Articole

Toată lumea uită lucruri uneori. Uităm cheile mașinii, uităm unde am pus notițiele luate pentru un proiect important la care lucrăm, uităm numele unei persoane pe care tocmai am cunoscut-o, uităm… 

Cercetările sugerează faptul că 12,5% dintre adulții cu vârstele peste 45 de ani simt că își pierd memoria.

Ce ne spun specialiștii despre mintea umană? Despre memorie și amnezie?

„Memoria este un fenomen complex și cu mai multe fațete”, ne spune Roy Hamilton, neurolog comportamental și om de știință cognitiv la Universitatea din Pennsylvania din Philadelphia. El spune că amnezia anterogradă afectează aproape toată lumea. „Oamenii nu stochează toate informațiile care le ies în cale”. De exemplu, mulți oameni conduc la serviciu în fiecare zi, dar nu își amintesc prea multe. „Un anumit grad de uitare este [de asemenea] parte a procesului de îmbătrânire”… ”Memoria nu este perfectă, iar abilitățile ei se schimbă pe parcursul unei vieți.”

Oamenii în neuroștiință folosesc noi abordări pentru a studia modul în care creierul se formează și redă amintirile. „Ei cartografiază modele specifice care apar atunci când oamenii își amintesc anumite experiențe. Aceste abordări ne pot ajuta să înțelegem cum evoluează reprezentarea unor amintiri specifice în timp și cum se pot organiza amintirile înrudite în creier.”

”Memoria umană este ca un computer”, este de părere Barry Gordon, profesor de neurologie și științe cognitive la Johns Hopkins Medicine din Baltimore. „Dacă nu salvezi un fișier la care lucrezi, acesta se pierde.” Hipocampul, o structură adâncă în lobii inferiori (temporali) ai creierului, este unul dintre locurile cheie care reglează modul în care sunt salvate amintirile. „Alte părți ale creierului, inclusiv alte părți ale lobilor temporali, talamusul și părți ale lobilor frontali, par să fie, de asemenea, importante în determinarea stocării și regăsirea amintirilor”, ne spune dr. Gordon. 

Cercetători precum John Hart Jr. de la distinsa catedră în neuroștiințe de la Universitatea din Texas, folosesc RMN și electroencefalograme funcționale pentru a înțelege circuitele și structurile implicate în diferite tipuri de memorie. 

Unul dintre principiile cheie generate de cercetarea cu pacienții cu amnezie este că memoria nu este unitară și, în schimb, poate fi fracționată în sisteme sau abilități separabile.

Cauze ale amneziei

Multe probleme medicale pot cauza pierderi de memorie sau alte simptome asemănătoare demenței. Majoritatea acestor afecțiuni pot fi tratate. Printre cauzele posibile ale pierderii reversibile a memoriei putem lua în considerare:

• Medicamentele: folosirea anumitor medicamente sau o combinație de medicamente poate provoca uitare sau confuzie.


• Trauma minoră sau rănirea capului: o rănire ușoară la cap în urma unei căderi sau a unui accident – chiar dacă nu are loc pierderea cunoștinței – poate provoca probleme de memorie.


• Tulburările emoționale: stresul, anxietatea sau depresia pot provoca uitare, confuzie, dificultăți de concentrare și alte probleme care perturbă activitățile zilnice.


• Alcoolismul: alcoolismul cronic poate afecta grav abilitățile mentale. Alcoolul poate provoca, de asemenea, pierderea memoriei prin interacțiunea cu medicamentele.


• Deficitul de vitamina B-12: este cunoscut faptul că vitamina B-12 ajută la menținerea sănătoasă a celulelor nervoase și a celulelor roșii din sânge. O deficiență de vitamina B-12 – frecventă la adulții în vârstă – poate cauza probleme de memorie.


• Hipotiroidismul: o glanda tiroidă subactivă (hipotiroidism) poate duce la uitare și la alte probleme de gândire.


