Articole

De cele mai multe ori, un comportament pasiv-agresiv poate fi interpretat ca fiind o incapacitate a persoanei în cauză de a-și conține emoțiile și de a acționa în conformitate cu ceea ce simte. Este posibil să ne simțim neîndreptățiți cu privire la anumite lucruri, dar cumva frica de a nu fi acceptați ne îndeamnă să alegem calea pasiv-agresivității. Mergând pe această cale, de cele mai multe ori, avem intenția de a le transmite celor din jur ceea ce simțim, dar modul în care o facem nu este cel potrivit.

Cu toții am încercat să evităm confruntarea sau am simțit că putem să ne exprimăm direct gândurile și sentimentele față de cineva, ceea ce uneori ne poate determina să acționăm și în moduri care sunt pasiv-agresive. La fel ca majoritatea trăsăturilor de personalitate, agresivitatea pasivă apare de-a lungul unui continuum de la caracteristici ușoare la severe. Deși am putea fi pasiv-agresivi din când în când, există persoane care sunt mai susceptibile să se angajeze în acest comportament în mod regulat.

Orice comportament care constă în rezistența indirectă față de ceilalți, combinată cu evitarea comunicării directe și clare, poate fi descris ca fiind un comportament pasiv-agresiv.

Agresivitatea pasivă poate fi inconfortabilă și ne poate lăsa să ne întrebăm dacă suntem responsabili pentru dinamica care s-a creat între noi și persoana respectivă.  “Agresivitatea pasivă apare atunci când cineva încearcă să-și exprime indirect sentimentele negative, spre deosebire de a le împărtăși deschis”, ne explică terapeutul specializat pe traumă, Amelia Kelley. “Nu se întâmplă întotdeauna prin comunicare verbală, dar se poate întâmpla și atunci când cineva refuză efortul, nu urmează sarcinile, se retrage din interacțiune sau sabotează intenționat situațiile și relațiile.” Practic, cineva încearcă să-și facă cunoscute frustrările fără a folosi confruntarea directă.

Relațiile cu cei din jur și comportamentul pasiv-agresiv

Dacă partenerul nostru este pasiv-agresiv, este important să știm mai întâi că relația nu este neapărat condamnată pentru eșec. Dr. Kelley ne spune că această tehnică de evitare este de fapt destul de comună în relații, mai ales atunci când au fost construite disfuncții, abuzuri sau resentimente.

În plus, în cazul în care o persoană nu se simte confortabil pledând pentru ea însăși sau stabilind limite sănătoase (asta pentru că nu a fost învățată niciodată să facă asta), va folosi adesea agresivitatea pasivă. Înțelegerea motivațiilor unui comportament pasiv-agresiv este cheia pentru a începe procesul de rupere a ciclului vicios. ”Emoțiile noastre trebuie să meargă undeva; ele nu se dizolvă pur și simplu fără a fi procesate într-o formă sau alta”, ne explică tot dr. Amelia Kelley.

Putem fi atenți la câteva semne care ar putea să ne indice faptul că persoana cu care comunicăm este pasiv-agresivă:

• este sarcastică într-un mod care nu are nimic de-a face cu umorul


• ne provoacă constant


• joacă rol de victimă adesea


• ne ignoră, fie că este vorba de social media sau de întâlnirile față în față


• acționează indiferent față de noi, fără a oferi însă o explicație pentru acest comportament


• evită să-și asume responsabilitatea în timpul unui conflict


• este rezistentă la învățarea de lucruri noi de la alte persoane


• are și acționează conform prejudecăților


• sabotează scopurile altora

Adesea, o astfel de persoană afirmă în mod repetat că este bine, chiar și atunci când este evident că nu este. Sau se închide complet în fața comunicării și refuză să discute despre ce este în neregulă. Făcând acest lucru, provoacă confuzie în cei cu care se confruntă. De-a lungul timpului, acest lucru va epuiza cealaltă persoană și va pune o presiune majoră asupra relației. Mai mult, deoarece situația de bază nu se rezolvă niciodată, continuă să fie o problemă și adesea revine în mod repetat. Dar dacă acest tip de comportament este atât de dăunător, de ce oamenii se angajează în el? Adesea, comportamentul pasiv-agresiv provine din ceea ce este de obicei un lucru bun: dorința de a evita conflictul. Sau ar putea fi un produs secundar al unui nivel ridicat de empatie (o altă calitate potențial bună). Din moment ce îi poți ”citi” pe alții bine, nu poți înțelege de ce ei nu te pot ”citi” la fel de bine.

De ce alegem comportamentul pasiv-agresiv? Cum reușim să îl identificăm la noi și la cei din jur?

Fiecare dintre noi apreciează transparența și comunicarea deschisă, onestă. Uneori o persoană folosește umorul pentru a-și exprima ostilitatea și apoi ne acuză că suntem prea sensibili și nu facem decât să luăm lucrurile mult prea personal. Atunci când comportamentul celui din jur ne jignește sau ne face să ne simțim inconfortabili, indiferent că ia forma umorului, trebuie să alegem să vorbim despre ceea ce simțim.

Cercetările au arătat că oamenii care manifestă acest tip de atitudine pasiv-agresivă o fac încă din copilărie. În ​​multe ocazii stilul de parenting este cel care creează un comportament pasiv-agresiv la copii.

Acest tip de comportament poate fi precedat de următoarele cauze: experiențele de la începutul vieții și dinamica familială, supraresponsabilizarea, suprimarea furiei, adaptări situaționale, lipsa asertivității, stresul etc.

