Bolile gingiilor (gingivita si paradontopatia)

Vezi galerie foto

Bolile gingiilor sunt reprezentante de infectii bacteriene ale tesuturilor si osului ce inconjoara si sustin dintii. Mai sunt denumite boli parodontale.
Gingivita este o boala care afecteaza doar gingia (tesutul care inconjoara dintii). Bolile gingiilor sunt progresive si se intind sub linia de insertie a gingiei, afectand tesuturile de suport ale dintilor si osul, aparand parodontopatia.
Gingivita se manifesta prin gingii rosi, inflamate, care sangereaza cu usurinta la periaj. Deoarece gingivita nu cauzeaza, de obicei durere, majoritatea oamenilor nu urmeaza tratamentul necesar.
Parodontopatia apare cand bolile gingiilor progreseaza. Gingia se desprinde de pe dinti, lasand spatii adanci, unde bacteriile se pot dezvolta si distruge osul in care dintii sunt fixati. Gingiile se retrag ducand la aspectul de dinti lungi. Dintii devin mobili, pot cadea sau trebuie extrasi.

Bolile gingiilor sunt cauzate de inmultirea bacteriilor de pe dinti si gingii. Ele sunt prezente in placa (o substanta clara, aderenta, produsa in cavitatea bucala). Neindepartata la timp, aceasta placa se transforma in depozit aderent pe dinti.
Bacteriile din placa se hranesc cu zaharul din alimente sau bauturi, producand toxine si alte chimicale.
Toxinele irita gingiile, cauzand inflamarea si sangerarea acestora.
Placa se poate transforma intr-un depozit mineral, numit tartru, care irita gingiile si duce la desprinderea lor de pe dinti.
In timp ce bacteriile sunt cauza directa a bolilor gingiilor, o serie de alti factori afecteaza sanatatea gingiilor. Riscul de a dezvolta boli ale gingiilor creste in urmatoarele cazuri:
- fumatori sau persoane care mesteca tutun
- prezenta de antecedente familiale de paradontopatii (alti membrii ai familiei au asemenea boli, exista o componenta genetica)
- femeile care trec prin schimbari hormonale la pubertate, menopauza sau sarcina
- anumite medicamente, precum anticonceptionale, antidepresivele sau medicamentele pentru boli cardiace
- boli care slabesc sistemul imun, acesta neputand lupta cu infectia (diabetul zaharat, SIDA, leucemia, nivel ridicat de stress, dieta saraca in nutrienti).

Este posibil ca o persoana sa dezvolte boli ale gingiilor daca nu se spala pe dinti cu regularitate sau nu foloseste ata dentara sau fac toate acestea dar ineficient, placa ramanand pe dinti.
Riscul creste in urmatorele cazuri:
- persoane care fumeaza sau mesteca tutun - Tutunul este considerat unul dintre cei mai mari factori de risc, el scazand abilitatea de lupta impotriva infectiilor, interferand cu vindecarea, facand posibila aparitia unor probleme serioase ale gingiilor dupa extractii.
- factori genetici - Daca sunt antecedente familiale de boli ale gingiilor, exista o posibilitate mai mare fata de normal sa apara la alti membrii ai familiei, chiar daca au o igiena orala foarte buna.
- femei ce trec prin schimbari hormonale (menopauza, pubertate, sarcina)
- boli ce slabesc sistemul imunitar: diabet zaharat, SIDA, leucemie.
- stress important - stressul slabeste sistemul imunitar si creste riscul la infectii.
- o dieta saraca in vitamine si minerale, care slabeste sistemul imunitar sau se consuma alimente bogate in zahar si alti carbohidrati (cereale, paste fainoase, paine) care ajuta placa dentara sa creasca.
- anumite tratamente: Fenitoina (anticonvulsivant), blocanti ai canalelor de calciu (pentru controlul hipertensiunii arteriale), Ciclosporina (medicament imunosupresor folosit pentru a impiedica organismul sa respinga un transplant), anticonceptionale, chimioterapia (in tratamentul cancerului).

