Osteoartrita

Vezi galerie foto

Osteoartrita este o afectiune in care cartilajul care protejeaza si inveleste suprafetele articulare se deterioreaza o data cu trecerea timpului. In cele din urma, oasele, nemaifiind separate de cartilaj, se freaca unele de altele, ducand la lezarea tesutului si a osului subiacent si determinand aparitia simptomelor articulare dureroase ale osteoartritei.

Osteoartrita, denumita cateodata boala articulara degenerativa sau osteoartroza, reprezinta cea mai frecventa forma de artrita si este cauza principala a durerii si invaliditatii in randul adultilor in varsta.
Boala afecteaza adesea articulatiile coloanei vertebrale, degetelor de la mana, degetului mare de la mana, soldului, genunchilor sau degetelor de la picioare. Osteoartrita de la nivelul genunchiului se soldeaza cu invaliditate in 10% din cazurile (1 din 10 persoane) aparute la varsta de peste 55 de ani si 25% dintre acestea (1 din 4 persoane) au invaliditate severa.

Osteoartrita este rezultatul unor modificari chimice de la nivelul cartilajului care fac ca el sa se distruga intr-un ritm mai rapid decat este produs. In majoritatea cazurilor, specialistii nu cunosc cauza distrugerii cartilajului.
In unele cazuri, poate aparea ca rezultat al unei alte afectiuni (osteoartrita secundara).

Greutatea corporala excesiva tensioneaza suplimentar articulatiile, in special cele care sustin greutatea, cum ar fi genunchii, soldurile si articulatiile de la nivelul talusului. Specialistii estimeaza ca fiecare libra (aproximativ o jumatate de kilogram) de greutate corporala tensioneaza cu cel putin 3 libre (aproximativ un kilogram si jumatate) articulatia genunchiului si chiar cu mai mult articulatia soldului. Studiile arata faptul ca scaderea in greutate poate diminua simptomele osteoartritei genunchiului sau probabilitatea de a dezvolta aceste simptome.

O singura leziune articulara majora sau mai multe leziuni articulare minore pot duce cu timpul la deteriorari ale cartilajului. Chiar daca activitatile obisnuite de zi cu zi nu pot produce osteoartrita, anumite tipuri de activitati, cum ar fi ridicarea de greutati in mod frecvent sau repetitiv, statul pe vine sau activitatile din cadrul unor sporturi sau slujbe care implica ingenunchierea, tensioneaza in mod repetat articulatia si pot creste riscul dezvoltarii osteoartritei.
Slabiciunea musculara creste de asemenea probabilitatea dezvoltarii osteoartritei. De exemplu, slabiciunea musculara la nivelul cvadricepsului de pe fata anterioara a coapsei creste probabilitatea de dezvoltare a osteoartritei genunchiului.

Activitatile zilnice obisnuite efectuate intr-o articulatie a carei pozitie este deviata de la axa normala sau care este mai laxa si mai mobila decat in mod normal, pot duce la deteriorarea articulatiei si creste riscul dezvoltarii osteoartritei.
De asemenea, o infectie articulara in antecedente, poate altera procesele chimice de la nivelul cartilajului si duce la dezvoltarea osteoartritei.

La un procent mic din populatie pare a exista o legatura intre distrugerea cartilajului si anumiti factori.
Existenta unui istoric familial de osteoartrita (mai multe cazuri de osteoartrita in randul membrilor aceleiasi familii) poate influenta procesele chimice de la nivelul cartilajului.

Unele afectiuni metabolice sau endocrine mai rar intalnite, cum ar fi existenta unei cantitati in exces de fier in (hemocromatoza) sau productie in exces de hormoni tiroidieni sau paratiroidieni, pot produce leziuni ale cartilajului si respectiv osteoartrita.
Deficiente ale cresterii sau dezvoltarii articulatiei pot accelera distrugerea cartilajului si pot duce la dezvoltarea osteoartritei la o varsta mai tanara. Aceste afectiuni neobisnuite afecteaza de obicei articulatia soldului.