Deși cauzele principale ale acestui comportament sunt de obicei profunde și cel mai bine sunt explorate în cadrul unui proces terapeutic, există câteva tehnici pe care le putem utiliza atunci când interacționăm cu cineva care se angajează în comunicarea pasiv-agresivă.

1. Să recunoaștem modelul pasiv-agresiv de comunicare. Agresivitatea pasivă arată diferit de la o persoană la alta așa că este important să observăm caracteristicile specifice pe care persoana le implică în mod obișnuit. Odată ce devenim conștieți de modul în care agresivitatea pasivă apare la o anumită persoană, putem începe să lucrăm în a-i anula efectele.


2. Să evităm să răspundem comportamentului pasiv-agresiv. Este important să ne cunoaștem pe sine și modul în care răspundem la modelul de comportament pasiv-agresiv. Este esențial ca în tot acest demers să evităm reacţia exagerată care nu va face decât să ne frustreze în lipsa unui dialog real.


3. Să inițiem o comunicare deschisă. Antrenarea într-un comportament pasiv-agresiv este de a evita comunicarea directă și de aceea de multe ori putem fi tentați să nu vorbim deschis despre modul în care ne face să ne simțim persoana în cauză. Dacă nu abordăm cu blândețe acest aspect, nu vom putea stabili un ton afectuos și plin de încredere pentru ca relația să poate merge mai departe.


4. Să folosim umorul. Când este cazul, umorul poate difuza situațiile tensionate și poate evidenția în același timp comportamentul pasiv-agresiv. Cineva se poate simți defensiv sau atacat atunci când comportamentul pasiv-agresiv este observat sau etichetat, dar umorul poate opri acest sentiment.


5. Să utilizăm comunicarea asertivă, clară și directă. O regulă bună este să fim cât mai obiectivi și mai direcți posibil în interacțiunile de acest gen. Este important să găsim mereu un numitor comun și să ajugem la consens.


6. Să rămânem autentici și să vorbim deschis despre propriile sentimentele. Cu siguranță nu este ușor să facem asta, dar să spunem cuiva modul în care comportamentul lor pasiv-agresiv ne face să ne simțim ne oferă cea mai bună șansă de a găsi soluții. În loc să facem un comentariu răutăcios despre modul în care cel din fața noastră se comportă, am putea să ne concentrăm atenția pe momentul specific și să punem o oglindă pe propria persoană.


7. Să oferim șansa de a rezolva problema împreună. Prin modelarea comunicării și invitarea persoanei pasiv-agresive să se implice în găsirea unei soluții, inspirăm schimbarea în relație. Aceste conversații au potențialul de a muta relația într-o direcție mult mai sănătoasă, în special dacă persoana pasiv-agresivă simte că este ascultată și înțeleasă.


8. Să nu încercăm să schimbăm pe nimeni. Singura persoană pe care o putem schimba cu adevărat suntem noi înșine, așa că trebuie să facem tot posibilul în a afirma clar ce intenționăm să facem dacă comportamentul pasiv-agresiv continuă. Declarând în mod clar consecințele comportamentului, ne poate oferi o anumită încredere în viitorul relației.


9. Să repetăm constant unde ne situăm. Coerența este esențială! Persoanele care se angajează într-un comportament pasiv-agresiv sunt mai puțin susceptibile în a fi motivate să se schimbe, cu excepția cazului în care există consecințe pentru comportamentul lor, așa că este important să fim pregătiți să ne ținem de limitele stabilite.

Trebuie să ne amintim că nu depinde doar de noi pentru a face ca relațiile să funcționeze. Când cineva este conștient de comportamentul său pasiv-agresiv, dar continuă să se angajeze în el, există posibilitatea ca acesta să nu fie gata să se schimbe pentru a rămâne cu noi în relație. Sănătatea noastră mentală și bunăstarea sunt importante, așa că este important să căutăm conexiuni care ne oferă confort, stare de bine, încredere.

Cea mai importantă componentă pentru o relație bună este, fără îndoială, comunicarea. Din păcate însă, este destul de comun pentru oameni să-și facă frustrările cunoscute în moduri mai puțin sănătoase. Agresivitatea pasivă este un comportament dificil de abordat deoarece poate părea nevinovat în exterior, dar poate răni profund în interior.

“Agresivitatea pasivă poate provoca confuzie și poate împiedica ca două persoane dintr-un parteneriat să se conecteze și să abordeze problema în cauză. A fi capabili să se conecteze și să fie prezeți pentru a conține emoțiile celuilalt, chiar și pe cele dificile, este locul în care se creează adevărata intimitate și opusul polar al singurătății. Dacă cineva simte că nu a fost în mod constant auzit de partenerul său și se simte încolțit și nu știe cum să se desprindă de conflict sau situație, nu ar fi puțin probabil ca mecanismul lor de coping să devină un comportament pasiv-agresiv în natură,” ne explică specilialiștii. De aici înțelegem clar că a ne cunoaște pe sine și a-l cunoaște pe cel din fața noastră este esențial pentru a avea relații de durată și împlinitoare. Cum putem să ne înțelegem mai bine modul în care ne comportăm? Angajându-ne cu asumare într-un proces terapeutic alături de un psiholog sau psihoterapeut. Răspunsurile vor veni pe parcurs și este important să ne pregătim pentru a le înțelege și integra în noul nostru Eu.