Simptomele initiale sunt reprezentate de:
- gingii rosii, inflamate, sensibile
- gingii care sangereaza cu usurinta la periaj sau la folosirea atei dentare
Datorita faptului ca gingivita nu este dureroasa, simptomele pot trece neobservate si pacientul nu solicita tratament. Netratata, aceasta boala progreseaza. Ajungandu-se la parodontopatie simptomele devin notabile:
- gingii desprinse de pe dinti si retrase
- respiratie urat mirositoare, persistenta
- puroi la nivelul gingiilor
- o schimbare in relatiile dintre dinti in timpul masticatiei
- dinti mobili.

Este posibil ca o persoana sa dezvolte boli ale gingiilor daca nu se spala pe dinti cu regularitate sau nu foloseste ata dentara sau fac toate acestea dar ineficient, placa ramanand pe dinti.
Riscul creste in urmatorele cazuri:
- persoane care fumeaza sau mesteca tutun - Tutunul este considerat unul dintre cei mai mari factori de risc, el scazand abilitatea de lupta impotriva infectiilor, interferand cu vindecarea, facand posibila aparitia unor probleme serioase ale gingiilor dupa extractii.
- factori genetici - Daca sunt antecedente familiale de boli ale gingiilor, exista o posibilitate mai mare fata de normal sa apara la alti membrii ai familiei, chiar daca au o igiena orala foarte buna.
- femei ce trec prin schimbari hormonale (menopauza, pubertate, sarcina)
- boli ce slabesc sistemul imunitar: diabet zaharat, SIDA, leucemie.
- stress important - Stressul slabeste sistemul imunitar si creste riscul la infectii.
- o dieta saraca in vitamine si minerale, care slabeste sistemul imunitar sau se consuma alimente bogate in zahar si alti carbohidrati (cereale, paste fainoase, paine) care ajuta placa dentara sa creasca.
- anumite tratamente: Fenitoina (anticonvulsivant), blocanti ai canalelor de calciu (pentru controlul hipertensiunii arteriale), Ciclosporina (medicament imunosupresor folosit pentru a impiedica organismul sa respinga un transplant), anticonceptionale, chimioterapia (in tratamentul cancerului).

Gingivita apare atunci cand bacteriile persista pe dinti si gingii, formandu-se placa dentara.
Placa si acizii produsi irita gingiile cauzand roseata si inflamarea lor.
Placa se poate transforma in tartru (un depozit mineralizat) care irita gingiile si poate fi indepartat de medicul stomatolog.
Gingivita netratata poate trece in parodontopatie, gingiile retragandu-se de pe dinti, descoperind radacina. Se creaza spatii adanci in care se formeaza placa, afectand atat gingia, cat si osul in care sunt implantati dintii.
Prin afectarea osului, dintii devin mobili, putand cadea sau trebuind sa fie extrasi.
Daca o femeie are o boala a gingiilor pe perioada in care este gravida, exista posibilitatea ca aceasta sa nasca prematur sau sa aiba un copil cu greutate mica la nastere.
Un studiu recent pe un lot de batrani a demonstrat o legatura directa intre bolile cardiace si bacteria ce provoaca boli ale gingiilor. Relatia dintre aceste boli nu este pe deplin inteleasa.

Se recomanda consult medical de specialitate in cazul aparitiei urmatoarelor simptome sau semne:
- dinti mobili sau care au migrat, determinand spatii intre ei
- puroi la nivelul gingiilor
- gingii desprinse sau retrase de pe dinti
- respiratie urat mirositoare care nu dispare dupa periaj
- gingii rosii, inflamate, sensibile
- gingii ce sangereaza usor la periaj.

Trebuie consultat medicul stomatolog, care evalueaza starea de sanatate a gingiei.
Daca boala este severa, dentistul poate recomanda consultul la unul din urmatorii:
- medic specializat in parodontopatii
- chirurg oro-maxilo-facial specializat in chirurgia la nivelul cavitatii bucale.

Vizita la dentist trebuie sa se faca de doua ori pe an, mai ales daca exista antecedente de boli ale gingiilor. Daca nu s-a consultat un medic de mai mult de 6 luni, o programare trebuie facuta imediat. Un medic stomatolog poate indeparta placa si tartrul din jurul insertiei gingivale pe dinte. Controalele regulate si curatirea profesionala pot duce la reversibilitatea procesului si la prevenirea viitoarelor probleme ale gingiilor.
Cand apare o problema cu gingiile, medicul trebuie consultat, altfel aceasta se poate inrautati.

