Fericirea sau a ne simți fericiți pare a fi o abilitate/inabilitate în zilele noastre. Deși vorbim despre o emoție pe care o simțim în anumite momente deoarece este pasageră și extrem de volatilă, nu suntem conștienți că în spatele accesării și trăirii acestei emoții este vorba de fapt despre o abilitate care să ne ajute în acest sens. Totul sau mai bine zis, orice ne poate face fericiți. Dar suntem noi oare învățați să fim fericiți? Cât de greu ne este să ne recunoaștem emoțiile, să trăim în recunoștință, să vedem realmente lucrurile simple sau banale sau pe care le avem deja la îndemnână și care ne împlinesc? Nu ne este ușor să fim fericiți. Nu ne este ușor să fim fericiți pentru că pentru a putea face asta este nevoie să fim prezenți, autentici și ancorați în viața de zi cu zi, ”acordați” la propriul organism și le propria lume interioară.
Frica de fericire este credința că fericirea poate avea consecințe negative, ceea ce înseamnă că ar trebui evitată. Există o credință în creștere în care oamenii consideră că fericirea este o stare internă care trebuie atinsă și controlată de către individ. Paradoxal, această poziție poate provoca suferință datorită presiunii percepute pentru a obține fericirea. Astfel, emoțiile pozitive, cum ar fi fericirea, ajung să nu fie experimentate ca fiind unele plăcute. Aceste emoții pot fi chiar percepute ca fiind terifiante deoarece fericirea poate fi considerată o experiență tranzitorie care ne conduce oricum spre ceva rău.
Dacă este să ne gândim la fericire din această perspectivă, putem să o privim într-o manieră superstițioasă. Unii dintre noi ajungem să credem că, dacă suntem fericiți, vom fi mai susceptibili să fim expuși ochiului rău, să atragem invidia celor din jur, să ajungem să fim văzuți ca niște rivali pentru anumite persoane. Pe de altă parte, astfel de ruminații se aseamănă destul de mult cu obsesiile, iar acestea ar trebui să fie supuse unui diagnostic diferențial care este destul de sensibil la cultura din care fac parte oamenii în cauză.
Conform studiilor, frica de fericire este corelată negativ cu bunăstarea subiectivă și corelată pozitiv cu depresia. De fapt, frica de fericire este corelată cu frica de emoții negative în general. De exemplu, frica și evitarea tristeții și a furiei sunt asociate cu teama de fericire. Pe de altă parte, sugerând o asociere mai degrabă decât o contradicție între evitarea emoțiilor pozitive și negative, frica și evitarea tristeții și a furiei sunt, de asemenea, legate de teama de a primi compasiune de la alții și de teama de a ne dărui. Prin urmare, frica de fericire pare a fi un tip de mecanism mental care încearcă să evite emoțiile în general.
În timp ce cherofobia nu este recunoscută în prezent ca o tulburare clinică în cadrul Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM-5), mai multe studii au început să valideze existența sa științifică (Joshanloo, 2014).
Trauma psihologică a copilăriei a devenit un subiect de cercetare în aproape toate domeniile psihiatriei și chiar în medicina generală ca exemplu de stres de dezvoltare. Disocierea este una dintre consecințele binecunoscute ale traumelor psihologice din copilărie. Disocierea se caracterizează prin întreruperi sau discontinuități în funcțiile psihologice integrate de obicei, cum ar fi memoria, conștiința, percepția, sentimentul de sine și de agenție și abilitățile senzorimotorii (American Psychiatric Association, 2013).
Potențiala asociere a traumelor din copilărie și disocierea cu frica de fericire nu a fost foarte bine studiată însă. De exemplu, copiii care au fost pedepsiți de adulți în urma unei plăceri, învață să nu se simtă bine în legătură cu emoțiile pozitive (Gilbert, 2007).
Cauzele cherofobiei pot varia în funcție de individ. Poate proveni din traume din trecut, unde fericirea a fost urmată îndeaproape de un eveniment negativ ceea ce a dus la o asociere între bucuria și durerea ulterioară. De exemplu, copiii care suferă de disociere asociată cu trauma pot dezvolta o teamă de fericire. În plus, cei crescuți într-un mediu care a lăudat perfecționismul pot simți că fericirea este doar o trăsătură a oamenilor leneși sau neproductivi. Ca rezultat, ei pot evita activitățile care ar putea aduce fericire deoarece aceste activități sunt văzute ca fiind neproductive.
