Dacă am crescut într-o casă cu un părinte care a abuzat de alcool, probabil că suntem familiarizați cu sentimentul de a nu ști niciodată la ce să ne așteptăm de la o zi la alta. Când unul sau ambii părinți se luptă cu dependența, mediul de acasă este complet imprevizibil. Argumentele, inconsecvența, lipsa de fiabilitate și haosul tind să ia o tentă agresivă și copiii care trăiesc într-un astfel de mediu pierd șansa la o copilărie împlinitoare și sunt suscpetibili în a trăi o viață de adult greoaie din punct de vedere emoțional. Orice dependență lase urme adânci în fiecare dintre noi, nu doar în cei care consumă.
Copiii alcoolicilor nu primesc atenție la multe dintre nevoile lor emoționale sau sociale. Cel mai adesea, a trăi și a crește într-un astfel de mediu duce la trăsături de personalitate și comportamente negative, cum ar fi:
Bunăstarea emoțională: dacă nu ni s-a acordat niciodată atenția și sprijinul emoțional de care aveam nevoie în timpul unei perioade cheie de dezvoltare și, în schimb, eram preocupați de comportamentul disfuncțional al unui părinte, poate fi cu siguranță greu (sau poate imposibil) să știm cum să ne îndeplinim nevoile ca adulți.
Bunăstarea socială: dacă nu am fost în măsură să stabilim atașamente sănătoase cu îngrijitorii noștri sau să experimentăm interacțiuni interpersonale stabile, poate fi dificil să ne dezvoltăm sănătos, să ne prioritizăm sau să căutăm relații de încredere cu alte persoane mai târziu în viață.
Mediul familial în care alcoolul este utilizat în mod abuziv este de obicei marcat de un grad semnificativ de haos. Aceste familii tind să aibă inflexibilitate și reguli arbitrare care predispun copiii să dezvolte un sentiment de a fi copleșiți sau confuzi. Acest răspuns este marcat de sentimente de frică care rămân neexprimate sau nerezolvate ceea ce poate duce la oprirea emoțiilor și detașarea de cei dragi. Uneori, copiii părinților cu tulburare de consum de alcool se pot simți ca și cum ar fi responsabili pentru dependența părinților lor. De exemplu, copilul se poate simți responsabil și inutil vinovat pentru că are nevoie de pantofi sau haine noi deoarece crede că acest lucru contribuie într-un fel la stresul familiei asupra finanțelor. Ei ar putea să-și asume rolul de a avea grijă de părintele lor, un rol care uneori poate rămâne intact în relațiile ulterioare.
Mulți copii ai alcoolicilor dezvoltă caracteristici și trăsături de personalitate similare. Același lucru se poate spune și despre persoanele care au fost abuzate sexual sau crescute în case autoritare/foarte religioase. În cartea sa de referință din 1983, “Adult Children of Alcoholics”, regretata Janet G. Woititz, a subliniat 13 dintre ele. Autoarea a fost cunoscută sub numele de “Dr. Jan” și a fost, de asemenea, căsătorită cu un alcoolic.
Pe baza experienței sale personale cu alcoolismul și a efectului pe care l-a observat asupra copiilor ei, precum și a muncii sale cu clienții care au fost crescuți în familii disfuncționale, Janet a descoperit că aceste caracteristici comune sunt predominante nu numai în familiile alcoolice, ci și în cele care au crescut în familii în care au existat alte comportamente compulsive. Astfel de exemple de comportamente includ jocurile de noroc, abuzul de droguri sau tulburările alimentare. Au fost implicate și alte tipuri de disfuncții, cum ar fi părinții care erau bolnavi cronic sau care aveau atitudini religioase stricte. Copiii adulți ai părinților alcoolici au adesea următoarele caracteristici:
Mulţi copii adulţi ai alcoolicilor se pierd în relaţia cu ei înșiși, uneori simțindu-se atraşi de persoane alcoolice sau de alte personalităţi compulsive, cum ar fi dependenţii de muncă. Majoritatea acestor persoane sunt de regulă indisponibile emoţional.
Adesea, copiii adulți ai alcoolicilor vor prelua caracteristicile acestora, chiar dacă nu au consumat niciodată o băutură: manifestă negare, au abilități slabe de coping, le lipsesc abilitățile de rezolvare a problemelor și au tendința de a alege și de a forma relații disfuncționale.
Atunci când un părinte sau un îngrijitor primar are o problemă de consum de alcool, copiii din casă pot experimenta o gamă largă de consecințe cognitive, comportamentale, psihosociale și emoționale. Mulți dintre acești copii sunt expuși în mod regulat haosului, incertitudinii, dezorganizării, neglijenței emoționale și/sau fizice, instabilității, argumentelor, problemelor conjugale și multe altele. Ca rezultat, acești copii pot experimenta sau manifesta:
Studiile au arătat că copiii adulți ai părinților cu tulburare de consum de alcool sunt mai susceptibili de a prezenta simptome de tulburare de anxietate generalizată, tulburare de panică, agorafobie, distimie și disfuncție socială.