Medicul stomatolog examineaza gingiile si dintii in timpul vizitelor regulate. Cu ajutorul oglinzii si sondei dentistul verifica:
- sangerarea gingiilor - Cu cat sunt mai multe locuri care sangereaza, cu atat boala este mai severa.
- tartru supra- si sub-gingival
- arii cu gingii retrase si pungi formate intre dinti si gingii - Se foloseste sonda pentru a masura adancimea acestor pungi.
Intre dinti, medicul poate insera fasii de hartie pentru a masura cantitatea de lichid produsa de inflamatie.
Se pot face radiografii pentru a observa starea osului si alte eventuale probleme.

Vizitele regulate la cabinetul stomatologic sunt cea mai buna cale de depistare a bolilor gingiei inainte ca acestea sa cauzeze deteriorari severe. Medicul stomatolog stabileste viitoarele intalniri, in functie de riscul de aparitie a bolilor gingivale.

Tratamentul timpuriu este foarte important. Scopurile acestuia sunt prevenirea distrugerii tesuturilor, controlul infectiei, prevenirea mobilizarii dintilor.
Pentru ca tratamentul sa fie eficace este necesar:
- sa se mentina dintii curati prin periaj si prin folosirea atei dentare
- controalele regulate si curatirea profesionala
- evitarea fumatului - tutunul este considerat unul dintre cei mai mari factori de risc, el scazand abilitatea de lupta impotriva infectiilor, interferand cu vindecarea, facand posibila aparitia unor probleme serioase ale gingiilor dupa extractii.

Tratament initial

In acest moment procesul poate fi reversibil. Se recomanda:
- periajul dimineata, dupa mese si gustari, inainte de culcare
- folosirea atei dentare cel putin odata pe zi
- folosirea unei ape de gura antiseptice sau antiplaca
Medicul stomatolog va stabili programarile pentru control si curatiri. Periajul profesional si detartrajul indeparteaza placa si tartrul, ce nu poate fi indepartat cu periuta de dinti si cu ata dentara. Odata ce o persoana a avut probleme cu gingiile, acea persoana trebuie sa viziteze medicul la 3-4 luni.
Se poate prescrie antibiotic pentru lupta cu infectia. Acesta se aplica direct pe gingie, se inghite sau se spala gingiile, fiind sub forma de apa de gura. Se recomanda, de asemenea, o pasta de dinti antibacteriana care, folosita regulat, reduce placa si gingivita.

Tratamentul bolilor gingivale mai grave

Gingivita netratata sau care nu raspunde la tratament se transforma in parodontopatie. Aceasta necesita un tratament prompt pentru a se indeparta infectia si pentru a se stopa distrugerea dintilor si gingiei. Urmeaza o ingrijire de lunga durata, astfel mentinandu-se sanatatea cavitatii bucale.
Se indeparteaza placa si tartrul supra- si sub-gingival. Aceasta procedura, numita planare radiculara, ingreuneaza atasarea placii de dinte.
Medicul stomatolog poate recomanda antibioticepentru a stopa infectia. Acesta se aplica direct pe gingie, se inghite sau se spala gingiile fiind sub forma de apa de gura.
Poate fi necesar tratament chirurgical daca infectia nu a putut fi tinuta sub control sau exista o distrugere masiva a gingiilor si dintilor. Chirurgia include:
- gingivectomia - Se indeparteaza si remodeleaza tesutul gingival desprins, indepartandu-se pungile dintre dinti si gingii unde placa se poate acumula.
- o procedura care curata radacinile dintilor si repara tesutul osos distrus
- extractia (indepartarea) dintilor mobili sau distrusi
Dupa chirurgie poate fi necesara administrarea de antibiotice sau de alte medicamente care ajuta vindecarea si previn infectia.
Dupa tratament, este obligatorie mentinerea starii de sanatate a gurii prin prevenirea aparitiei placii. Periajul trebuie facut cu atentie dupa mese si gustari, iar folosirea atei dentare este zilnica. Medicul stomatolog poate prescrie apa de gura antibacteriana si stabili un program de control la 3-4 luni pentru curatare si pentru a se asigura ca boala nu a recidivat.

