Trăim într-o eră a vitezei… O eră în care tot ceea ce ține de timp are importanță covârșitoare pentru tot ceea ce ne înconjoară, dar din păcate, raportat la propria persoană, uneori își pierde din importanță și sens. De prea multe ori, suntem conduși de nevoia de a demonstra, de a face cât mai multe lucruri, de a ne ”diviza” în zeci de abilități, de competențe, de feluri de a fi astfel încât ajungem să trecem razant pe lângă tot ceea ce se presupune a fi propria viață. Multitasking-ul pare o modalitate excelentă de a face multe deodată, dar cercetările au arătat că al nostru creier nu este nici pe departe la fel de bun în a gestiona sarcini multiple pe cât ne place nouă să credem.
De fapt, unele cercetări sugerează că multitasking-ul ne poate împiedica productivitatea, reducându-ne înțelegerea, atenția și performanța generală.
În ciuda a cât de multă atenție a acordat societatea acestei abilități de-a lungul anilor (mai ales când vine vorba de cât de bine o pot face femeile, aparent), doar 2% din populație poate jongla cu două sarcini deodată fără a se observa o scădere a performanței.
Multitasking-ul scade capacitatea de concentrare, ne face victime ale irelevanței și incapabili să deosebim ce-i important de ce-i prea mult sau trivial. Greg McKeown spune în cartea Essentialism că ne risipim timpul, energia și resursele într-o mie de direcții, în loc să facem același număr de pași și cu același efort, într-o direcție importantă, care să aducă sens și valoare.
Multitasking-ul a devenit un stil de viață în ultima vreme, adoptat de mulți dintre noi, atât în viața personală, cât și la birou. Ne pare a fi soluția “salvatoare” în goana după mai mult sau credem că mai bun. Abilitatea de a ne ocupa de mai multe sarcini deodată este văzută, adesea, ca un lucru lăudabil, cu atât mai mult într-o societate a performanței.
Poate părea că realizăm mai multe lucruri în același timp, dar ceea ce facem cu adevărat este să ne mutăm rapid atenția și concentrarea de la un lucru la altul. Trecerea de la o sarcină la alta poate face dificilă focusarea atenției și poate provoca blocaje mentale care ne pot încetini în activitatea pe care o desfășurăm.
Trecerea prin aceste etape poate reprezenta doar câteva zecimi de secundă, dar poate reprezenta mult mai mult atunci când oamenii schimbă în mod repetat pe modulele înainte și înapoi. De exemplu, dacă ne aflăm într-o situație în care siguranța sau productivitatea sunt importante, cum ar fi atunci când conducem într-un trafic intens, chiar și perioadele mici de timp se pot dovedi critice.
Din punct de vedere psihologic un aspect care ne poate crește tendința către multitasking este imaginea noastră de sine. Imaginea noastră de sine determină cele mai multe dintre acțiunile și deciziile noastre, iar dacă credem că valoarea noastră de sine poate fi periclitată, vom lupta în mod constant pentru a o proteja, conștient sau inconștient.
Mai multe rețele din creier interacționează pentru a ne ghida comportamentul ori de câte ori ne propunem să îndeplinim o sarcină. Acest comportament include:
Când încercăm să ne angajăm în acest proces pentru mai multe sarcini simultan, poate duce la erori cognitive. S-ar putea să nu reușim să ignorăm informațiile irelevante, de exemplu, ceea ce ar duce la mai multă distragere a atenției. Este posibil ca multitaskingul cronic să schimbe creierul în timp, ducând la mai multă distractibilitate și probleme de concentrare.
Probabil că mulți dintre noi am auzit că multitasking-ul este problematic, dar noi studii arată că ne distruge performanța și chiar ne poate afecta creierul.
Cercetările efectuate la Universitatea Stanford au descoperit că multitasking-ul este mai puțin productiv decât a face un singur lucru la un moment dat. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că oamenii care sunt bombardați în mod regulat cu mai multe fluxuri de informații electronice nu pot fi atenți, nu își pot aminti informații sau nu pot trece de la un loc de muncă la altul.
