Copiii învață să gestioneze conflictele observând modul în care adulții din viața lor gestionează dezacordurile și emoțiile puternice. Scopul nostru ca părinți nu este de a ne preface că realitatea vieții de zi cu zi nu ne aduce în situații conflictuale, ci de a avea un comportament adecvat și pozitiv și care să le ofere celor mici modelul de care au nevoie în viitoarele situații conflictuale din propriile vieți.
Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Arizona evidențiază și dovedește că este despre cum ne gestionăm certurile când copiii sunt prin preajmă și că, dacă suntem buni la asta, cei mici pot avea lucruri (bune) de reținut și din discuțiile noastre în contradictoriu. Vor prelua din inteligența emoțională de care, ca părinți, dăm dovadă chiar când avem perspective diferite, fără a fi vreun pericol și pentru a le da încrederea că pot spune ceea ce doresc să spună, fără frică.
„Copiii sunt în ton cu părinții lor”, ne spune LeNaya Smith Crawford, terapeut de familie, terapeut de joacă și inițiator al terapiei familiale Kaleidoscope. „Ei pot simți lucruri de care s-ar putea să nu ne dăm seama, chiar și când eram sugari. Au existat mai multe studii care arată că bebelușii pot simți când mamele lor sunt stresate”. De fapt, capacitatea lor de a simți stresul mamei lor începe în uter. Un studiu din 2011 a arătat că cortizolul mamei, sau hormonul stresului, este capabil să treacă în placentă și să creeze niveluri mai ridicate de stres pentru copilul nenăscut. S-a descoperit că bebelușii expuși la stres frecvent în uter se nasc cu niveluri mai mari de cortizol la naștere decât cei născuți din mame mai puțin stresate. Un studiu din 2010 a sugerat că până la vârsta de 6 luni, bebelușii vor prezenta și reacții de stres la încruntarea sau expresiile faciale furioase, iar bebelușii expuși la conflicte pot avea frecvență cardiacă crescută, ceea ce inițiază și un răspuns hormonal de stres.
„Cuvintele nu sunt declanșatorul pentru copil”, ne spune Jennifer Tomko, psihoterapeut și proprietarul Clarity Health Solutions, „dar tonul, volumul și răspunsurile faciale au un impact mai mare asupra răspunsului la stres al bebelușului”.Țipetele sau agresivitatea sunt resimțite de copil ca fiind nesigure, ceea ce eliberează hormoni de stres, lăsându-i cu un sentiment general de neliniște. De-a lungul timpului, stresul crescut la bebeluși poate provoca anxietate de separare, stare de nervozitate și probleme cu somnul. Dar există efecte și mai vizibile ale conflictului continuu în prezența lor. „Odată ce copiii mici își dezvoltă abilitățile lingvistice, ei imită limbajul și stilurile de comunicare ale adulților din jurul lor”, ne explică specialiștii. „Acest lucru poate include selecția cuvintelor, tonul și volumul. Copiii mici vă vor demonstra cum interpretează argumentele prin modul în care vorbesc cu ceilalți când sunt supărați.”
Potrivit specialiștilor, acestea depind de mai multe aspecte și anume:
Fie că ne place sau nu, noi, ca părinți, suntem modele de urmat 100% din timp, indiferent dacă suntem modele pozitive sau negative și, ca rezultat, copiii vor imita modelele noastre relaționale mai târziu în viață.
Copiii mici ar putea face crize de furie frecvente, pot avea dificultăți în a-și face prieteni sau ar putea lupta să-și exprime sentimente sau idei complexe într-un mod exuberant și deloc calm.
Mai târziu, copiii pot prezenta dificultăți de concentrare, pot suferi de anxietate și depresie sau pot dezvolta probleme de comportament. De exemplu, un studiu din 2012 asupra copiilor de grădiniță a constatat că acei copii ai căror părinți s-au certat aspru sau frecvent aveau mai multe șanse de a avea depresie, anxietate și probleme de comportament cu debut până în clasa a șaptea.
Un alt studiu din 2015 a descoperit că prea multe conflicte în familie pot începe de fapt să modifice creierul copiilor și să-i facă să-și proceseze emoțiile diferit. Acest lucru îi face să se confrunte cu mai multe provocări sociale mai târziu în viață.
Adolescenții vor prelucra ceea ce văd la părinții lor în relațiile lor cu semenii. Ei vor demonstra constant că „au învățat că modul în care comunicați sau rezolvați o problemă este prin ceartă și conflicte”. La vârsta adultă, cel mai probabil, acest comportament nu va fi acceptabil în relațiile romantice.
În primul rând, este important să fim conștienți că o singură ceartă cu partenerul nu ne va distruge copilul pentru totdeauna. Nici măcar mai multe argumente în contradictoriu nu sunt o preocupare majoră.
Specialiștii susțin faptul că „...problemele serioase tind să apară în general doar pentru copiii care sunt supuși unor certuri și conflicte cronice și intense. Copiii sunt ființe incredibil de rezistente și nu ar trebui să punem prea multă presiune asupra noastră ca părinți pentru a fi perfecți. Certurile ocazionale sau vocile ridicate nu vor fi, în general, dăunătoare.”
De fapt, un dezacord conjugal poate deveni o oportunitate de învățare pentru copii: îi poate învăța să rezolve în mod sănătos conflictele. Un studiu din 2009 a arătat că acei copii ai căror părinți au avut conflicte constructive au prezentat mai târziu abilități sociale mai bune, cum ar fi o bună cooperare cu colegii lor de birou și o empatie mai mare în raport cu problemele celor din jur.