De retinut!

Antibioticele, ca metoda unica de tratament, nu pot vindeca bolile severe ale gingiilor. In unele cazuri, planarea radiculara combinata cu antibioticele, este suficienta pentru stoparea bolilor gingiei, dar unoeri, chirurgia poate fi necesara.

Tratament chirurgical

Poate fi necesara in cazul paradontopatiilor care nu pot fi vindecate cu antibiotice sau planare radiculara. Tipuri de tratament chirurigical:
- gingivectomie - Se indeparteaza si remodeleaza tesutul gingival desprins, indepartandu-se pungile dintre dinti si gingii. Aceasta procedura poate fi efectuata de chirug sau de un specialist in parodontopatii.
- o procedura care curata radacinile dintilor si repara tesutul osos distrus
- extractia, indepartarea dintilor mobili sau distrusi - Daca procedura este complicata sau riscanta, ea poate fi efectuata de un chirurg oro-maxilo-facial.
Alte proceduri necesare pentru repararea tesuturilor distruse:
- grefa, mutarea unei parti de tesut sanatos din alta parte a cavitatii bucale
- regenerarea tisulara ghidata, plasarea unei captuseli intre gingie si os - Aceasta ajuta osul sa se refaca si gingia sa se reataseze de el.
Pentru ca, chirurgia sa fie de succes este nevoie de:
- o buna igiena dentara
- controale stomatologice regulate - Odata avuta o boala gingivala dentistul trebuie consultat la 3-4 luni.
- evitarea fumatului sau mestecarii tutunului. Tutunul scade abilitatea de lupta cu infectia si intarzie vindecarea. Renuntarea la fumat este dificila, dar multi oameni au facut-o cu succes, cu ajutorul unei combinatii dintre medicamente, program anti-fumat si consiliere.

De retinut!

Chirurgia gingiei poate determina bacteriemie (bacterii in sange). Pot fi necesare antibiotice inainte si dupa interventia chirurgicala, daca pacientul are o conditie medicala ce creste riscul de infectii severe:
- valve artificiale sau distruse
- defect cardiac congenital
- sistem imunitar deprimat
- afectiuni hepatice (ciroza)
- proteze articulare
- endocardita bacteriana

Tratament ambulator (la domiciliu)

Daca gingiile sunt inflamate si rosii, periajul dimineata, dupa mese, seara, utilizarea atei dentare, ajuta la reversibilitatea simptomelor.
Urmatoarele etape ajuta si ele la reducerea simptomelor:
- folosirea unei paste de dinti anti-tartru
- apa de gura antiseptica sau antiplaca
- mestecarea unei gume fara zahar dupa masa daca nu se poate utiliza periuta
- folosirea cu grija a scobitorii dupa masa
Fumatul sau mestecatul de tutun dauneaza si pe cat posibil trebuie renuntat. Tutunul scade abilitatea de lupta cu infectia si intarzie vindecarea. Consumatorii de tutun au sanse de 6 ori mai mari sa dezvolte boli gingivale fata de nefumatori. De asemenea, au probleme mai severe cu gingiile ducand la dinti mobili si nu raspund la tratament. Renuntarea la fumat este dificila, dar multi oameni au facut-o cu succes, cu ajutorul unei combinatii dintre medicamente, program anti-fumat si consiliere.

Tratament medicamentos

Daca periajul si ata dentara nu ajuta, medicul stomatolog poate prescrie antibiotice. Antibioticele se pot aplica direct pe gingie, pot fi inghitite (sub forma de capsule), pot spala gingiile si dintii fiind sub forma de apa de gura sau pot fi introduse in pungile parodontale. Poate fi recomandata o pasta de dinti ce contine ingrediente antibacteriene, care folosite cu regularitate reduc placa si gingivita.

