Infarctul miocardic si angina instabila

Vezi galerie foto

Infarctul miocardic (sau atac de cord), se produce prin blocarea uneia sau mai multor artere coronare. Arterele coronare furnizeaza sange oxigenat inimii. Blocajul arterei se produce atunci cand o placa ateromatoasa din interiorul coronarei se rupe si se formeaza un tromb (cheag de sange) in jurul ei.

Placa ateromatoasa si trombul vor obstructiona fluxul sanguin catre celulele miocardice, privandu-le astfel de oxigen si nutrienti. In lipsa aportului sanguin, celulele musculare ale inimii vor muri. In cazul in care in timpul infarctului este afectata o arie mare a miocardului, se poate produce decesul. Infarctul miocardic necesita terapie de urgenta pentru a restabili fluxul sanguin.

Angina reprezinta un tip de durere retrosternala ce se produce in cazul in care fluxul sanguin miocardic nu este suficient, cel mai frecvent apare printr-un dezechilibru intre cerere si oferta de oxigen. Angina stabila apare dupa un anumit efort sau o activitate fizica si poate fi prevazuta.

Angina instabila apare ca:
- o agravare a unei angine anterior stabile
- o durere retrosternala ce apare in repaus sau dupa efort fizic; durerea este retrosternala, cu posibila iradiere la nivelul bratului stang, in abdomen sau in spate ori mandibula, dureaza mai mult de 20minute, nu cedeaza la repaus sau nu raspunde la administrarea de nitroglicerina
- aparitia anginei la o persoana care nu a avut astfel de manifestari in antecedente.

Deoarece angina instabila poate evolua spre infarct miocardic, ea necesita tratament de urgenta.
Durerea retrosternala nu este prezenta in toate cazurile. Intr-un studiu recent realizat pe 700 de pacienti tratati de infarct miocardic, 47% s-au prezentat la camera de garda pentru alte simptome decat durerea retrosternala. Aceste simptome au fost: dispnee (respiratie alterata, sete de aer), ameteala, oboseala, slabiciune sau durere abdominala. Femeile, bolnavii de diabet sau persoanele invarsta au dureri retrosternale intr-un procent mai mic si mai frecvent au alte simptome.

In cazul in care persoana suspicioneaza un infarct miocardic si i-a fost prescrisa nitroglicerina, este indicat sa se administreze o pastila de nitroglicerina. Dupa 5 minute, in cazul in care durerea nu cedeaza sau se inrautateste, se indica apelarea la serviciile de urgenta.
In cazul in care se presupune un infarct miocardic sau angina instabila si nu s-a prescris nitroglicerina, este indicata prezentarea la camera de garda sau apelarea la ambulanta. Este important sa se inceapa tratamentul cat mai repede.

In cazul in care nu se poate apela la ambulanta, se indica prezentarea la camera de garda. Nu este indicat sa se conduca masina in aceasta stare, decat in cazul in care nu sunt alte alternative. Nu se asteapta sa se vada daca vor trece simptomele, deaorece aceasta optiune poate fi fatala.

In fiecare an aproximativ 40% din infarctele miocardice sunt fatale, iar dintre acestea mai mult de jumatate din morti se produc in camera de garda sau inainte de a ajunge la spital.

Angina instabila poate duce la infarct miocardic sau stop cardiac (oprirea inimii). In cazul suspiciunii anginei instabile se recomanda aceleasi masuri ca in cazul infarctului miocardic.

Cauza principala atat a anginei instabile cat si a infarctului miocardic este boala coronariana. Boala coronariana se produce atunci cand apar placi ateromatoase de-a lungul peretilor interni ai arterelor coronare si astfel se reduce fluxul sanguin spre inima. La majoritatea persoanelor boala coronariana debuteaza in adolescenta si se dezvolta pe parcursul anilor.

Valorile crescute ale colesterolului, hipertensiunea arteriala, sedentarismul,obezitatea si fumatul, deterioreaza arterele si contribuie la formarea placilor de aterom. Procesul prin care se formeaza placile se numeste ateroscleroza. Placile de aterom sunt depozite de colesterol, calciu si alte substante acoperite de o capsula fibroasa. In cazul in care va aparea o tulburare brusca a presiunii sanguine, artera se va contracta brusc sau sunt prezenti alti factori (ca inflamatia), capsula fibroasa a placii de aterom se poate rupe sau fisura.

Organismul va incerca sa repare acea ruptura sau fisura, in acelasi mod in care repara o leziune a pielii, prin formarea unui tromb la suprafata capsulei. Trombul format poate obstructiona complet artera, blocand fluxul sanguin spre muschiul inimii si astfel se produce infarctul. Placile de aterom nou formate au riscul cel mai mare de ruptura. Capsula fibroasa de pe o placa de aterom nou-formata are tendinta mai accentuata de a se rupe sau de a se fisura (este mai instabila) decat capsula mai groasa a unei placi de aterom mai vechi.

Placile de aterom nu sunt intotdeauna cauza infarctului miocardic. In unele cazuri, destul de rar, anomaliile congenitale ale arterelor coronare, spasmul coronarian si contractura, pot obstructiona complet fluxul sanguin si produce infarct miocardic. Cel mai des, in aceste cazuri, tot ateroscleroza este implicata, dar exista cazuri in care alti factori produc spasmul. Cocaina, vremea rece, episoadele de stres emotional pot produce spasm arterial. In multe alte cazuri nu se cunoaste cauza acestor spasme.

Trombul format pe o placa de aterom rupta sau fisurata, poate sa nu fie destul de mare pentru a bloca artera complet, dar poate diminua fluxul sanguin in teritoriul vascularizat de artera respectiva, cauzand angina instabila.

Angina instabila poate reprezenta un semn ca va urma un infarct miocardic, deoarece acel tromb poate creste in dimensiuni si obstrua complet artera. In cazul in care trombul este dizolvat, infarctul miocardic imediat va fi evitat, dar organismul va incerca de-a lungul timpului sa repare capsula lezata a placii de aterom. De asemenea o placa de aterom proaspat reparata poate fi instabila. Probabilitatea de a se rupe din nou este mare, fiind astfel un factor de risc important pentru un nou infarct miocardic.

Factori precipitanti

In multe cazuri nu se cunoaste sigur cauza producerii atacului de cord.
Uneori organismul elibereaza adrenalina si alti hormoni in fluxul sanguin, ca raspuns la unele stari emotionale intense de genul furie, frica.

Exercitiile fizice intense, stresul emotional, lipsa de somn, si supraalimentatia pot fi de asemenea factori precipitanti. Adrenalina creste tensiunea arteriala si ritmul cardiac si poate cauza spasm coronarian, lucruri ce pot determina ruptura unei placi de aterom instabile.
Cocaina si nicotina, ce poate fi gasita in produsele cu tutun, pot produce efecte similare.

Simptomul cel mai frecvent al infarctului miocardic este durerea retrosternala severa, desi aceasta senzatie nu este tot timpul prezenta.
In unele cazuri se produce infarctul miocardic silentios, fara simptome, dar acesta este rar.

