Venirea pe lume a unui copil reprezintă o schimbare fundamentală în viața oricărei femei. Ființa mică care se află în brațele sale este întru totul dependentă de mama sa și nevoile sale trebuie să fie cât mai bine împlinite pentru ca dezvoltarea fizică și emoțională să fie una armonioasă și echilibrată. Atunci când vine vorba de modul în care este hrănit bebelușul, alăptarea reprezintă cea mai grandioasă și mai completă modalitate deoarece implicațiile sale sunt profunde, atât la nivel fizic, cât și la nivel emoțional și relațional între bebeluș și mamă. Femeile care sunt sau vor fi mame, au la îndemână un ”instrument” complex care poate ajuta să înlesnească adaptarea, dar și a bebelușului la noua realitate, realitatea relației mamă-copil.
Valoarea alăptării în sprijinirea creșterii și dezvoltării normale a sugarilor și copiilor mici este recunoscută în întreaga lume.
Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă alăptarea exclusivă timp de 6 luni și continuarea chiar și după introducerea alimentelor solide, până la vârsta de cel puțin 1 an sau până când atât mama, cât și copilul sunt de acord să renunțe.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă alăptarea până la vârsta de 2 ani sau mai mult deoarece beneficiile continuă și după această vârstă.
Într-un studiu au fost evaluați copiii din China la vârsta de șase ani, împreună cu părinții lor. Copiii care au fost alăptați exclusiv pentru o perioadă de timp în prezența legăturii active cu mama au fost comparați cu cei care au fost alăptați în absența legăturii active, precum și cu copiii care nu au fost alăptați exclusiv, cu sau fără legătură activă. Rezultatele indică faptul că acei copii care au fost alăptați și ai căror mame s-au implicat activ în relația cu ei au prezentat cel mai scăzut risc de a dezvolta probleme de internalizare. Copiii care au fost alăptați exclusiv au avut scoruri medii semnificativ mai mici pentru plângeri somatice și probleme totale de internalizare. Copiii cu legăturii active cu mamele lor au avut scoruri semnificativ mai scăzute la sindroamele reactive emoționale, anxioase/depresive și probleme de internalizare.
Alăptarea este asociată cu o gamă largă de rezultate pozitive asupra sănătății copiilor și mamelor. De exemplu, o revizuire sistematică și o meta-analiză a aproximativ 400 de studii a constatat că alăptarea a fost legată de un risc redus de infecții acute ale urechii, infecții ale tractului respirator, astm, obezitate, diabet zaharat de tip 1 și 2 și leucemie în copilărie. Producția de prolactină și oxitocină în timpul alăptării este asociată cu niveluri mai scăzute de stres matern și legături emoționale pozitive. În plus, întreruperea timpurie a alăptării sau nealăptarea a fost legată de un risc crescut de depresie postpartum a mamei.
Un rezultat special de interes este cel al dezvoltării cognitive la copiii alăptați. Laptele matern este bogat în nutrienți vitali, cum ar fi acizi grași esențiali, vitamine, minerale și aminoacizi, care sunt asociate cu îmbunătățirea funcției cognitive, dezvoltarea limbajului și dezvoltarea neurologică generală. În plus, alăptarea a fost asociată cu îmbunătățirea legăturii mamă-copil. De exemplu, interacțiunile de hrănire timpurie dintre mamă și copil pot duce la experiențe de hrănire pozitive și pot produce o mai mare sensibilitate maternă și receptivitate la nevoile copilului.
Deși unele studii au indicat o mulțime de beneficii nutriționale, fiziologice și cognitive pentru copii în urma alăptării, s-a făcut puține cercetări despre dezvoltarea și reglarea emoțională. Se știe că tulburările de interiorizare din copilărie, inclusiv depresia și anxietatea, pot afecta până la aproximativ 20% dintre copii și adolescenți. De asemenea, cresc riscul de psihopatologie viitoare la vârsta adultă. Studiile nu au găsit încă o relație între alăptare și rezultatele comportamentale în timpul copilăriei timpurii. Cu toate acestea, există studii limitate efectuate pe grupe de vârstă mai înaintată. Unele studii au descoperit că alăptarea poate fi asociată cu rezultate negative asupra sănătății mintale în adolescența timpurie, în timp ce alte studii au găsit asocieri inconsistente. Cu toate acestea, puține studii au testat efectul pe termen lung atât al alăptării, cât și al interacțiunii mamă-copil în timpul hrănirii asupra rezultatelor comportamentale ale copilului.
Este posibil ca beneficiul biologic oferit sugarilor alăptați să joace un rol în maturizarea cognitivă sănătoasă care, la rândul său, le reduce riscul de psihopatologie. Feldman și Eidelman raportează că alăptarea este asociată cu îmbunătățirea abilităților motorii și sociale, dar alți autori nu au găsit un impact asupra reglării emoționale și perturbării comportamentale, indicând necesitatea unor cercetări suplimentare privind alăptarea și psihodezvoltarea copilului.