Printre simptomele osteoartritei se numara:
- durerea, in special la nivelul mainilor, soldurilor, genunchilor sau picioarelor si cateodata la nivelul coloanei vertebrale; durerea este in stransa relatie cu activitatea desfasurata in articulatia respectiva si este mai puternica la sfarsitul zilei sau dupa perioade de activitate; pe masura ce boala avanseaza, durerea apare chiar si in repaus
- rigiditate (care dureaza mai putin de o ora) dupa perioade de inactivitate, cum ar fi dimineata la trezire sau dupa repaus prelungit
- limitarea miscarilor in articulatie
- durere la palpare si tumefiere ocazionala
- deformari articulare (in special in stadiile tardive ale osteoartritei)
- cracmente articulare (crepitatii), insotite adesea de durere; aceste cracmente pot aparea de asemenea si intr-o articulatie normala (nonartritica) si sunt de obicei nedureroase.

Simptomele osteoartritei pot fi de la minore la severe. Simptomele depind de articulatiile afectate. In cazul in care sunt afectate articulatiile care sustin greutatea (cum ar fi soldurile si genunchii), apar mai multe complicatii decat in cazul osteoartritei de la nivelul articulatiilor care nu sustin greutatea, cum ar fi cele de la nivelul degetelor.
De obicei, osteoartrita este limitata la un singur set de articulatii, cum ar fi de exemplu ambii genunchi. Cu toate acestea, ea poate avea mai multe localizari in organism (de exemplu, genunchii si mainile). In mod normal osteoartrita produce simptome numai la nivelul uneia sau mai multor articulatii; simptomele care afecteaza intregul orgasnism cum ar fi, scaderea in greutate sau rash-ul nu sunt intalnite in osteoartrita.
Pe masura ce osteoartrita devine din ce in ce mai severa, simptomele pot presupune o pierdere totala a functiei articulatiilor afectate.

Osteoartrita este o boala lent progresiva. Cartilajul se distruge in mod gradat pana ce suprafetele osoase articulare, initial separate prin cartilaj, ajung sa se frece unele de altele.
Rata cu care osteoartrita progreseaza variaza in limite largi de la o persoana la alta. Simptomele pot lipsi ani de zile, pana ce oasele si tesuturile sunt lezate. Evolutia osteoartritei este greu de anticipat, datorita faptului ca simptomele pot disparea in anumite perioade de timp. Simptomele articulare pot ramane constante sau se pot inrautati in mod gradat in cativa ani. Simptomele pot sa apara si dupa aceea sa dispara (simptome recurente), ca si in cazul altor forme de artrita.

Desi procesul fiziopatogenic al osteoartritei afecteaza cartilajul din intregul organism, simptomele apar numai in una sau doua articulatii sau grup de articulatii. Simptomele sunt localizate adesea la nivelul coloanei vertebrale, articulatiilor degetelor, soldurilor, genunchilor sau degetelor de la picioare. Initial, durerea apare numai in timpul perioadelor de activitate. Pe masura ce boala avanseaza, durerea poate aparea si in repaus.

Oasele de la nivelul articulatiilor degetelor pot creste in dimensiuni, dezvoltand niste excrescente numite nodulii Heberden si Bouchard.
Pozitia genunchilor in genu varum (cu genunchii in exteriorul liniei mediane) sau in genu valgum (cu genunchii la interior de linia mediana) se intalnesc frecvent in cadrul osteoartritei. Aceste deformari duc la aparitia unor pierderi inegale de cartilaj si pe masura ce cartilajul se deterioreaza, pozitiile in genu varum sau genu valgum se agraveaza.

Desi nu exista pentru aceasta afectiune, multe persoane fac fata simptomelor osteoartritei cu ajutorul medicamentelor si prin schimbarea stilului de viata. Intr-un numar mic de cazuri, osteoartrita devine destul de severa pentru a necesita tratament chirurgical in scopul inlocuirii articulatiei distruse sau pentru alipirea oaselor articulare, interventie in urma careia miscarile in articulatie vor fi limitate (proces numit artrodeza). Atat tehnicile chirurgicale cat si componentele articulare artificiale folosite in interventiile chirurgicale sunt in continua imbunatatire.