Copiii care cresc în case cu un părinte dependent sunt, de asemenea, mai susceptibili de a experimenta episoade de traume, neglijență sau abuz. Ca atare, ratele de tulburare de stres posttraumatic (PTSD) sunt, de asemenea, mai mari în această populație, comparativ cu cei care au crescut în case mai funcționale. Copiii părinților care abuzează de alcool prezintă rate mai mari de trăsături de personalitate antisocială decât ar fi de așteptat în populația generală. Această constatare este cea mai semnificativă pentru copiii de sex masculin ai taților cu tulburare de consum de alcool.
Pe lângă faptul că se confruntă cu aceste lupte, copiii adulți ai părinților care se angajează în consumul de alcool nesănătos prezintă un risc semnificativ de a dezvolta probleme asociate cu dependența. Copiii de sex masculin ai taților cu tulburare de consum de alcool sunt mai expuși riscului de a dezvolta probleme ulterioare cu abuzul de substanțe decât copiii de sex feminin ai taților care abuzează de alcool. Această tendință de a folosi substanțe este afectată atât de factori genetici, cât și de factori de mediu, pe lângă influența luptelor pentru sănătatea mintală.
Dacă ne identificăm cu caracteristicile prezentate anterior, este important să fim blânzi cu noi și să înțelegem că avem nevoie de recunoaștere a propriilor emoții și limite pentru a putea merge mai departe și a ne dezvolta comportamente sănătoase.
Mulți dintre noi, adulți fiind acum găsim destul de anevoios procesul acesta prin care încercăm să ne înțelegem sentimentele, comportamentele și luptele. Făcând asta însă, obținem o mai mare conștientizare a modului în care copilăria ne-a modelat cine suntem astăzi.
Procesul este adesea copleșitor la început, dar ne poate ajuta să învățăm cum să ne identificăm sentimentele, să ne exprimăm asertiv nevoile, să câștigăm și să simțim compasiune față de noi înșine și să învățăm să facem față conflictului în moduri noi și constructive. De asemenea, ne ajută să învățăm să stabilim limite și să interacționăm cu părinții în moduri mai sănătoase, mai ales dacă încă consumă alcool.
În timp ce Academia Americană de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului raportează că 1 din 5 adulți din SUA au trăit cu o rudă alcoolică în timp ce cresc, copiii reacționează diferit la aceste circumstanțe. Unii copii pot dezvolta efecte severe sau persistente, în timp ce alții pot avea efecte minime de durată. În plus, aceste lupte și adversități ar putea duce, de asemenea, la dezvoltarea unor mecanisme de adaptare sănătoase care să îi ajute să răspundă mai bine provocărilor de-a lungul vieții.
De asemenea, este important să reținem că unele dintre aceste efecte nu pot fi cauzate în mod direct de abuzul de alcool sau de substanțe, ci mai degrabă de factori de risc coexistenți, cum ar fi sărăcia, conflictele, lipsa structurii familiei. Factorii de risc asociați cu tulburările de utilizare a substanțelor (SUD), care includ, de asemenea, discordie maritală și case instabile, pot avea un impact asupra copiilor chiar și fără prezența unui SUD.
Creșterea într-un mediu haotic și imprevizibil determină copilul să internalizeze mesajele de neîncredere, nesiguranță și credință că ar trebui să-și suprime răspunsurile emoționale. Aceste credințe maladaptive pot duce la probleme de sănătate mintală în timp.
În plus față de elementele de bază ale hranei și adăpostului, copiii au nevoie, de asemenea, de stabilitate, consistență și îngrijire emoțională pentru a prospera. De obicei, la o vârstă fragedă, copiii formează un atașament emoțional cu îngrijitorii lor, iar acest lucru are o influență asupra dezvoltării lor.
Fiecare dintre noi este unic și, prin urmare, putem răspunde la astfel de condiții în moduri diferite. Tulburarea de stres post-traumatic (cunoscută sub numele de PTSD) poate fi unul din aceste moduri. Mulți dintre noi asociază PTSD cu veteranii sau supraviețuitorii unor agresiuni sexuale, dar, de fapt, PTSD poate apărea din orice situație în care o persoană se confruntă cu un eveniment șocant, înfricoșător sau periculos. Din păcate, pentru copiii care cresc cu părinți alcoolici, unde îngrijirea este instabilă sau chiar abuzivă, această situație poate reprezenta o experiență complexă (sau continuă) a traumei.
Nu este ușor să fi crescut într-o astfel de familie și având ca părinți astfel de adulți… Acum însă avem puterea de a schimba ceva la ”structura” emoțională formată. Acum putem alege să renunțăm la mecanismele de apărare care nu ne mai sunt de folos și să punem în loc comportamente adaptative. Putem face asta însoțiți de un psiholog sau un psihoterapeut care va alege să ne fie alături și să ne ghideze pentru a înainta în propriul ritm spre acest obiectiv.