Majoritatea persoanelor cu infarct miocardic au dureri retrosternale si cel putin unul din simptomele urmatoare:
- senzatie de sufocare, corp strain in gat si simt nevoia tot timpul de a inghiti
- transpiratii reci
- greata
- senzatie de moarte iminenta
- dificultati in respiratie sau imposibilitatea de a respira
- palpitatii sau senzatia ca inima bate repede si neregulat (palpitatiile sunt un simptom comun si la persoanele sanatoase, dar ele pot semnaliza si o boala arteriala coronariana)
- senzatie de amorteala sau disconfort in mana sau in brat.
Persoanele care au avut infarct miocardic au descris durerea retrosternala in mai multe feluri.

Durerea poate fi descrisa sub urmatoarele forme:
- senzatie de presiune, greutate, apasare, strangere, disconfort, arsura, durere ascutita (mai putin comun) sau durere confuza; persoanele de obicei pun pumnul pe piept atunci cand sunt rugati sa descrie durerea
- poate iradia de la nivelul toracelui in umarul stang si in mana stanga (cel mai frecvent loc de iradiere) sau in alte regiuni, inclusiv spate, abdomenul superior si mana dreapta
- poate fi difuza, localizarea exacta a durerii este de obicei greu de realizat
- debuteaza de obicei cu o intensitate mica si va creste in intensitate pe parcursul catorva minute pana la un maxim. Senzatia de disconfort poate fi intermitenta. Durerea retrosternala ce atinge maximul intensitatii in cateva secunde poate fi un semn al altei afectiuni, anevrismul de artera aorta.
Se indica apelarea la serviciile de urgenta atunci cand:
- durerea retrosternala se agraveaza sau nu dispare pe parcursul a 5 minute, in special daca se asociaza cu tulburari de respiratie, greata sau tulburare de constienta
- durerea retrosternala nu se amelioreaza sau se inrautateste intr-un interval de 5 minute dupa administrarea de netroglicerina.

Diferenta intre angina instabila si infarctul miocardic poate sa nu fie intodeauna usor de realizat. De cele mai multe ori simptomele sunt similare. Ambele afectiuni necesita tratament de urgenta.

Persoanele care au avut angina instabila au descris durerea cu urmatoarele caracteristici:
- debut in ultimele 2 luni si agravare in timp
- frecventa a durerii de 3 sau mai multe ori pe zi
- brusc isi creste intensitatea, devina mai frecventa, dureaza mai mult si este provocata de activitati mai mici decat in trecut
- apare si in repaus, fara sa fie precipitata de exercitii fizice sau stari de stres ; poate trezi persoana din somn
- nu raspunde la nitroglicerina.

Simptomele anginei stabile sunt diferite de cele ale anginei instabile. Angina stabila se produce intr-un moment predictibil, dupa un anumit efort sau o anumita activitate si poate avea acelasi caracter pe parcursul unei perioade de timp mai lunga, chiar cativa ani. Durerea se amelioreaza la repaus sau la administrarea de nitroglicerina si dureaza mai putin de 20-30 de minute.

Boala coronariana este cauza principala a infarctului miocardic in aproape toate cazurile. De aceea cu cat sunt prezenti mai multi factori de risc pentru boala coronariana, cu atat mai mare va fi riscul de angina instabila sau infarct miocardic. Fumatul, diabetul, colesterolul crescut, hipertensiunea arteriala si un istoric familial de afectiuni cardiace sunt factori importanti pentru boala coronariana.
Chiar si in cazul in care boala coronariana este deja prezenta sau in antecedente este un infarct miocardic, riscul de a dezvolta un infarct poate fi diminuat.

Pentru a diminua riscul sunt indicate:
- oprirea fumatului: oprirea fumatului reprezinta probabil cel mai important pas pentru scaderea riscului de a face un atac de cord
- reducerea valorilor colesterolului seric: hipercolesterolemia poate determina construirea de structuri de colesterol in interiorul arterelor
- diminuarea valorilor tensiunii arteriale: hipertensiunea arteriala lezeaza arterele coronare si creste travaliul cardiac, astfel va creste necesarul de sange la inima, iar arterele deja lezate nu pot furniza mai mult sange
- tratarea diabetului: persoanele diabetice dezvolta o ingrosare si o diminuare a calibrului arterelor mai frecvent si la o varsta mai mica decat cei care nu au diabet; mentinerea glicemiei (valoarea glucozei in sange) in limite normale incetineste aceste procese
- mentinerea unei greutati optime: scaderea in greutate imbunatateste tensiunea arteriala si nivelele colesterolului seric si poate de asemenea ajuta in controlul diabetului
- activitatea fizica regulata: exercitiile fizice regulate reduc riscul de atac de cord prin faptul ca ajuta la controlul colesterolului seric, al tensiunii arteriale, regleaza valorile glicemiei (important la persoanele cu diabet) si ajuta la scaderea in greutate
- tratarea depresiilor si controlul emotiilor: tratamentul depresiilor si tulburarilor emotionale sunt pasi importanti in imbunatatirea functiei cardiace si a calitatii vietii
- reducerea stresului: in perioadele stresante creste tensiune arteriala si creste frecventa cardiaca, ce pot determina ingustarea calibrului arterial si cresterea riscului de atac de cord
- evaluarea efectelor anticonceptionalelor si a terapiilor hormonale: terapiile hormonale de substitutie (estrogeni si progesteron) cresc riscul de boala cardiaca; anticonceptionalele cresc riscul de boala cardiaca in cazul in care varsta femeii este mai mare de 35 de ani si este fumatoare
- administrarea zilnica a unei aspirine (se indica consultul medicului inainte de a incepe administrarea de aspirina pentru a nu exista contraindicatii ale aspirinei).

Anumiti factori de risc nu pot fi controlati. Acestia sunt:
- istoricul familial (membrii ai familiei care au mai avut boala) de boala cardiaca, in special in cazul in care boala a aparut la barbati mai tineri de 55 de ani si femei sub 65 de ani
- varsta si sexul: numarul persoanelor afectate de boala cardiaca creste cu varsta dupa 45 de ani la barbati si 55 de ani la femei; de asemenea femeile si barbatii au factori de risc diferiti.

Nivelul crescut al homocisteinei si mutatia unei gene specifice pot de asemenea sa creasca riscul de atac de cord, desi sunt necesare mai multe studii pentru a intelege complet rolul acestor factori in boala cardiaca. Anumite teste pentru a evidentia acesti factori de risc pot fi necesare la unele persoane, in special la cei care au avut un atac de cord la varsta mica, dar nu sunt recomandate pentru uz frecvent.