• Boli ale creierului: o tumoare sau o infecție la nivelul creierului poate cauza probleme de memorie sau alte simptome asemănătoare demenței.


• Apneea de somn: Apneea de somn netratată poate provoca probleme de memorie care se îmbunătățesc totuși cu un tratament adecvat.


• Accident vascular cerebral

Multe părți ale creierului sunt implicate în memorie. Leziunile sau bolile care ne afectează creierul, ne pot afecta și memoria. ‌

Un anumit grad de probleme de memorie, precum și o scădere modestă a altor abilități de gândire, este o parte destul de comună a îmbătrânirii. Există totuși o diferență între modificările normale ale memoriei și pierderile de memorie asociate cu boala Alzheimer și tulburările asociate. Și unele probleme de memorie sunt rezultatul unor afecțiuni tratabile.

Pierderile de memorie

Pierderea memoriei și îmbătrânirea

Pierderea normală a memoriei legată de vârstă nu provoacă o întrerupere semnificativă în viața de zi cu zi. De exemplu, s-ar putea să uităm ocazional numele unei persoane, dar să ni-l amintim mai târziu în cursul zilei. S-ar putea să ne pierdem ochelarii uneori. Aceste modificări ale memoriei sunt în general gestionabile și nu ne afectează capacitatea de a lucra, de a trăi independent sau de a menține o viață socială.

Pierderea memoriei și demența

Cuvântul „demență” este un termen umbrelă folosit pentru a descrie un set de simptome, inclusiv afectarea memoriei, a raționamentului, a judecății, a limbajului și a altor abilități de gândire. Demența începe de obicei treptat, se agravează în timp și afectează abilitățile unei persoane în muncă, interacțiuni sociale și relații.

Tinerii pot avea, de asemenea, pierderi de memorie din cauza unui accident, fie că este vorba despre o contuzie minoră sau o traumă cerebrală mai gravă. Este posibil ca unele condiții de sănătate mentală, inclusiv depresia și tulburarea de stres post-traumatic, să poată declanșa probleme cognitive și pierderi de memorie.

Tipuri de amnezie

• Amnezie retrogradă. A avea amnezie retrogradă înseamnă că ne-am pierdut capacitatea de a ne aminti evenimentele care au avut loc chiar înainte de evenimentul care a cauzat amnezia. De obicei, acest lucru afectează amintirile făcute recent, nu pe cele cu ani în urmă.‌ Succint, în amnezia retrogradă, creierul este incapabil să recupereze amintirile deja stocate.


• Amnezie anterogradă. Dacă există acest tip de amnezie, înseamnă că nu ne putem aminti informații noi de la amnezie. Ne putem aminti în continuare informații dinaintea evenimentului care a provocat amnezia.‌ Mai exact, în amnezia anterogradă, creierul nu stochează noi amintiri. Aceasta este mai frecventă decât amnezia retrogradă.

Indiferent dacă vorbim despre amnezie retrogradă sau anterogradă, recuperarea sau măsura în care ni se modifică întreaga viața depinde de modul în care creierul nostru a fost afectat de leziuni sau boli. „Deteriorarea substanței albe după o leziune cerebrală poate afecta conexiunile necesare pentru a crea noi amintiri, așa că este posibil ca oamenii să nu-și poată aminti numele cuiva pe care tocmai au cunoscut-o sau articolele pe care trebuie să le ridice de la magazin, dar au încă amintiri despre colegii lor de clasa a patra”, ne spune dr. Hart.

• Amnezia globală tranzitorie (TGA). Aceasta este o formă temporară de amnezie care tinde să se rezolve în 24 de ore. Apare mai des la adulții de vârstă mijlocie și în vârstă. Odată ce acest tip de amnezie se rezolvă, rareori reapare.