Se pare ca anumiti factori cresc riscul de dezvoltare a osteoartritei. Printre acestia se numara:
-varsta inaintata, care nu produce practic osteoartrita dar este un factor in dezvoltarea simptomelor (la aproape toate persoanelecu varstapeste 65 de ani exista semne radiologice de osteoartrita la nivelul mainilor)
-obezitatea, factor care este asociat in mod evident cu osteoartrita de la nivelul genunchiului; obezitatea duce la cresterea tensiunii de la nivel articular, in special la nivelul articulatiilor care sustin greutatea, cum ar fi soldul, genunchii si articulatiile de la nivelul talusului; folosireaexcesiva a greutatilor poate de asemenea altera structurile articulare si favoriza aparitia osteoartritei
-istorie familiala de osteoartrita (mai multe cazuri de osteoartrita in randul membrilor aceleiasi familii)
-traumatisme mici si repetate sau o singura leziune la nivelul unei articulatii, lucru ce poate afecta structura articulara normala
-activitatile care cresc in mod repetat tensiunea de la nivelul unor articulatii, inclusiv statul pe vine, ingenunchiatul sau ridicarea masiva de greutati (pe care unele slujbe sau sporturi o presupun)
-densitate osoasa crescuta, fapt ce duce la scaderea capacitatii oaselor de a atenua impacturile si de a proteja cartilajul; opusul acestei conditii este de asemenea adevarat: femeile cu osteoporoza au un risc scazut de a dezvolta osteoartrita
-forta musculara scazuta si scaderea sensibilitatii proprioceptive (capacitatea de a aprecia pozitia diferitelor segmente corporale in raport cu mediul inconjurator); aceasta se intalneste la pacientii care au leziuni nervoase (neuropatii) si uneori in sau in anemia Biermer (deficit de vitamina B12)
-scaderea cantitatii de estrogen la femeie, in special dupa menopauza
-carenta de vitamina D: vitamina D este necesara pentru mentinerea sanatatii osoase si de asemenea a sanatatii cartilajului; carenta de vitamina D se asociaza cu progresia mai rapida a osteoartritei.

Exista multe afectiuni care pot produce simptome similare celor intalnite in osteoartrita.

Personalul medical trebuie contactat in cazul in care apar urmatoarele simptome, in vederea determinarii cauzei lor:
-tumefiere aparuta brusc, fara o cauza explicabila, cresterea temperaturii locale sau durere in orice articulatie sau grup de articulatii
-durere articulara asociata cu febra sau rash
-durere atat de severa incat duce la impotenta functionala (imposibilitatea de a efectua miscari in articulatia respectiva)
-simptome articulare moderate, care persista in ciuda tratamentului la domiciliu efectuat pe o perioada mai lunga de 6 saptamani.
In urma utilizarii de doze mari de aspirina sau a altor medicamente antialgice folosite in tratamentul osteoartritei pot aparea efecte secundare. Dozele recomandate nu trebuie depasite fara ca pacientul sa consulte mai intai medicul.

In cazul durerii articulare moderate si rigiditatii, trebuie incercat initial tratamentul la domiciliu. In cazul in care nu apare nici o ameliorare in 6 saptamani sau daca simptomele articulare persista, trebuie contactat medicul.

Urmatorii reprezentanti ai personalului medical sunt in masura sa evalueze si sa trateze simptomele osteoartritei:
- medicul de familie
- medicul internist
- asistentele medicale
- medicul reumatolog.

Pot fi elaborate programe individualizate de tratament, in functie de severitatea simptomelor, nivelul de activitate fizica si starea generala a sanatatii. In completarea personalului medical specializat, din echipa terapeutica mai pot face parte:
- medicul psihiatru
- medici specializati in tratamentul durerii
- medicul chirurg ortoped
- fizioterapeutul
- specialisti in terapia ocupationala
- dieteticianul
- asistenti sociali.

