Examenul citomorfologic
Examenul citomorfologic – permite aprecierea caracterului procesului inflamator, a stării structural-funcționale a epiteliului tractului urogenital, prezența incluziunilor intracelulare caracteristice unor infecții (chlamydia, ureaplasma și mycoplasma), depistarea cauzelor unor procese inflamatorii, elaborarea unui plan de diagnostic ulterior și tratament.
Datorită examenului citomorfologic se poate obține o informație adăugătoare despre flora bacteriană prezentă și a schimbărilor morfologice celulare în focarul afectat. Metoda s-a dovedit a fi destul de informativă și utilă în diagnosticul inflamațiilor urogenitale
Examenul PCR clasic și PCR real-time
PCR clasic se bazează pe determinarea unei consecutivități ADN a agentului patogen prin utilizarea
primerilor complementari cu amplificarea ADN-ului matriță și identificarea lui prin electroforeză.
Reacția de polimerizare in lanț a fost descoperită cu aproximativ 40 ani în urmă de către A. Cornberg care împreună cu alt laureat al premiului Nobel (J. Lederberg) au concluzionat că, cu ajutorul acestei reacții se pot obține cantități mari de ADN. Această idee a fost realizată ulterior după 20 ani de către Carry Mullis. Astfel, acesta din urmă, bazându-se pe procesul natural al replicării ADN-ului, a elaborat o metodă cu ajutorul căreia se pot obține copii ale anumitor secvențe genetice în cantități nelimitate într-un tub (in vitro). Pe parcursul anilor PCR a suportat multiple modificări, scopul acestora fiind creșterea sensibilității metodei de diagnostic. Astfel în zilele noastre PCR a ajuns sa dețină cea mai înaltă sensibilitate din toate metodele de diagnostic (aproximativ 98%).
La rândul său, procesul global de amplificare desfășurat de-a lungul unui număr definit de cicluri poate fi divizat in 3 faze:
Metodele PCR tradiționale (convenționale) au la bază o detecție a produșilor PCR în faza de platou a procesului (detecție end-point). În ultimii ani, tehnologia PCR a fost revoluționată prin dezvoltarea metodelor de detecție în faza exponențială (detecție în timp real: real-time PCR).
Este demonstrat faptul ca majoritatea agenților patogeni care cauzează infecțiile sexual transmisibile nu se pot diagnostica prin metode uzuale de diagnostic sau pur și simplu nu sunt detectați, așa numitele diagnostice fals-negative. PCR real-time ne permite să decelăm ADN-ul unui agent patogen țintă chiar și în cantități foarte mici, ceea ce face din această tehnică una de elecție pentru depistarea majorității agenților patogeni ce cauzează inflamațiile urogenitale.