Nivelul crescut al proteinei C reactive, o substanta gasita in sange ce indica inflamatie, poate avea o valoare predictiva mai mare pentru atacul de cord decat nivelul colesterolului. Doua studii bazate pe nivelul proteinei C reactive si tratamentul cu statine, au aratat ca nivelul proteinei C reactive poate prezice riscul de atac de cord, chiar si cand persoana are nivele normale sau scazute de LDL-colesterol. Studiile au demonstrat ca testarea atat a proteinei C reactive cat si a nivelului colesterolului pot preveni intr-o masura mai mare atacurile de cord.

Este indicata prezentarea de urgenta la medic atunci cand sunt prezente unul din urmatoarele semne ale atacului de cord:
- durere retrosternala ce nu se amelioreaza sau se agraveaza in 5 minute dupa administrarea unei nitroglicerine sau/si repaus; dupa ce se va suna la salvare se mai administreaza o nitroglicerina; in cazul in care durerea retrosternala nu diminua in 5 minute se mai administreaza o nitroglicerina (se pot administra pana la 3 doze de nitroglicerina la 5 minute sau maxim 3 doze in 15 minute); dupa ce s-a sunat la salvare se va continua apelul pentru a primi instructiuni de la operator
- durere retrosternala sau disconfort ce este suparator si apare ca o senzatie de presiune pe piept ce se agraveaza sau dureaza mai mult de 5 minute, in special daca se asociaza cu:
- transpiratii
- tulburari de respiratie
- greata sau voma
- durere ce iradiaza la nivelul gatului, mandibulei, in unul sau ambii umeri sau maini
- ameteala
- puls neregulat, rapid.

In cazul in care o persoana devine inconstienta se va suna la urgenta si se va incepe resuscitarea cardio-pulmonara. Operatoarea de la numarul de urgenta poate ghida efectuarea resuscitarii.
Nu se asteapta niciodata in cazul in care se suspicioneaza un atac de cord. Multi oameni nu sunt siguri daca au sau nu atac de cord si astepta ceva timp.

Simptomele de atac de cord pot fi variabile. De obicei nu se iau in calcul simptomele decat daca intra in scenariul "dureri extreme". Unele persoane se jeneaza sau nu vor sa deranjeze prin faptul ca suna dupa ajutor, in cazul in care considera ca ar avea un atac de cord. Chiar daca simptomele nu indica cu siguranta un atac de cord, este foarte important sa se consulte medicul.
Tratamentul rapid efectuat poate salva viata.

- medicul de urgenta: va evalua si tratata atacul de cord in camera de garda
- medicul cardiolog: pentru tratamentul ambulator
- medicul chirurg cardiovascular: in cazul in care este necesara interventia chirurgicala.

Evaluarea atacului de cord in urgenta

In ambulanta, medicul sau asistenta vor evalua ritmul cardiac, tensiunea arteriala, ritmul respirator si vor plasa electrozi la nivelul toracelui pentru a efectua un EKG (electrocardiografie). EKG-ul este o inregistrare grafica a activitatii electrice a inimii si a contractiilor si relaxarilor.

Dupa ce se ajunge la camera de garda, medicul va face anamneza, va efectua un examen fizic si va efectua un alt EKG. EKG-ul poate detecta tulburarile cardiace, semnele de insuficienta circulatorie, lezarea musculara cardiaca, bataile anormale ale inimii.

O asistenta va recolta sange si vor fi efectuate teste pentru enzimele cardiace, ce sunt eliberate in sange in momentul in care celulele cardiace sunt lezate. Valoarea crescuta a troponinei demonstreaza de obicei o leziune cardiaca si face diferenta intre angina instabila si infarctul miocardic.
Rezultatele analizelor sunt disponibile rapid. In cazul in care testele indica riscul mare de atac de cord sau un atac de cord in evolutie, se va face transferul pacientului in laboratorul de cateterizare cardiaca.

Cateterizarea cardiaca presupune introducerea unui tub fin dealungul unei artere din brat sau din picior pana la nivelul inimii. Apoi este injectata o substanta iodata, ce va face posibila vizualizarea arterelor coronare pe un ecran. Medicul va observa daca arterele sunt blocate si felul in care functioneaza inima.

In cazul in care o artera pare blocata, se va face o angioplastie cu montarea unui stent, un procedeu prin care se deblocheaza artera blocata. Acest procedeu poate fi efectuat in timpul cateterizarii sau se poate indica bypass-ul coronarian efectuat de un chirurg cardiovascular atunci cand afectarea coronariana este mai complexa sau cuprinde trunchiul arterei coronare stangi.

In cazul in care testele nu indica clar un atac de cord sau o angina instabila si nu sunt prezenti alti indicatori ai unui risc crescut (de genul unui alt atac de cord in antecedente), se va efectua probabil o alta investigatie, ca scanarea miocardica perfuzata (SPECT). SPECT este o investigatie imagistica neinvaziva si poate fi efectuata inca din camera de garda pentru a evalua daca riscul de atac de cord este mare. In cazul in care testul SPECT este anormal, pacientul va fi considerat cu risc crescut si va fi nevoie de cateterizare cardiaca.
In cazul in care testul nu indica un atac de cord, dar medicul considera ca este o angina instabila, pacientul va fi internat in spital pentru monitorizare.

Investigatii efectuate dupa atacul de cord

Dupa 2-3 zile de la infarctul miocardic sau dupa internarea in spital pentru angina instabila, se vor efectua investigatii suplimentare pentru a evalua functia si cinetica inimii dar si pentru a determina daca zonele neafectate ale inimii sunt perfuzate corespunzator.

Aceste investigatii includ:
- ecografia cardiaca: aceasta este o investigatie cu ultrasunete ce evalueaza marimea, grosimea, forma si miscarile musulaturii cardiace; de asemenea evalueaza fluxul sangiun si valvele cardiace
- electrocardiograma de stres: un test de stres va compara EKG-ul din perioada de repaus cu cel din perioada de dupa stresarea inimii, fie prin activitate fizica (bicicleta sau urcatul scarilor) sau prin utilizarea de medicamente; un test de stres va detecta ischemia, ce reprezinta reducerea fluxului sanguin la miocard
- ecografia cardiaca de stres: aceasta determina daca exista un flux sanguin redus la inima
- scanarea cardiaca cu perfuzie: scanarea cu thaliu sau technetiu se foloseste pentru a estima cantitatea de sange ce ajunge la miocard in repaus si dupa exercitii fizice
- angioCT coronarian sau coronarografia: acest test presupune injectarea unei substante de contrast in coronare pentru a evalua inima si arterele coronare.

In cazul unui atac de cord in progresie, este necesar sa se intervina de urgenta.
Tratamentul prompt cu agenti medicamentosi, angioplastie combinata cu montarea de stenturi sau procedee chirurgicale pentru a restaura fluxul sanguin, dupa debutul simptomelor, poate preveni lezarea permanenta a miocardului si poate salva viata.