Medicii pun de obicei diagnosticul de osteoartrita prin evaluarea simptomelor si efectuarea examenului fizic. Uneori medicul poate include si alte teste pentru evaluarea pacientului.
Urmatoarele teste pot confirma diagnosticul sau elimina alte afectiuni in care se intalnesc simptome similare:

- examinarea lichidului articular
- radiografia
- artroscopia (se efectueaza rar in scop diagnostic)
- sumarul de urina
- teste sangvine
- hemograma completa
- factorul reumatoid
- anticorpii antinucleari
- viteza de sedimentare a hematiilor
- proteina C reactiva
- spectrofotometrie
- hormonul stimulator al tiroidei (TSH)
- feritina.
In cazul in care exista simptome la nivelul mai multor articulatii, medicul ar trebui sa evalueze individual fiecare articulatie pentru a nu pierde din vedere orice alta afectiune care ar putea fi cauza simptomelor.

Desi nu exista un tratament curativ pentru osteoartrita, tratamentul poate fi util in ameliorarea simptomelor. Cu cat pacientul cunoaste mai in detaliu boala si intelege ce trebuie sa faca pentru a-si ameliora durerea si pentru a ramane activ, cu atat mai mult se vor reduce disconfortul resimtit de pacient si invaliditatea. De asemenea poate fi prevenita si deteriorarea suplimentara a articulatiei.
Obiectiveletratamentului sunt urmatoarele:
- reducerea simptomelor
- mentinerea functiei articulare
- minimizarea invaliditatii
- limitarea modificarilor structurale.

Tratamentul are la baza:
- severitatea simptomelor (de la moderate la severe)
- gradul in care simptomele afecteaza activitatile obisnuite
- succesul sau esecul tratamentelor anterioare
- gradul de deteriorare a articulatiei.

Tratament initial

In momentul in care medicul pune diagnosticul de osteoartrita, el va recomanda probabil o schema de tratament care combina medicatia cu educarea pacientului, pentru ca acesta sa-si trateze singur simptomele.
Schema de tratament initial poate include:
- medicamente, cum ar fi acetaminofenul, capsaicina administrate topic sau antiinflamatoare non-steroidiene
- glucozamina
- efectuarea de exercitiu fizic pentru mentinerea mobilitatii articulare
- scaderea in greutate la pacientii obezi
- modificarea activitatilor zilnice in scopul reducerii stresului suplimentar la nivel articular
- terapia la caldura si la rece, cum ar fi comprese calde sau pungi cu gheata aplicate local
- documentarea minutioasa asupra istoriei naturale a osteoartritei.

Tratament de intretinere
Osteoartrita este in mod normal o boala lent progresiva, desi evolutia ei este greu de anticipat. In unele cazuri boala se stabilizeaza pentru o perioada de cativa ani sau chiar intra in perioade de remisiune.

In cazul osteoartritei moderate sau severe, simptomele pot fi tratate cativa ani cu ajutorul unui program care include:
- medicamente, cum ar fi acetaminofen sau capsaicina aplicate topic
- exercitiu fizic pentru mentinerea mobilitatii articulare
- pierderea in greutate in cazul pacientilor obezi
- protejarea articulatiilor de leziuni sau traumatisme
- utilizarea dispozitivelor ortopedice, cum ar fi fese elastice protectoare, orteze, atele sau bastoane
- schimbarea activitatilor zilnice pentru a reduce stresul suplimentar la nivel articular
- terapia la caldura si la rece, cum ar fi comprese calde sau aplicarea de pungi cu gheata local
- ceara cu parafina: aceasta este o forma de caldura umeda care se aplica la nivelul mainilor si picioarelor
- fizioterapie sau terapie ocupationala
- documentarea in legatura cu istoria naturala a osteoartritei
- invatarea si adoptarea unei atitudini pentru promovarea sanatatii.