Alte tratamente

In cazul bolilor gingivale, medicul stomatolog poate efectua planare radiculara, considerata cea mai eficienta metoda de tratament inainte de agravare. Prin aceasta procedura se indeparteaza placa si tartrul depus intre dinti si gingii.
Se pot prescrie antibiotice pentru grabirea vindecarii dupa planarea radiculara.
Daca se indeparteaza placa si tartrul de pe radacinile dintilor si se urmeaza tratamentul cu o igiena orala buna, gingiile se vor vindeca si reatasa de dinti. Periajul si folosirea atei dentare sunt obligatorii dupa planarea radiculara. Fara igiena adecvata, afectiunea gingiei se agraveaza.
Alte proceduri nechirurgicale efectuate pentru vindecarea sau prevenirea bolilor gingiilor:
- chiuretaj gingival - Se indeparteaza stratul interior al gingiei distrus si infectat.
- imobilizare - Se folosesc fire care stabilizeaza dintii care se misca, facandu-i mult mai stabili.

Bolile gingivale se pot preveni prin periaj, folosirea atei dentare, controale stomatologice de doua ori pe an, curatari profesionale si printr-o dieta echilibrata.

Periajul

Se recomanda:
- periaj dupa mese, gustari si inainte de culcare
- folosirea unei perii moi, capetele perilor rotunjite, iar capul periutei nu foarte mare dar suficient pentru a ajunge pe toate suprafetele dintilor. Capul periutei se inlocuieste la 3-4 luni.
- folosirea de periute electrice, acceptate de asociatiile de specialitate. Studiile au aratat ca periutele cu miscari circulare si oscilatorii sunt mai eficiente decat alte periute (chiar electrice).
- folosirea pastelor de dinti fluorurate. Copiii ar trebui sa foloseasca pasta cat un bob de mazare si sa evite inghitirea fluorului. Unele paste fluorurate ofera control asupra tartrului, incetinind procesul de formare a depozitelor dure, minerale de pe dinti.
- plasarea periutei in unghi de 45 grade la nivelul jonctiunii dintre dinte si gingie. Periuta se tine ferm si se efectueaza miscari circulare de "du-te vino". Nu se freaca viguros, deoarece se pot irita gingiile, acestea inflamandu-se, iar smaltul poate fi zgariat.
- perierea tuturor suprafetelor dintelui, suprafatei limbii si a obrajilor. Se acorda o atentie speciala dintilor frontali si tuturor suprafetelor dintilor posteriori.
- perierea suprafatei masticatorii a dintilor posteriori cu miscari scurte de "du-te vino"
- perierea limbii. Placa depusa pe limba cauzeaza respiratie urat mirositoare si este un mediu propice dezvoltarii bacteriene.
- folosirea tabletelor revelatoare periodic pentru a verifica daca a mai ramas placa pe dinti. Aceste tablete se mesteca si coloreaza placa ramasa pe dinti dupa periaj. Se pot procura din farmacii.
- consultarea cu medicul stomatolog daca este necesara folosirea unei paste antimicrobiene pentru reducerea placii si gingivitei
Daca gingiile sangereaza la periaj, aceasta sangerare trebuie sa se opreasca pe masura vindecarii gingiei. Sangerarea poate fi un simptom al unei boli a gingiei si medicul stomatolog trebuie consultat.

Dieta sanatoasa

Se recomanda:
- consumarea mai multor tipuri de alimente, in special cereale integrale, legume, fructe, precum si alimente sarace in grasimi si sare. O nutritie sanatoasa este esentiala la copiii, care au dintii in dezvoltare si la adulti, pentru mentinerea sanatatii gingiilor si evitarea aparitiei cariei.
- mozzarella, branzeturi, alune, iaurt, lapte sunt bune pentru dinti. Ajuta la indepartarea zaharurilor din cavitatea bucala si protejeaza impotriva placii.
- evitarea alimentelor care contin mult zahar, in special cele lipicioase, cele dulci precum stafidele. Cu cat zaharul sta mai mult in contact cu dintii cu atat face mai mult rau.
- evitarea gustarilor dintre mese
Fumatul sau mestecatul de tutun dauneaza si pe cat posibil trebuie renuntat. Tutunul scade abilitatea de lupta cu infectia si intarzie vindecarea. Consumatorii de tutun au sanse de 6 ori mai mari sa dezvolte boli gingivale fata de nefumatori. De asemenea, au probleme mai severe cu gingiile, ducand la dinti mobili si nu raspund la tratament. Renuntarea la fumat este dificila, dar multi oameni au facut-o cu succes, cu ajutorul unei combinatii dintre medicamente, program anti-fumat si consiliere.