Tratament initial

Scopul terapiei in timpul unui atac de cord este de a preveni lezarea permanenta a miocardului prin restaurarea fluxului sanguin cat mai repede posibil. In timpul transportului la spital cu ambulanta se vor administra oxigen, nitroglicerina si probabil un antialgic puternic de genul morfinei. In plus se pot administra aspirina, heparina sau alte antiagregante plachetare pentru a preveni cresterea in dimensiuni a trombilor. Alte medicamente pot fi administrate pentru a diminua travaliul cardiac, a imbunatati functia de pompa a inimii si a preveni ritmurile cardiace anormale ce pot fi fatale.

Intervalul de timp pana cand se ajunge la spital este foarte important, deoarece angioplastia si/sau montarea de stenturi pentru a deschide lumenul arterelor blocate si tromboliza prin care se dizolva trombii sunt mai eficiente in primele 12 ore de la debutul simptomelor. Tromboliticele sunt administrate intravenos si vor circula prin sange pana la nivelul coronarelor unde vor dizolva trombii.

Numeroase studii au demonstrat ca angioplastia cu sau fara montarea unui stent, salveaza aproximativ 20 de vieti la fiecare 1000 de pacienti tratati, in comparatie cu tratamentul cu trombolitice. Desi angioplastia cu sau fara montarea unui stent este procedeul terapeutic preferat, ea nu este disponibila in toate spitalele si este necesar sa se faca in primele 12 ore de la debutul simptomelor. De aceea este important ca personalul de pe ambulanta sa recunoasca un atac de cord si sa transporte pacientul la centrul cel mai apropiat care are mijloacele necesare pentru a interveni in aceste cazuri, chiar daca nu se va merge la cel mai apropiat spital.

In cazul in care tratamentul se face intr-un spital ce are dotarile necesare pentru astfel de cazuri, pacientul va fi supus unei cateterizari cardiace si se va stabili daca se indica angioplastie sau by-pass coronarian chirurgical. In cazul in care angioplastia cu sau fara montarea de stent nu este posibila, fie datorita localizarii blocajului sau datorita unui numar mai mare de blocaje, se va interveni chirurgical si se va face un by-pass coronarian.

In cazul anginei instabile, tratamentul consta in internare in spital si administrare de aspirina, heparina sau alte antiagregante plachetare (medicamente ce impiedica formarea trombilor). Pacientul va fi atent monitorizat si se vor efectua diferite investigatii. In cazul in care simptomele nu se remit dupa tratamentul initial, iar riscul de atac de cord este considerat mare, se va face o cateterizare coronariana si probabil o angioplastie cu montarea unui stent pentru a preveni atacul de cord.

Tratament de intretinere

Dupa un atac de cord pacientul va fi internat in spital pentru cel putin cateva zile, timp in care vor fi monitorizate: ritmul cardiac, tensiunea arteriala, efectele medicamentelor. Se vor efectua in acest interval cateva EKG-uri (electrocardiografii). Monitorizarea dupa atacul de cord este necesara deoarece in perioada urmatoare atacului sunt frecvente complicatiile, de genul aritmiilor ce pot fi fatale sau insuficienta cardiaca.

Agentii medicamentosi folositi pentru prevenirea complicatiilor vor fi administrati destul de rapid dupa atacul de cord. Inhibitorii de angiotensina si beta-blocantii pot preveni aparitia insuficientei cardiace si a aritmiilor (batai cardiace anormale). Medicamentele ce scad valorile colesterolului seric (statinele, ezetimib, inhibitori de PCSK9) se administreaza pentru a scadea valoarea LDL-colesterolului (o formatiune a colesterolului cu risc aterogen) sub 70miligrame/decilitru sau chiar la valori mai mici.

Un studiu efectuat recent pe un numar mare de pacienti, a demonstrat ca administrarea de medicamente ce scad nivelul colesterolului seric, diminua riscul de atac de cord intr-un interval de 5 ani la persoanele cu risc crescut, de exemplu cei care au mai avut un atac de cord in antecedente.

Aspirina, alte medicamente antiagregante plachetare de genul clopidogrelului sau ticlopidinei pot fi administrate dupa un atac de cord. Aceste medicamente diminua riscul de aparitie a unui nou atac de cord si previn formarea de trombi la nivelul cavitatilor inimii, trombi ce se pot rupe si pot ajunge in creier producand un accident vascular cerebral.

Proportia de tesut cardiac lezat ireversibil poate fi mai mica decat se crede imediat dupa atacul de cord. Anumite portiuni ale miocardului pot fi afectate temporar, ele nu se vor contracta(miocard hibernant), dar in timp isi pot relua functia. Functia de pompa a inimii va fi monitorizata atent, iar tratamentul va fi ajustat in functie de necesitati in acest interval.

Studiile recente au demonstrat importanta renuntarii la fumat dupa un atac de cord. Persoanele care continua sa fumeze au un risc de 1,5 ori mai mare decat a dezvolta un nou atac de cord decat cei care nu fumeaza. La persoanele care se lasa de fumat dupa un atac de cord, riscul scade treptat in urmatoarele 36 de luni, pana cand devine egal cu cel al nefumatorilor.

In cazul persoanelor fumatoare, medicul va recomanda oprirea fumatului si in unele cazuri poate recomanda anumite medicamente sau terapii pentru a facilita acest lucru. Studiile au aratat ca terapia de inlocuire a nicotinei cu o alta substanta de genul bupropion si terapiile suportive au crescut rata stoparii fumatului pe termen lung.

Medicul poate indica anumite modificari ale stilului de viata, de exemplu efectuarea de activitati fizice sau modificarea dietei.

Tratament in cazul agravarii bolii

Atacul de cord prin care este lezata o portiune mare a miocardului, are o probabilitate de a da complicatii tardive mai mare decat un atac de cord cu leziuni minime. In cazul in care doar o mica parte a miocardului este afectata (muschiul moare), inima va continua sa functioneze normal dupa atacul de cord.

Cicatricile vor inlocui in timp zonele miocardice lezate in urma atacului de cord. Cicatricile vor limita abilitatea inimii de a functiona eficient ca o pompa. Leziunile la nivelul ventriculului stang altereaza functia de pompa a inimii. In acest caz se vor administra inhibitori de angiotensina sau beta-blocante pentru a preveni insuficienta cardiaca.

In cazul in care atacul de cord va afecta zona care este responsabila de ritmul cardiac (zona responsabila de initierea si conducerea impulsurilor electrice ale inimii), se vor produce aritmii. In acest caz poate fi nevoie de montarea unui pacemaker, un dispozitiv ce va stimula inima si va regla ritmul sau administrarea de medicamente care sa regleze ritmul cardiac. Aritmiile pot creste riscul de accident vascular cerebral.

Riscul de aparitie al acestor complicatii depinde de zona de tesut miocardic lezat in timpul atacului de cord si de administrarea medicamentelor pentru prevenirea lor. Alti factori, de exemplu varsta pacientului si starea de sanatate, pot de asemenea sa influenteze riscul de aparitie al complicatiilor sau de moarte.

Dupa un atac de cord este indicat ca pacientii sa participe la un program de rebilitare pentru a diminua riscurile de moarte datorata bolilor cardiace. Reabilitarea si modificarile stilului de viata reprezinta o parte importanta a recuperarii dupa un atac de cord.