Un studiu a examinat efectele alăptării asupra rezultatelor sănătății mintale în rândul copiilor la vârsta de 14 ani și a constatat că alăptarea la vârsta de șase luni a fost asociată cu o rată mai scăzută de psihopatologie a copilului, inclusiv dificultăți sociale și de atenție și agresivitate. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe date longitudinale pentru a înțelege mai bine potențialele beneficii pe termen lung ale alăptării pentru sănătatea mintală a copilului.
În mod speculativ, beneficiile nutriționale, fiziologice și cognitive raportate pot conferi unui copil o mulțime de avantaje pentru a negocia cu provocările de creștere. De exemplu, un corp fizic mai sănătos, plin de energie și o creștere cognitivă mai rapidă pot ajuta un copil să facă față cerințelor dificile ale școlii modern. Spre exemplu, în China continentală, în a cărei tradiție s-a subliniat de multă vreme educația ca o cale de dezvoltare socială, un copil care excelează la școală va fi, de asemenea, plăcut și acceptat de părinți, rude, profesori și colegi. Succesul școlar și popularitatea socială sunt ambele precursori cheie cunoscuți ai sănătății mintale.
Astfel, este posibil să existe atât o cale biologică directă, cât și o cale psihosocială indirectă de la alăptare care să conducă la sănătate mentală pozitivă. Aceste rute duble ar trebui să fie examinate în continuare în studiile viitoare.
Impactul pozitiv al laptelui matern asupra creșterii și dezvoltării bebelușilor este larg acceptat. Cu toate acestea, alăptarea este mai mult decât furnizarea de nutriție; actul alăptării la sân are un impact atât asupra copilului, cât și asupra mamei.
Acest lucru poate aduce beneficii indirecte pentru sănătatea mintală a copilului deoarece literatura care detaliază impactul depresiei materne asupra creșterii riscului de psihopatologie viitoare a copiilor și adolescenților este convingătoare.
Studiile indică faptul că bebelușii alăptați au scoruri mai mari de inteligență și sunt mai puțin susceptibili de a dezvolta probleme de comportament, au dificultăți de învățare pe măsură ce îmbătrânesc. Cu toate acestea, cele mai pronunțate efecte sunt observate la copiii prematuri, care au un risc mai mare de probleme de dezvoltare.
Pentru multe proaspete mame, alăptarea este o parte semnificativă a legăturii cu copilul. Cercetările arată că este o conexiune aprofundată care continuă ani de zile după ce copilul este înțărcat. Potrivit unui studiu publicat în Developmental Psychology, cu cât o femeie își alăptează mai mult copilul la sân, cu atât mai multă sensibilitate maternă va manifesta până la un deceniu mai târziu.
„Am avut cercetări anterioare care sugerau o legătură între alăptare și sensibilitatea maternă timpurie, dar nimic care să indice că vom continua să vedem efecte ale alăptării semnificativ dincolo de perioada în care alăptarea a încetat”, ne spune Jennifer M. Weaver, profesor asociat de psihologie la Universitatea de Stat din Boise.
Un studiu longitudinal de 10 ani a urmărit 1.272 de familii americane prin Studiul de îngrijire timpurie a copilului al Institutului Național de Sănătate a Copilului și Dezvoltare Umană. Folosind interviuri și observații acasă, cercetătorii au măsurat nivelurile de sensibilitate maternă ale mamelor pe măsură ce copiii lor creșteau. Ei au descoperit că, cu cât mamele alăptau mai mult timp, cu atât erau mai multe șanse ca acestea să lucreze în cooperare la sarcini adecvate vârstei de-a lungul anilor.
„Mamele care erau mai sensibile au putut să susțină autonomia copiilor, să mențină un ton emoțional pozitiv și au fost implicate și investite în interacțiunile lor cu copilul lor”… După cum ne spune Weaver, „Alăptarea face parte din relația timpurie mamă-copil, iar sprijinirea acestei relații poate avea o multitudine de beneficii pentru mame și copiii lor.”
Alăptarea este o alegere, nu un comportament care este repartizat aleatoriu mamelor. Femeile care aleg să alăpteze au valori diferite față de femeile care aleg să-și hrănească copilul cu biberonul, iar aceste caracteristici care le diferențiază, dar și cele ale mediului din care fac parte sunt factori de confuzie pentru cercetători. De exemplu, caracteristicile sociale materne asociate cu alăptarea (cum ar fi studiile superioare și bogăția) în țări bogate precum Canada și SUA nu sunt universale. De fapt, în țările cu resurse reduse, alăptarea este mai frecventă în rândul celor săraci și mai puțin educați. Contextul cultural unic trebuie luat în considerare dacă sperăm să înțelegem căile prin care alăptarea influențează dezvoltarea psihosocială.
Indiferent că alegi să hrănesti bebelușul cu lapte matern sau cu lapte praf, decizia pe care o vei lua trebuie să fie cea cu care te simți cel mai confortabil. Este normal să resimți confuzie și îngrijoare în fața unei astfel de decizii, dar dialogul cu un psihoterapeut sau cineva de specialitate te poate ajută să alegi asumat modul în care dorești să îți crești copiii, minimalizând riscul unor decizii care să te afecteze atât pe tine ca mamă, cât și pe copil / copii.
