsta permite o astfel de înțelegere de către cel mic. Atunci când îl învățăm pe copil despre ADHD, inclusiv modul în care această afecțiune îl poate afecta la școală și în relațiile cu prietenii, îl împuternicim și îi oferim posibilitatea să înțeleagă și să învețe cum să-și gestioneze simptomele. A avea control este esențial pentru a putea acționa cu cât mai multă asumare și blândețe față de propria persoană. Putem încerca să atingem aceste subiecte în discuția noastră astfel:
Cercetările recente arată că activitatea fizică regulată poate reduce severitatea simptomelor și poate îmbunătăți funcționarea cognitivă pentru copiii cu ADHD. Explicându-i copilului că are nevoie de exerciții suplimentare și ajutându-l să învețe despre strategiile de mișcare pe care le poate folosi în clasă, de exemplu, îi oferă control. Când ştie că se poate baza pe propria persoană, asta îi dă putere și curaj.
O complicație a ADHD-ului din copilărie este că pot exista mai multe probleme de sănătate mintală asociate. Copiii extrem de perturbatori cu probleme comportamentale sunt rapid diagnosticați, dar se confruntă rapid cu urmări în clasă, se luptă să-și facă și să-și mențină prieteni și o stimă de sine în echilibru. Copiii neatenți s-ar putea să nu se confrunte cu atât de multe intervenții comportamentale, dar se luptă să-și mențină concentrarea. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra învățării și performanței școlare.
Un studiu pe termen lung a arătat că ADHD persistă la vârsta adultă pentru aproximativ 30% dintre cei diagnosticați cu aceasta de când erau copii. Un studiu din 2019 a arătat că adulții diagnosticați cu ADHD pe vremea când erau copii au rate mai mari de tulburare de conduită, tulburări de anxietate (inclusiv, fobie specifică și tulburare de anxietate socială), tulburări de dispoziție, cum ar fi tulburarea distimică, tulburări de consum de substanțe, tulburări de somn și tulburări de alimentație.
Mulți (dar nu toți) copii cu ADHD au simptome primare de hiperactivitate/impulsivitate ceea ce îi poate determina să fie în mișcare constantă, trecând în mod regulat de la o activitate la alta. Ca părinte sau îngrijitor al unui copil cu ADHD, este important să învățăm să direcționăm surplusul de energie și acest lucru poate fi unul dificil. Cu toate acestea, activitățile pentru copiii cu ADHD trebuie să fie complexe. Totodată, opțiunile simple pot fi la fel de atrăgătoare ca și provocările mari. Tot ceea ce trebuie să facem ca și părinți este să îi învățăm cum să se joace și să petrecem timp cu ei.
Când vine vorba de alegerea și sugerarea activităților pentru copiii cu ADHD, trebuie să luăm în considerare ceea ce le place copiilor, păstrând în minte construirea abilităților.
“Angajarea copiilor și adolescenților cu ADHD în activități care răspund nevoilor și preferințelor lor unice poate stimula dezvoltarea lor și poate spori bunăstarea lor”, ne spune dr. Stephanie Palmer, psiholog clinician autorizat din Bee Cave, Texas. Ea recomandă să ne concentrăm atenția pe împuternicirea activităților care promovează mișcarea fizică, încurajează abilitățile organizaționale și ajută copiii să dezvolte managementul timpului.
Dr. Tamara Soles, psiholog pentru copii și antrenor de parenting din Montreal, Canada, este de părere că încorporarea naturii și a aportului senzorial este, de asemenea, o bază excelentă atunci când vine vorba de alegerea unei activități. De exemplu, jocul senzorial ajută copiii cu ADHD să-și regleze aportul senzorial și să-și îmbunătățească focusul. Activitățile senzoriale sunt cele care implică mirosul, vederea, gustul, atingerea sau auzul copiilor.
Ideile pentru activitățile cu copiii mai mici includ:
Ideile pentru activitățile cu copiii și adolescenții de vârstă școlară includ:
Copiii mai mari și adolescenții sunt adesea într-un punct în care pot și doresc să facă activități pe cont propriu. Pentru copiii de la aceste vârste, activitățile pot crește în complexitate, iar mulți copii sunt gata să-și asume hobby-uri fizice mai exigente.
“Activitatea fizică este esențială pentru adolescenții cu ADHD deoarece ajută la eliberarea excesului de energie și îmbunătățește funcția cognitive”, este de părere dr. Stephanie Palmer. “Este important să ne încurajăm adolescentul să se angajeze în exerciții regulate, fie că este vorba de sport, ciclism montan, arte marțiale, jogging, dans sau yoga.”
Activitățile pentru copiii mai mari cu ADHD includ:
A avea un copil cu orice fel de afecțiune nu este ușor. Trebuie să căutăm constant resurse în interiorul nostru pentru a putea face față provocărilor care vin către noi una după alta, fără pauză sau răgaz. Un psiholog sau un psihoterapeut poate fi de mare ajutor în acest proces pentru că ne oferă acel cadru conținător în care noi suntem liberi în a explora, fără teama de a fi judecați sau arătați cu degetul. Și unde putem chiar să ne vărsăm furia și durerea pe care le simțim în raport cu tot ceea ce trăim.
Referințe
Christopher G., Kit C. (2017) Să înțelegem ADHD: deficitul de atenție însoțit de tulburare hiperkinetică, Ed. Aramis, București
Cucu-Ciuhan G. (2006). Eficiența psihoterapiei experențiale la copilul hiperkinetic. Ed. SPER, București