Tratament medicamentos

Medicamente pentru angina instabila

Anumiti agenti medicamentosi impiedica formarea trombilor, reduc riscul ca angina instabila sa evolueze spre atacul de cord si reduc astfel riscul de moarte. Acesti agenti sunt aspirina si alti antiagreganti plachetari (clopidogrel sau ticlopidina).

Aspirina

Modul de actiune
Aspirina isi face efectul rapid (aproximativ in 15 minute) si impiedica formarea trombilor, scade riscul de atac de cord sau de accident vascular cerebral. Toate tipurile de aspirina sunt la fel de eficiente.

Indicatii
Aspirina poate fi administrata:
- in timpul unui atac de cord, caz in care va fi mestecata (nu se va inghiti tableta in intregime)
- la persoanele cu angina stabila
- in tratamentul anginei instabile
- la persoanele cu boala cardiaca, pentru a reduce riscul unui atac de cord
- la persoanele cu varsta peste 50 de ani, sanatoase, dar care au unul sau mai multi factori de risc pentru boli cardiovasculare
- dupa efectarea operatiilor de by-pass sau angioplastie
- la persoanele care au avut un accident vascular, un atac ischemic tranzitor sau au suferit o interventie chirurgicala pentru a preveni un atac cerebral (endarterectomie carotidiana).

Eficacitate
Studiile au demonstrat ca persoanele care au risc crescut de boala arteriala coronariana sau care au deja boala coronariana, beneficiaza cel mai mult de pe urma acestei terapii. Un studiu recent a demonstrat ca la persoanele cu varsta peste 65 de ani sau mai invarsta, cu insuficienta cardiaca si boala coronariana rata a mortii este semnificativ scazuta in cazul in care se administreaza aspirina in mod regulat.
Aspirina poate diminua simptomele in angina instabila.
La persoanele cu risc scazut de boala cardiovasculara, beneficiile terapiei cu aspirina pot fi intrecute de riscul crescut de sangerari prezent in aceasta terapie.

Efecte adverse
Efectele adverse ale aspirinei sunt:
- gastrita (inflamatia mucoasei gastrice)
- sangerari gastrointestinale
- reactii alergice
- frecventa crescuta a hematoamelor (cheaguri de sange) si a sangerarilor la nivelul creierului sau a altor organe interne.

De retinut!

Unii medicii considera ca persoanele care au unul sau mai multi factori de risc pentru boala arteriala coronariana, trebuie sa ia aspirina in fiecare zi. Altii considera ca administrarea zilnica de aspirina pe o perioada lunga de timp creste riscul de afectiuni la nivelul stomacului sau a hemoragiilor, in cazul in care se asociaza si hipertensiunea arteriala iar aceasta nu este tratata.
Expertii recomanda administrarea de 75-100 mg de aspirina pe zi, insa este indicat consultul medicului inainte de a incepe administrarea zilnica de aspirina.

Deoarece aspirina reduce abilitatea sangelui de a forma cheaguri, administrarea ei poate fi intrerupta cu cel putin 5 zile inainte de o interventie chirurgicala sau un procedeu stomatologic ce implica o sangerare.
In ultimul timp au fost realizate studii pentru a determina daca administrarea de antiinflamatoare nesteriodiene (de exemplu ibuprofenul) interfera intr-un fel cu aspirina in abilitatea de a preveni atacul de cord. Studiile au avut rezultate mixte, nu s-a tras nici o concluzie. In prezent medicii recomanda admnistrarea aspirinei cu cel putin 2 ore inainte de administrarea antiinflamatorului nesteroidian, pentru a reduce probabilitatea ca cei doi agenti medicamentosi sa interactioneze.

Alti antiagreganti plachetari

Exemple de antiagreganti plachetari:
- Clopidogrel (Plavix)
- Ticlopidina (Ticlid).

Modul de actiune
Acesti agenti medicamentosi actioneaza pe mai multe cai pentru a preveni formarea trombilor (cheagurilor de sange).

Indicatii
Medicatia antiagreganta plachetara este folosita la persoanele cu angina instabila sau atac de cord si la cei cu angina care au suferit o angioplastie.
Ticlopidina si clopidogrelul sunt administrate la persoanele care nu pot lua aspirina sau la care administrarea de aspirina nu este suficienta pentru a impiedica formarea trombilor. Aceste medicamente se admnistreaza cel putin o luna, in unele cazuri chiar mai mult dupa montarea de stenturi pe arterele coronare. Aceste medicamente sunt folosite si in combinatie cu aspirina pentru a preveni formarea trombilor in arterele ce au stenturi.

Eficacitate
Ticlopidina sau clopidogrelul diminua riscul unui atac de cord sau accident vascular cerebral, mai eficient decat aspirina administrata singura, la persoanele cu boala arteriala coronariana. Un studiu recent a demonstrat ca administrarea de aspirina in combinatie cu copidogrel la pacientii cu angina instabila sau atac de cord, reduce riscul de moarte, de aparitie a unui alt atac de cord sau de accident vascular cerebral in 20% din cazuri.
In cazul in care se administreaza dupa angioplastie, un studiu recent a demonstrat ca administrarea clopidogrelului inainte de interventie si continuarea administrarii pentru inca 8 luni, a redus riscul de moarte sau de un alt atac de cord la aproximativ o treime din pacienti, in comparatie cu administrarea pe o perioada mai scurta (4 saptamani).

Efecte adverse
Efectele adverse ale antiagregantelor plachetare sunt:
- hemoragiile intracerebrale sau la nivelul altor organe
- sangerari la nivelul stomacului sau intestinelor
- echimoze ce apar frecvent (vanatai)
- iritatie gastrica
- reactii alergice
- trombocitopenie (numar scazut de trombocite), numar scazut de celule albe sanguine (neutropenie), numar scazut de celule rosii (anemie).

De retinut!
Toti agentii medicamentosi cu rol antiagregant plachetar cresc riscul de hemoragie.

Anticoagulantii

- heparina
- enoxaparina (Levenox)
- deltaparin (Fragmin).

Nitratii (Nitroglicerina)

Anumiti agenti medicamentosi ce diminua travaliul cardiac, imbunatatesc fluxul sanguin al inimii si diminua durerea retrosternala sunt administrati la persoanele cu angina instabila care au risc de atac de cord. Acesti agenti medicamentosi includ nitratii (nitroglicerina).
Exemple de nitrati:
- Nitroglicerina
- Isosorbit dinitrat
- Isosorbine moninitrat.
Nitratii se prezinta sub forma de pastile sau de spray ce se pulverizeaza sublingual. Poate fi de asemenea prezenta sub forma de plasturi sau pasta, ce se aplica pe piele. In cazul unor urgente, ca de exemplu in timpul unui atac de cord nitratii vor fi administrati intravenos.

Modul de actiune
Nitratii dilata arterele coronare, cresc fluxul sanguin, diminua durerea retrosternala si reduc travaliul cardiac.