• Amnezie post-traumatică. Acest lucru apare după o vătămare semnificativă a capului și poate prezenta fie amnezie anterogradă, amnezie retrogradă sau ambele.‌


• Amnezie infantilă. Cunoscut și sub numele de amnezie din copilărie, acest termen este folosit pentru a descrie modul în care adulții nu își pot aminti amintirile din copilărie. Acest lucru se poate datora faptului că creierul copiilor mici încă se dezvoltă și nu poate consolida amintirile.‌


• Amnezie disociativă. Amnezia disociativă este cauzată de stres sau traumă și se prezintă ca uitarea unor evenimente sau perioade specifice de timp. În unele cazuri, amnezia disociativă ar putea însemna chiar să uităm cea mai mare parte a identității noastre și a istoriei vieții noastre. În cazuri rare, este posibil să uităm toate sau majoritatea informațiilor personale și să călătorim departe de casă sau să ne luăm o nouă identitate. Aceasta este cunoscută sub numele de fugă disociativă.

Simptome ale amneziei

• persoanele nu își pot aminti lucruri, evenimente, locuri ori detalii specifice


• persoanele se confruntă cu stări de confuzie sau dezorientare


• persoanelor le este dificil în a reține și utiliza noi informații


• inventarea unor informații care nu sunt reale

Cum să prevenim amnezia?

• Să reducem probabilitatea unei leziuni cerebrale prin:
  
  
  
  • Să purtăm centura de siguranță când ne află într-un vehicul
  
  
  • Să purtăm cască atunci când mergem cu bicicleta
  
  
  • Să luăm rapid tratament pentru infecții, astfel încât acestea să nu se răspândească la creier
  
  
  • Să limităm consumul de alcool
  
  
  
  

• Să obținem imediat tratament medical dacă avem simptome care se pot datora unui accident vascular cerebral sau unui anevrism cerebral. Acestea includ scăderea feței, probleme de vorbire, amorțeală unilaterală, dureri de cap severă sau paralizie.‌


• Să rămânem activi din punct de vedere mental. De exemplu, învățarea unui instrument muzical, realizarea de cuvinte încrucișate sau citirea unei cărți pot oferi o stimulare mentală sănătoasă.


• Să fim activi fizic: orice exercițiu este mai bun decât niciunul deoarece ajută la circulația sângelui în corpul și în creier. OMS recomandă cel puțin 150 de minute de activitate moderată, cum ar fi mersul vioi, sau 75 de minute de activitate intensă, cum ar fi jogging-ul, pe săptămână.


• Să avem un somn de calitate: Majoritatea adulților au nevoie de între 7 și 9 ore de somn. Creierul nostru procesează și clasifică amintirile noastre în timp ce dormim.


• Să ne organizăm viața. Dacă descoperim că uităm adesea lucruri, este important să organizăm și să automatizăm cât mai mult din rutina zilnică. Acest lucru ar putea însemna să evităm dezordinea în propria casă, să alocăm o zonă anume pentru lucruri esențiale, cum ar fi ochelarii și cheile, etc.


• Să punem accent pe o dietă sănătoasă. 


• Să fim atenți la echilibrul nostru emoțional. Indiferent de momentul vieții noastre, pot apărea surescitări și momente de cotitură de care ne putem îngriji în cadrul ședințelor de psihoterapie sau în cabinetul unui psiholog. A înțelege modul în care facem alegeri, luăm decizii, a ne înțelege emoțiile și sensul lor pentru viața noastră ne va ajuta să ne menținem lucizi și asumați.

Pierderea memoriei poate avea un impact psihologic și emoțional, deoarece oamenii își pot pierde și simțul de sine. „Toți construim narațiuni despre cine am fost, cine suntem și cum ne imaginăm pe noi înșine în viitor”, susțin specialiștii. A pierde din această capacitate este ca și cum ne-ar fi în fiecare moment extrem de dificil să ne mai găsim locul în lume… Și ce facem fără această ancorare energetică, spirituală?