Factorii culturali și de educație joacă, de asemenea, un rol important. În unele societăți, fericirea excesivă este privită cu suspiciune sau ca un precursor al nenorocirii. În plus, introversia ar putea fi, de asemenea, un factor. Un introvertit este o persoană care preferă de obicei să facă activități singură sau cu una sau două persoane simultan. Ele sunt adesea văzute ca fiind retrase și rezervate.
A fi crescut într-un mediu prea critic poate duce la o perspectivă pesimistă în care nimic din ceea ce face individul nu este niciodată suficient de bun. A fi fericit duce la dezamăgire în acest caz. Credința în magia neagră, karma și singurătate sunt alte motive pentru care unii oameni se tem de fericire.
Cum ne dăm seama că ne ferim de fericire sau de orice trăire care poate semăna cu aceasta?
La nivel emoțional:
La nivel comportamental:
La nivel fizic:
Ca toate fobiile și anxietatea generală, simptomele pot include toate simptomele comune de anxietate, inclusiv
La nivel mental:
Gândurile comune asociate cu teama de a fi fericiți includ:
Psihiatrul Carrie Barron este de părere că ”frica de fericire nu înseamnă neapărat că cineva trăiește în mod constant în tristețe. Pentru multe persoane, cherofobia a fost exacerbată/declanșată de evenimente traumatice. Chiar și lucruri precum sărbătorirea unei zile de naștere, a unui succes profesional etc, le poate face să se simtă neliniștite.”
Deși cherofobia nu este utilizată pe scară largă și nu se află în ultima ediție a Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5) care este principala resursă pentru diagnosticarea condițiilor de sănătate mintală, potrivit Healthline, unii experți medicali clasifică cherofobia ca o formă de anxietate. Cineva care are cherofobie, probabil, nu este trist tot timpul, dar pur și simplu evită evenimente și activități care le-ar putea aduce fericire. Unele simptome ale tulburării, conform Healthline, sunt:
Dar ce este fericirea? Cum o simțim? Cum o trăim? Ea este definită la un nivel subtil și volatil pentru fiecare dintre noi. Fericirea mea, cafeaua de dimineață și lectura unei cărți bune cu siguranță este posibil să nu fie fericirea celuilat. Nu suntem învățați să fim atenți la micile momente care construiesc de fapt fericirea, ci mai degrabă ne focusăm pe o finalitate despre care nici măcar nu știm că o vom atinge vreodată. Este volatilă această finalitate și ne scapă constant printre degete. Oare nu credeam noi că după ce-om trudi o viață întreagă, fericirea își va face lăcaș în sufletul nostru? Dar fericirea nu este despre ceva anume, ci pur și simplu, despre a fi, despre a trăi autentic, prezent, conștient, asumat.
Deoarece cherophobia nu a fost studiată ca tulburare separată proprie, există medicamente aprobate de FDA sau alte tratamente definitive pe care o persoană le poate urma pentru a trata afecțiunea. De multe ori, tratarea acestei afecțiuni se aseamănă cu cea din cazul depresiei deoarece au punct comune, dar este foarte clar faptul că aceasta din urmă prezintă o altă simptomatologie mult mai intensă. Unele tratamente recomandate includ:
Nu toți cei care avem o aversiune față de fericire avem nevoie de tratament însă. Unii dintre noi avem la bază cu temperament melancolic și ne simțim mai ”împliniți” atunci când nu trăim fericirea așa cum o fac persoanele extrovertite, de exemplu. Cu excepția cazului în care cherofobia interferează cu calitatea propriei viței sau cu capacitatea de a menține un loc de muncă, este posibil să nu necesite deloc tratament. A învăța să fim fericiți poate fi sinonim cu a trăi o viață liniștită și împlinită. Și așa cum spune Aristotel, ”să nu uităm că fericirea depinde de noi”.