Indicatii
Nitratii previn si trateaza angina. Ei pot fi folositi:
- in timpul episoadelor de angina
- inainte de activitatile ce pot provoca angina (activitate sexuala sau urcarea de trepte)
- in administrarea de lunga durata pentru a preveni angina ce apare in activitatile zilnice.
Formele de administrare sublinguala sunt utile pentru a trata episoadele de angina. Pastilele ce au actiune lunga sau plasturii sunt folositi pentru a preveni durerile retrosternale aparute in timpul activitatilor zilnice.

Eficacitate
Nitratii sunt utili in ameliorarea durerilor retrosternale, dar reduc destul de putin riscul de moarte la pacientii cu atac de cord.
Avantajele nitroglicerinei
- actioneaza rapid
- este usor de administrat, fie sublingual fie intravenos
- efectele dispar in 24 de ore.

Efecte adverse
Efectele adverse ale nitratilor sunt:
- senzatie de pulsatie sau de congestie la nivelul capului (cel mai comun efect advers) sau cefalee
- scadere brusca a tensiunii arteriale ce poate provoca o senzatie de ameteala
- senzatie de arsura sublingual (in cazul administrarii sublinguale).

De retinut!

Diferitele tipuri de nitrati sunt de cele mai multe ori administrate in combinatii. Tablete, plasturi sau pasta pot fi administrate impreuna cu nitroglicerina sublinguala pentru a ameliora si a preveni angina. Anumite persoane dezvolta o toleranta la nitrati atunci cand se administreaza constant si de-a lungul unei lungi perioade de timp. Toleranta apare atunci cand medicamentele isi pierd eficacitatea si pare ca nu mai au efect. Medicul poate indica un orar de administrare a nitroglicerinei, de exemplu se va administra 12-18 ore, iar 6-12 ore nu vor fi acoperite de nitroglicerina pentru a preveni aparitia tolerantei.

In cazul in care pacientul continua sa aiba episoade de angina in ciuda medicatiei (beta-blocante sau blocanti ai canalelor de calciu), la tratament se va adauga si nitroglicerina cu efect de lunga durata.

Chiar daca durerea trece prin administrarea de nitroglicerina, pacientul va trebui sa se prezinte la medic. In cazul in care episoadele de angina sunt din ce in ce mai frecvente si dureaza mai mult, este indicat consultul medicului, pentru a ajusta medicatia.
In cazul in care compusii cu nitroglicerina sunt vechi sau sunt aproape de terminarea termenului de valabilitate, este probabil ca acestia sa nu aiba un efect adecvat. Tabletele trebuiesc reinnnoite la 3-6 luni.

Sunt contraindicate medicamentele pentru marirea potentei (viagra) la persoanele care iau nitroglicerina. Combinarea acestor doua substante poate cauza scaderea brusca a tensiunii arteriale, uneori cu risc vital. In cazul in care substantele de marire a potentei au fost administrate si apare un episod de angina, se indica prezentarea la medic si se va mentiona medicului substanta administrata, pentru a preveni efectuarea unei terapii cu nitrati.

Beta-blocantii

Exemple de beta-blocanti:
- Atenolol
- Metoprolol
- Acebutolol
- Carvedilol
- Labetalol
- Propanolol
- Timolol
- Penbutolol
- Pindolol.

Modul de actiune
Organismul raspunde la stresul in urma unui atac de cord sau a anginei instabile prin cresterea ritmului cardiac si a tensiunii arteriale. Beta-blocantele incetinesc ritmul cardiac si reduc travaliul.

Indicatii
Beta-blocantii reduc ritmul cardiac, tensiunea arteriala si travaliul cardiac. In cazul in care travaliul cardiac va fi scazut, miocardul va necesita mai putin oxigen pentru functionare. Beta-blocantele sunt folosite in asociatie cu alte medicamente pentru a trata atacul de cord in progresie.

Eficacitate
Beta-blocantele administrate in primele ore de la debutul unui atac de cord reduc riscul de moarte si de recurenta a atacului.

Efecte adverse
Efectele adverse ale beta-blocantilor sunt:
- oboseala, senzatia de ameteala si insomnia
- impotenta (tulburari erectile)
- diminuarea fluxului sanguin la nivelul mainilor si picioarelor, ce va provoca o senzatie de rece la aceste nivele si accentuarea durerilor musculare la nivelul gambei in timpul activitatilor fizice (claudicatie intermitenta).
La persoanele cu diabet, beta-blocantele pot determina cresterea glicemiei. De asemenea ele pot acoperi simptomele de hipoglicemie, ca modificarea pulsului.

De retinut!

Beta-blocantii administrati in timpul si dupa un atac de cord par sa diminue riscul de moarte. Studiile au demonstrat ca beta-blocantele trebuie administrate cel putin 6 luni dupa un atac de cord pentru ca efectele benefice sa fie maxime.
Administrarea de beta-blocante poate interfera cu alte afectiuni. De exemplu: astmul, insuficienta cardiaca, diabetul si anumite tipuri de aritmii.

Administrarea beta-blocantelor trebuie intrerupta in cazul in care aceste afectiuni se vor agrava sau in cazul in care apar efectele adverse si acestea nu pot fi controlate. In cazul alergiilor la mancare, medicamente sau muscaturi de insecte, administrarea concomitenta de beta-blocantele poate agrava simptomele acestor alergii si acestea vor fi mai greu de tratat.

Senzatiile de ameteala sunt mai frecvente la inceputul terapiei cu beta-blocante sau atunci cand sunt crescute dozele. Acest simptom poate fi de asemenea accentuat in cazul asocierii cu alcool sau dupa petrecerea unei perioade indelungate in apa calda. Este indicat ca ridicarea din pozitia culcata sa se faca lent. Daca tulburarile continua se va consulta medicul.
Nu se va intrerupe brusc administrarea de beta-blocante. Riscul de atac de cord creste in cazul in care beta-blocantele sunt intrerupte brusc.

Beta-blocantele tind sa diminue fluxul sanguin la nivelul mainilor si picioarelor si astfel acestea vor fi mai sensibile la temperaturi scazute. Este indicat sa se ia aumite precautii ca imbracatul gros si evitarea petrecerii unei perioade indelungate in frig.

Alti agenti terapeutici

In anumite cazuri pot fi folositi si alti agenti terapeutici:
- inhibitorii de glicoproteina IIb/IIIa, ce ajuta la prevenirea formarii trombilor la persoanele ce au risc crescut de atac de cord sau care necesita angioplastie
- blocanti ai canalelor de calciu, ce sunt administrati in cazurile in care beta-blocantii sunt contraindicati
- inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei, folositi pentru controlul tensiunii arteriale si reducerea travaliului cardiac.

