Plumb sau Plumburie (urina)

Descriere

Plumbul este un metal foarte toxic, iar intoxicatia cu plumb (plumburie) poate fi letala.

Plumbul este tot mai des prezent in mediul inconjurator, el fiind folosit in unele tipuri de vopsele, in benzina, la conectarea tevilor, in jucarii sau in alte obiecte casnice care contin metal sau vopsea. Intoxicatia cu plumb mai poate aparea si in urma consumului alcoolului distilat in recipiente care contin plumb sau in urma inhalarii prafului cu plumb.

Intoxicatia cu plumb (saturismul) este lenta si apare, de regula, dupa luni sau ani de expunere la cantitati mici de plumb. Plumbul este absorbit in catre organism atat prin tractul respirator, cat si prin cel gastrointestinal. Intrucat plumbul este transportat si transplacentar, poate cauza intoxicatie congenitala, cu consecinte grave: avort spontan, nastere prematura sau greutate mica la nastere.

Prezenta plumbului in organism poate cauza tulburari psihice si fizice grave. Expunerea profesionala la plumb creste riscul bolilor cardiovasculare, in special a accidentului vascular cerebral si a hipertensiunii arteriale. Cei mai expusi sunt cei care lucreaza in industria prelucratoare a plumbului.

Unele produse cosmetice precum creionul khol, deodorantele sau rujurile pot contine cantitati mici de plumb.

Copiii mici sunt cei mai vulnerabili, deoarece ei introduc in gura obiecte sau jucarii care sunt contaminate. In plus, absorb o cantitate mai mare de plumb din tractul intestinal si cel respirator decat un adult. Plumbul este mai daunator in cazul copiilor, intrucat creierul si sistemul lor nervos sunt inca in dezvoltare.

Femeile aflate la menopauza reprezinta o alta categorie de risc in cazul unei intoxicatii cu plumb, intrucat acestea incep de cele mai multe ori sa dezvolte osteoporoza, care reprezinta o pierdere progresiva si grava a masei osoase. In acest fel, plumbul acumulat in oase va fi din nou eliberat in sange.

Simptomele otravirii cu plumb la adult: durere abdominala, crampe abdominale, comportament agresiv, constipatie, insomnie, dureri de cap, iritabilitate, pierderea poftei de mancare, oboseala, tensiune arteriala crescuta, amorteala sau furnicaturi la nivelul extremitatilor, pierderea memoriei, anemie, disfunctie renala. In cazul expunerilor excesive apar tulburari gastrointestinale grave si neurotoxicitate - ataxie, slabiciune musculara, convulsii, stupor, coma.

Alte caracteristici ale intoxicatiei cu plumb includ cresterea acidului delta-aminolevulinic urinar, cresterea protoporfirinei libere eritrocitare si scaderea dehidrazei acidului aminolevulinic. Cresterea excretiei urinare a plumbului indica o expunere excesiva.

Simptomele intoxicatiei cu plumb la copii: intarzieri de crestere, probleme de comportament, IQ scazut, probleme cu auzul, dificultati de invatare pe termen scurt si lung. Mai pot sa apara: lizereu gingival caracteristic si depozite de plumb pe radiografii ale oaselor lungi. Plumbul provoaca si demielinizarea nervilor periferici, cu neuropatie motorie periferica.

O concentratie crescuta de plumb provoaca: encefalopatie, cefalee, insomnie, delir, halucinatii si dezorientare temporo-spatiala, dureri abdominale severe si crampe, varsaturi, slabiciune musculara, poticnire la mers, convulsii, coma.

Intoxicatia cu plumb poate fi tratata, dar orice prejudiciu cauzat este ireversibil. Consecintele pe termen lung presupun retard mental, declinul functiei renale, surditate.

Tratamentul include masuri profilactice, prin stoparea expunerii la plumb si evitarea contactului ulterior cu acesta. Se administreaza medicatie chelatoare, care are rolul de a elimina plumbul din organism prin urina.

Recomandari

Prezenta plumbului in organism poate fi detectata in urma analizelor de urina sau de sange. Principalul test pentru toxicitatea cu plumb este testul de sange, care detecteaza un nivel mai mare de 10 mcg / dl.

Daca nu este posibila efectuarea unui test de sange, plumbul poate fi detectat si in urina. Testul specific pentru prezenta plumbului in urina consta in detectarea nivelurilor scazute ale degradarii acidului delta-aminolevulinic (ALAD).

Aceasta enzima este utilizata in producerea hemoglobinei si a celulelor rosii din sange. Testul de urina este folosit pentru a evalua si a gestiona mai departe intoxicatia cu plumb.

Pregatire pacient

Medicul poate solicita o proba de urina spontana, dar si recoltarea urinei pe o perioada de 24 de ore.

Testul de plumb urinar masoara nivelul de plumb excretat in urina timp de 24 ore. Pentru urmatoarele 24 ore se colecteaza intreaga cantitate de urina (fara a retine prima urina de dimineata) intr-un recipient special, pastrat la frigider. Dupa cele 24 ore, se omogenizeaza urina, retinandu-se 100 ml in recipientul de plastic.

Metoda

Se va folosi plasma cuplata inductiv-spectrometrie de masa (ICP-MS).

Limite si interferente

Deficitul de fier poate creste absorbtia si toxicitatea plumbului. Rezultatele testelor la laborator pot varia in functie de varsta, sexul, istoricul medical, metoda utilizata pentru test.

Acest test nu reprezinta un substitut al evaluarii concentratiel plumbului in sange.

Concentratiile ridicate de gadoliniu si iod pot interfera cu rezultatul testului. Daca au fost administrare unele substante de contrast ce contin gadoliniu si iod, este recomandat ca specimenul sa fie colectat dupa 96 ore de la expunere.