Abordarea Gottman a conflictului, dovedită pe mai multe relații studiate, spune că într-o ceartă scopul nu este rezolvarea conflictului, ci reglarea acestuia, o ocazie în care partenerii se vor simți auziți și își vor conștientiza sentimentele. Cele mai multe dispute între parteneri țin blocate o nevoie de conversație si conectare "vreau să îți pese de mine, vreau să mă auzi".
Cele mai multe emoții durează în total 90 de secunde. Dacă ne permitem să le simțim pe toate, ele se vor mișca prin noi astfel încât să putem rămâne prezenți și raționali. Pentru a face acest lucru, mai întâi trebuie să localizăm senzațiile din propriul corp care sunt asociate cu o emoție de bază. Odată ce am identificat locul în care există în corp și cum se simte, putem să recunoaștem emoția și apoi să ne eliberăm de ea.
Una dintre cele mai mari provocări în abordarea conflictului cu un individ sau un grup este pur și simplu, ascultarea. Când oferim fiecărei persoane oportunitatea de a-și împărtăși povestea și sentimentele, ambele părți vor fi mai deschise să colaboreze. O modalitate de a ne asigura că fiecare parte se simte auzită este ascultarea și apoi rezumarea sau parafrazarea a ceea ce cealaltă parte ne-a împărtășit.
Doar recunoașterea sentimentelor sau experiențele altei persoane cu empatie poate oferi perspectivă și, în același timp, poate crea conexiune. Nu putem trece prin conflict împreună cu partenerul fără a intra în conexiune cu acesta. Ascultarea profundă și vizualizarea experienței celeilalte părți vor permite persoanei care împărtășește să simtă mai mult calm și conexiune. Cu cât exersăm mai mult utilizarea empatiei zilnic, cu atât vom avea acces mai mare atunci când avem nevoie de ea în timpul unui conflict.
În cele din urmă, ambele părți trebuie să fie dispuse să înțeleagă de ce s-a ajuns la conflict și ce soluții sunt cele mai potrivite pentru a merge mai departe. Acest brainstorming poate fi unul productiv numai atunci când ambii parteneri sunt calmi și prezenți. În timpul colaborării, copiii sunt martori nu numai procesului, ci și mai important, că relația și conexiunea parentală sunt încă intacte.
Conflictul este necesar pentru ca o căsnicie să prospere, iar posibilitatea de a discuta deschis despre dezacordul nostru este de preferat din punct de vedere psihologic. Dar, în momentul în care se întâmplă acest lucru, părinții trebuie să prezinte un front unit. Chiar dacă unul urăște ceea ce spune celălalt, el trebuie să accepte că ceea ce face celălalt – sau, în opinia lor, încercarea și eșuarea – este bine pentru copil. Asta înseamnă că nu ne întrerupem partenerul, nu oftăm într-un mod pasiv-agresiv și nu aruncăm nicio privire secretă către copil, privire care să facă cunoscut faptul că există un dezacord între ceea ce se spune părintele care vorbește și noi. În plus, dacă un copil vede că părinții lor nu sunt uniți, îi va observa și, fie imediat, fie mai târziu, va exploata slăbiciunile în beneficiul lui.
Este eronat ca un părinte să presupună că celălalt face ceva greșit, pur și simplu pentru că el sau ea vede situația diferit. Înțelegerea modului în care gândește partenerul și empatizarea cu partea sa ajută la anticiparea modului în care va reacționa într-o situație parentală. Astfel putem discuta înainte sau după despre aspectele mai profunde ale situației respective.
Alegerea cuvintelor este importantă atunci când avem orice fel de conflict. Afirmațiile acuzatoare precum „Nu mă susții niciodată!” nu fac altceva decât să îl pună pe celălalt partener în defensivă. „Fă declarația despre ceea ce ai nevoie, mai degrabă decât despre ceea ce a făcut partenerul. Acest lucru îl va ajuta să te audă și să răspundă mai respectuos.”, ne spun specialiștii.
Există o dorință inerentă la părinții care nu sunt de acord ca unul să joace rolul de „polițist bun”. Acest lucru poate fi la fel de distructiv precum lupta în fața copiilor. Comportamentul acesta îi face pe copii să creadă că uniunea parentală nu este puternică și pregătește scena nu numai pentru probleme disciplinare ulterioare, ci și pentru probleme pe termen mai lung. Este în regulă să-i spunem copilului că înțelegem cum se simte, dar un părinte trebuie să vină și cu o declarație de sprijin pentru partenerul său. „Știu că este o dezamăgire să nu poți merge la acea petrecere. Înțeleg cu adevărat, dar eu și tatăl tău, pur și simplu nu simțim că este o idee bună.” Acest lucru arată atât empatie pentru copil, cât și unitate între părinți. Este o victorie pentru toți cei implicați.
„Poate că cea mai importantă componentă a unui conflict – sănătos - este repararea”, ne spun specialiștii. Indiferent de cât de intensă este o ceartă, trebuie să existe întotdeauna o conversație ulterioară când furia a trecut. Totodată, este în regulă să recunoaștem copilului că ne-am pierdut calmul.
Conflictul parental vine în multe forme și, în funcție de modul în care este gestionat, acesta poate fi fie dăunător, fie util. Abilitățile sănătoase de reglare a conflictelor modelate pentru copii includ modul de a procesa sentimentele și de a trece prin conflict într-un mod care să servească ambelor părți implicate. Deci, este în regulă să ne certăm în fața copiilor noștri? Uneori, da, este!