Agenti terapeutici folositi in atacul de cord

Agentii terapeutici folositi in timpul atacului de cord, actioneaza pentru a restabili fluxul sanguin cat mai rapid, si pentru a diminua travaliul cardiac.
Pentru deblocarea arterelor sunt folosite:
- aspirina si alti antiagreganti plachetari
- anticoagulantii (heparina)
- inhibitorii de glicoproteina IIb/IIIa (in cazul in care este nevoie de angioplastie)
- trombolitice.
Tromboliticele dizolva trombii, iar ceilalti agenti previn cresterea lor in dimensiuni.
Oxigenoterapia, nitratii si beta-blocantele actioneaza pe scaderea travaliului cardiac si astfel diminua cantitatea de oxigen necesara miocardului.

Agenti terapeutici folositi dupa atacul de cord

Dupa atacul de cord, administrarea de inhibitori ai enzimei de conversie si de beta-blocante previne aparitia insuficientei cardiace si a aritmiilor, ce pot aparea dupa atacul de cord.
Anticoagulantele, impreuna cu aspirina si alte antiagregante plachetare, pot fi folosite dupa atacul de cord pentru a preveni formarea trombilor la nivelul cavitatilor cardiace si accidentul vascular cerebral.

Beta-blocantii, inhibitorii enzimei de conversie si medicamentele ce scad nivelul colesterolului seric (statine), sunt importanti in prevenirea unui nou atac de cord.
Dupa montarea unui stent pentru a dilata o artera, medicul va indica administrarea de clopidogrel. Acest medicament previne blocarea stentului datorata unui cheag.
Nitratii pot fi folositi pentru a controla simptomele anginoase in urma leziunilor restante postangioplastie.

De retinut!

Aspirina nu se substituie cu alte antiinflamatoare nesteroidiene, de genul ibuprofen sau naproxen. Desi antiinflamatoarele nesteroidiene diminua durerea si inflamatia la fel ca aspirina, ele pot creste riscul de atac de cord sau de accident vascular cerebral.
Inhibitorii de enzima COX-2 (ciclooxigenaza), de tipul rofecoxib si valdecoxib au fost retrase din uz, deoarece studiile au demonstrat ca ale cresc riscul de atac de cord, accident vascular cerebral si sangerari gastrointestinale severe. Celecoxibul este inca in uz, dar se studiaza inca efectele adverse ale lui.

Tratament chirurgical

In anumite ocazii, procedeul chirurgical ce implica by-passul coronarian este realizat in conditii de urgenta pentru tratamentul atacului de cord. By-pass-ul coronarian este efectuat atunci cand atacul de cord nu poate fi tratat eficient prin terapie medicamentoasa sau prin procedee de angioplastie.

De exemplu, se va efectua by-pass coronarian in cazul in care blocajul este la nivelul unei artere ce nu poate fi abordata prin angioplastie sau in cazurile in care angioplastia a fost efectuata, dar rezultatele nu au fost satisfacatoare.
De asemenea procedeele de by-pass sunt recomandate la pacientii cu diabet zaharat. Studiile au demonstrat ca prin by-pass coronarian se reduce rata decesului la pacientii cu diabet si atac de cord, comparativ cu cei tratati prin angioplastie sau terapie trombolitica.

De retinut!

In cazurile in care in urma atacului de cord a fost afectata musculatura valvelor cardiace (muschii ce mentin valvele in pozitie), se vor efectua si repararea sau inlocuirea valvelor in timpul interventiei chirurgicale pentru by-pass coronarian.

Alte tratamente

In ultimul deceniu, angioplastia, care mai este numita si interventie coronariana percutana, a devenit procedeul terapeutic cel mai indicat pentru tratamentul atacului de cord. Angioplastia este realizata in timpul cateterizarii cardiace sau a angiogramei coronariene, iar abordul radial are indicatie de clasa I in ghidul actual.

Studiile au demonstrat ca angioplastia cu montarea unui stent, reduce riscul de reaparitie al ingustarii arterei si probabil reduce riscul de moarte, comparativ cu angioplastia fara montare de stent. Angioplastia cu montarea unui stent este un procedeu mai putin invaziv decat procedeul chirurgical de by-pass si reprezinta terapia preferata pentru majoritatea pacientilor cu atac de cord.

In unele cazuri atacul de cord produce lezarea unei zone intinse a miocardului, astfel incat va fi afectata capacitatea de pompa a inimii. Pentru aceste cazuri se recomanda plasarea unui pacemaker (aparat care stimuleaza inima), acest procedeu terapeutic este recomandat in special la pacientii cu ritm cardiac anormal.

De retinut!

Chiar si dupa montarea unor stenturi, diametrul arterelor coronare se poate ingusta, desi materialele si metodele utilizate in ultima perioada, au determinat cresterea ratei de succes pe termen lung a angioplastiei cu montarea de stent.

Desi rezultatele studiilor nu sunt concludente, se presupune ca terapia cu folati (combinatii de acid folic, vitamina B6 si vitamina B12) este daunatoare dupa montarea de stenturi, si probabil va trebui evitata. In loc de administrarea de suplimente nutritionale ce contin vitamine B, trebuie aleasa o dieta adecvata ce sa contina cantitati optime ale acestor vitamine.

Mortalitatea in urma atacului de cord

Desi tratamentul atacului de cord are o rata din ce in ce mai mare de succes in prelungirea vietii si reducerea complicatiilor, exista cazuri in care atacul de cord poate determina afectiuni fatale progresive, ca insuficienta cardiaca sau aritmiile. Deciziile privitoare la situatiile fatale, trebuie luate inca din perioada in care persoana este activa si capabila sa comunice cu cei din jur.

Profilaxie

Numarul sindroamelor coronariene acute a scazut in ultimii ani, la fel ca numarul de decese in urma atacurilor de cord. Acest lucru se datoreaza in mare parte masurilor luate de populatie pentru a preveni bolile coronariene, de monitorizare a tensiunii arteriale, a colesterolului seric, modificarile dietelor si noi obiceiuri ce includ activitati fizice.
Cele mai importante masuri ce pot fi luate sunt oprirea fumatului si efectuarea de activitate fizica regulata. Este de asemenea recomandata o dieta bogata in fructe si vegetale si saraca in grasimi saturate.

Modificarile stilului de viata implica:
- stoparea fumatului
- controlul nivelului colesterolului seric
- controlul tensiunii arteriale
- activitatea fizica
- metode de relaxare si diminuarea stresului
- metode de terapie ale depresiei si furiei.

Unii medici recomanda o dieta ce include vitamine de tipul B6, B12 si acid folic. Aceste vitamine reduc nivelul seric al homocisteinei (persoanele cu nivele crescute de homocisteina au un risc crescut de atac de cord). Nu s-a demonstrat cu siguranta daca suplimentele cu vitamina B previn atacul de cord. Majoritatea medicilor recomanda ca vitamina B sa fie luata din alimente si nu sub forma de suplimente alimentare.

Colesterolul

Nivelul crescut al colesterolului seric creste riscul de boala coronariana. In cazul in care prin dieta si prin exercitii fizice nu se va obtine un nivel optim al colesterolului seric, medicul va prescrie statine, agenti medicamentosi ce scad nivelul colesterolului. Aceste medicamente si-au dovedit eficacitatea in tratarea nivelului crescut al colesterolului, iar in acest moment sunt larg prescrise de medici in intreaga lume.