Ate optiuni de medicamente pentru tratamentul osteoartritei sunt suplimentele dietetice: glucozamina si condroitina. Glucozamina poate ameliora durerea la unele persoane cu simptome moderate sau severe. Nu este cunoscut daca glucozamina incetineste progresia bolii, desi unele studii arata acest lucru.
Cercetarile au aratat faptul ca, in cazul pacientilor care au si depresie asociata osteoartritei, tratamentul depresiei poate ameliora durerea cauzata de osteoartrita si imbunatati capacitatea de desfasurare a activitatilor zilnice.

Tratament in cazul agravarii bolii
In cazul in care durerea si rigiditatea din osteoartrita nu se amelioreaza sau chiar se agraveaza, medicul poate recomanda instituirea unui tratament, cum ar fi:
- injectii cu corticosteroizi
- injectii cu hialuronan (acid hialuronic)
- opioide
- fizioterapie.

In unele cazuri pot fi necesare inlocuirea sau protezarea articulatiei sau alte tratamente chirurgicale cu scopul de a mentine functia articulara si de a preveni instalarea invaliditatii progresive:
- artroscopia
- osteotomia (la nivelul soldului sau genunchiului)
- protezarea articulatiei scapulo-humerale
- proteza de sold
- proteza de genunchi
- chirurgia degetelor de la mana sau de la picioare
- artrodeza (interventie chirurgicala in care se practica alipirea suprafetelor articulare).

Pentru a preveni aparitia osteoartritei sau progresia acestei afectiuni se pot urma anumiti pasi. Printre acestia se numara:
- scaderea in greutate: este necesara pentru prevenirea sau diminuarea deteriorarii articulare si pentru scaderea tensiunii de la nivelul articulatiei osteoartritice
- prevenirea traumatismelor: articulatiile trebuie protejate de traumatisme severe sau traumatisme mici si repetate cu scopul de a scadea riscul de lezare a cartilajului; printre traumatismele mici si repetate se numara cele desfasurate la locul de munca, cum ar fi statul pe vine in mod constant, ingenuncheatul sau alte pozitii care pun in tensiune articulatia genunchiului
- exerciul fizic: exercitiul fizic poate contribui la reducerea durerii si rigiditatii articulare; activitatea fizica de intensitate, ce variaza de la usoara la moderata, poate preveni declinul si chiar restaura sanatatea si functia articulara (cu toate acestea, unii pacienti cu osteoartrita pot fi refractari la efectuarea de exercitiu fizic datorita durerii articulare resimtite dupa terminarea acestei activitati).

Pentru a ameliora durerea se pot urma diferiti pasi, cum ar fi de exemplu terapia la caldura si la rece sau utilizarea de medicamente antialgice, care pot facilita efectuarea de exercitiu fizic si ajuta pacientul sa ramana activ. Trebuie alese exercitii care nu pun in tensiune articulatia sau o tensioneaza partial, cum ar fi mersul pe bicicleta, inotul sau exercitiile in apa.
Cercetarile arata faptul ca pana si pierderile modeste in greutate in combinatie cu exercitiul fizic sunt mai eficiente in ameliorarea durerii si restaurarea functiei articulare, decat actiunea lor separata.

Adultii tineri care au leziuni semnificative la nivelul articulatiei genunchiului au risc crescut de a dezvolta osteoartrita. Prevenirea leziunilor articulare in randul tinerilor, este in mare parte de utilizarea echipamentului sportiv adecvat si de practicarea activitatilor sportive in conditii de siguranta. O persoana tanara care are o leziune severa la nivelul articulatiei genunchiului poate limita deteriorarea suplimentara a articulatiei, prin folosirea unei orteze cu rolul de a stabiliza articulatia genunchiului si prin schimbarea modului in care ea practica activitati sportive cu impact crescut asupra genunchiului.
Un fizioterapeut sau instructor de fitness poate sfatui pacientul in legatura cu reluarea activitatilor sportive dupa un traumatism.