Dar dacă unii oameni au un dar special pentru multitasking? Cercetătorii de la Stanford au comparat grupuri de oameni în funcție de tendința lor de a face mai multe sarcini și de convingerea că le ajută performanța. Persoanele care fac multitasking frecvent au avut rezultate mai proaste, deoarece au avut mai multe probleme în organizarea gândurilor și în filtrarea informațiilor irelevante și au trecut mai încet de la o sarcină la alta.
Cercetările arată, de asemenea, că, pe lângă faptul că ne încetinește, multitasking-ul ne scade IQ-ul. Un studiu de la Universitatea din Londra a constatat că participanții care au îndeplinit sarcini multiple în timpul sarcinilor cognitive au experimentat scăderi ale coeficientului de inteligență care sunt similare cu ceea ce s-ar aștepta dacă ar fi fumat marijuana sau ar fi stat treji toată noaptea.
Earl Miller, neurolog la MIT, formulează: „Atunci când pendulezi între mai multe sarcini, procesul ți se pare ușor la început, însă, în realitate, el presupune constant o serie de mici recalibrări”. Fiecare dintre aceste recalibrări vine la pachet cu un cost cognitiv.
S-a crezut mult timp că afectarea cognitivă cauzată de multitasking este temporară, dar noi cercetări sugerează altceva. Cercetătorii de la Universitatea Sussex din Marea Britanie au comparat timpul petrecut de oameni pe mai multe dispozitive (cum ar fi mesajele text în timp ce se uită la televizor) cu scanările RMN ale creierului lor. Ei au descoperit că persoanele cu sarcini multiple au o densitate mai mică a creierului în cortexul cingulat anterior, o regiune responsabilă pentru empatie, precum și pentru controlul cognitiv și emoțional.
Deși sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina dacă multitasking-ul dăunează fizic creierului (față de leziunile existente ale creierului care predispune oamenii la multitasking), este clar că multitasking-ul are efecte negative. Specialistul în neuroștiințe, Kep Kee Loh, a explicat implicațiile: „Consider că este important să creăm o conștientizare a faptului că modul în care interacționăm cu dispozitivele ar putea schimba modul în care gândim, iar aceste schimbări ar putea avea loc la alt nivel, cel al structurii creierului.”
Multitasking-ul în întâlniri și în alte contexte sociale indică o conștientizare scăzută de sine și socială, două abilități de inteligență emoțională (EQ) care sunt esențiale pentru succesul la locul de muncă. TalentSmart a testat mai mult de un milion de oameni și a descoperit că 90% dintre cei mai performanți au EQ-uri ridicate. Dacă multitasking-ul dăunează într-adevăr cortexului cingulat anterior (o regiune cheie a creierului pentru EQ), așa cum sugerează cercetările actuale, acesta vă va scădea EQ în acest proces.
Efectul multitasking-ului poate fi un sentiment general de anxietate, deoarece creierul încearcă să proceseze și să se adapteze pentru multe lucruri derulate concomitent, atunci când este în mod natural mai confortabil este să se concentreze pe câte o sarcină pe rând.
Unele studii au descoperit că multitasking-ul poate crește emoțiile negative, poate face o persoană să se simtă mai iritabilă sau mai nerăbdătoare și chiar poate duce la stres cronic.
Psihologul Clifford Nass (Standford) afirma despre creierul nostru că se schimbă odată cu comportamentul nostru. Angajarea în activități care necesită concentrare, cum ar fi citirea cărților timp de 30 de minute la un moment dat și meditație, permit creierului să rămână concentrat și să acorde atenție mai mult timp.
Dacă simțim că multitasking-ul ne afectează negativ viața, trebuie să facem unele schimbări care ne vor crește productivitatea și eficiența. Este important să încercăm să:
Referințe:
”The myth of multitasking”, de Dave Crenshaw