Studii recente au demonstrat ca administrarea acestor medicamente poate fi benefica si la persoanele cu nivele normale sau moderat crescute ale colesterolului seric. La aceste persoane, agentii medicamentosi ce scad nivelul colesterolului seric in combinatie cu modificari ale stilului de viata, incetinesc procesul de ateroscleroza si diminua riscul de atac de cord si de moarte.

Aspirina

Terapia cu aspirina reduce riscul de formare a trombilor, ce pot determina un atac de cord, la persoanele cu boala coronariana sau la cei cu factori de risc multipli pentru boala coronariana (diabet, hipertensiune arteriala, nivele crescute ale colesterolului seric). Inainte de a se incepe terapia cu aspirina trebuie consultat medicul, deoarece exista cateva riscuri ale acestei terapii. In cazul in care aspirina este contraindicata, medicul poate prescrie un alt medicament antiagregant plachetar, de exemplu clopidogrel).

Terapia de subtitutie hormonala

In trecut era considerat ca terapia subtitutiva hormonala (estrogen si progesteron) scade riscul de boala cardiaca. Acum s-a demonstrat exact contrariul. Riscul de atac de cord se dubleaza in primul an al terapiei substitutive hormonale, iar la 6 ani riscul este cu aproximativ 24 % mai mare decat la femeile care nu sunt supuse terapiei subtitutive hormonale.

Desi riscul total al acestei terapii hormonale nu este extrem de crescut, medicii nu recomanda continuarea ei pe o perioada mai mare de cativa ani, iar apoi se vor administra hormonii numai in cazul in care este nevoie, in perioada de menopauza (pentru bufeuri-senzatie brusca de incalzire si transpiratii nocturne).
Se presupune ca terapia subtitutiva cu hormoni creste de asemenea riscul de cancer de san, dementa sau alte probleme de sanatate, dar are si beneficii.

Precautii

Dupa un atac de cord, cea mai mare preocupare o reprezinta posibila aparitie a unui nou atac. Administrarea corecta a medicamentelor poate avea un rol important in prevenirea unui nou atac de cord. Agentii medicamentosi prescrisi dupa un atac de cord includ substante cu rol in:
- prevenirea formarii trombilor
- scaderea travaliului cardiac
- imbunatatirea functiei de pompa a inimii
- scaderea nivelului colesterolului seric
- tratarea aritmiilor
- scaderea valorilor tensiunii arteriale

Dupa atacul de cord este important sa se monitorizeze atent pacientul. Vizitele la medic trebuiesc respectate. Este important sa fie informat medicul cu privire la modificarile produse in simptomele pacientului (dureri retrosternale, dispnee, depresii si pierdere sau crestere in greutate).
Aproximativ jumatate dintre pacientii care au avut un atac de cord vor dezvolta o complicatie severa. Tipul complicatiei depinde de localizarea si extinderea leziunii miocardice.

Cele mai comune complicatii sunt:
- aritmiile (ritmuri cardiace anormale): acestea pot fi tahicardia ventriculara (ritm cardiac rapid) si fibrilatia atriala (ritm cardiac neregulat)
- insuficienta cardiaca, ce poate fi temporara sau poate fi permanenta.

Terapia anginei

In cazul in care in urma unui atac de cord apar episoade de durere retrosternala sau disconfort (angina), se va apela de urgenta la medic, deoarece poate fi nevoie de tratament agresiv. Aceste episoade pot indica iminenta unui nou atac de cord. Angina stabila diminua la administrarea de nitroglicerina si la repaus.
Se recomanda sa se aiba tot timpul la indemana tabletele de nitroglicerina. Unii medici recomanda administrarea nitroglicerinei inainte de activitatea fizica pentru a preveni episoadele de angina.

Unele persoane par nelinistite dupa externare, iar timpul petrecut in spital poate parea prea scurt. Aceasta neliniste poate fi determinata de lipsa supravegherii de catre personalul specializat. Investigatiile realizate inainte de iesirea din spital au fost cele care au indicat medicului ca este sigur ca pacientul poate sa continue o viata normala.

Pentru a reduce riscul de aparitie a unui nou atac de cord medicul poate recomanda:
- stoparea fumatului, poate fi cel mai important pas in reducerea riscului; exista dovezi asupra faptului ca la persoanele cu boala coronariana, care nu mai fumeaza, scade riscul de atac de cord recurent sau de moarte
- administrarea zilnica de aspirina sau un alt medicament antiagregant in cazul in care aspirina este contraindicata
- scaderea nivelului colesterolului seric cu ajutorul medicamentelor de genul statinelor sau a altor medicamente ce scad nivelul seric al colesterolului
- controlul tensiunii arteriale cu ajutorul medicamentelor prescrise de medic; anumiti nutrienti din dieta pot influenta tensiunea arteriala
- alimentatia ce cuprinde peste in cantitate mai mare; dietele pe baza de peste pot fi utile in scaderea in greutate, scaderea valorilor tensiunii arteriale si a nivelului colesterolului
- reducerea stresului: exista dovezi asupra faptului ca reducerea stresului poate influenta rata atacului de cord sau a mortilor provocate de atacul de cord la persoanele cu boala coronariana
- participarea la programele de reabilitare cardiaca; in cadrul acestor programe pacientul este invatat sa-si modifice obiceiurile ce cresc riscul de atac de cord, sa rezolve situatiile stresante sau emotiile puternice
- consumul de alcool cu moderatie (1-2 pahare de vin pe zi maxim), scade riscul de complicatii in urma unui atac de cord; intr-un studiu recent, pe barbati de varsta medie, consumul de alcool in cantitati moderate s-a asociat cu reducerea semnificativa a complicatiilor intr-o perioada de 4 ani; unele asociatii sustin ca nu este dovedita legatura intre consumul de vin si reducerea gravitatii bolii coronariene
- afectiunea fata de persoanele apropiate; a persoana care a avut un atac de cord poate fi speriata, iar depresiile pot fi un lucru comun la aceste persoane. Ajutorul persoanelor apropiate poate evita producerea depresiilor. In cazul in care starea emotionala nu se imbunatateste dupa atacul de cord este important consultul medicului in aceasta privinta. Un studiu recent a demonstrat ca persoanele ce au fost tratate de depresie post atac de cord au avut o recuperare mai buna decat cei care nu au fost tratati (supravietuirea pe termen lung nu este insa afectata).

Inainte de a incepe activitatea fizica dupa un atac de cord este indicat ca medicul sa efectueze anumite teste pentru a determina riscul unui nou atac de cord.
Unul dintre cele mai comune mituri se refera la faptul ca activitatea sexuala ar provoca un nou atac de cord, un accident vascular sau moarte. Conform recomandarilor medicilor activitatea sexuala poate fi reluata oricand pacientul se simte in stare de acest lucru.