Uree urinara

Descriere

Corpul unei persoane creeaza amoniac atunci cand are loc distrugerea proteinelor din alimente. Amoniacul contine azot, care se amesteca cu alte elemente din organism, inclusiv carbonul, hidrogenul si oxigenul, pentru a forma uree. Ureea este un produs rezidual, care se excreta prin urina.

In urina, ureea reprezinta aproximativ jumatate din solidele dizolvate in urina, sau peste 85%-88% din corpii azotati ai urinei: ureea, creatinina, acidul uric, proteine, azotul total.

Ureea este o substanta cu greutate moleculara mica, care este filtrata de glomeruli si excretata in urina. Aceasta reprezinta produsul final major al metabolismului proteic la om si la alte mamifere.

Aproximativ 50% din excretia solutiei urinare si 90%-95% din excretia totala de azot este compusa din uree in conditii normale.

Factorii care tind sa creasca excretia ureei includ cresterea ratei de filtrare glomerulara, cresterea consumului de proteine dietetice, conditiile catabolice ale proteinelor si starile diuretice de apa.

Factorii care reduc excretia ureei includ: scaderea consumului de proteine si conditii care duc la scaderea cantitatii de urina (de exemplu, deshidratare).

Testul de uree in urina determina cantitatea de uree din urina pentru a evalua cantitatea de defalcare a proteinelor. Testul poate spune daca rinichii functioneaza corect si arata si daca aportul de proteine este prea mare sau scazut. In plus, aceasta poate ajuta la diagnosticarea unor probleme cu digestia proteinelor sau absorbtia intestinala.

Un test al ureei poate:
- evalua functia renala;
- determina daca exista o boala renala;
- monitoriza o boala renala;
- ajuta la diagnosticarea unui numar de boli si tulburari care pot afecta functionarea rinichilor.

Nivelurile scazute de uree din urina pot sugera:
- malnutritie;
- prea putina proteina in dieta;
- boli renale.

Ureea urinara este scazuta in cazurile pacientilor cu insuficienta renala acuta si cronica sau insuficienta hepatica decompensata.

Nivelurile ridicate de uree in urina pot sugera:
- un aport prea mare de proteine;
- distrugerea proteinelor excesive in organism.

Cresterile peste normal a eliminarilor urinare de uree survin de regula in caz de aport proteic exogen excesiv, in afectiunile caracterizate prin hipercatabolism proteic endogen si in diabetul zaharat.

Recomandari

Recomandat in:

- evaluarea functiei renale,
- stabilirea echilibrului dintre cantitatea de proteina prezenta si organism si cantitatea de proteina necesara in cazul pacientilor care trebuie sa urmeze un anumit tip de dieta,
- masurarea cantitatii de proteina prezenta in alimentatie.

Pregatire pacient

Testul urinar masoara nivelul de uree excretata in urina timp de 24 ore. Pentru urmatoarele 24 ore se colecteaza intreaga cantitate de urina (fara a retine prima urina de dimineata) intr-un recipient special, pastrat la frigider. Dupa cele 24 ore, se omogenizeaza urina, retinandu-se 100 ml in recipientul de plastic.

Metoda

Se va folosi testul kinetic UV.

Limite si interferente

Laboratoarele individuale pot avea intervale de referinta care variaza usor si pot fi diferite pe baza sexului sau varstei.

De asemenea, anumite medicamente pot influenta rezultatele analizei, de aceea nu trebuie administrate anumite medicamente cu cateva zile inainte de testare.