Hormonul antidiuretic

Descriere

Hormonul antidiuretic (ADH), cunoscut si sub denumirea de vasopresina sau arginin vasopresina (AVP) este depozitat in nucleii supraoptic si paraventricular ai hipotalamusului.

Principala functie a hormonului antidiuretic estre reprezentata de reglarea debitul urinar zilnic, impiedicand pierderea unei cantitati prea mari de apa excretata.
ADH este un element-cheie in reglarea balantei hidro-elecrolitice si joaca un rol major in concentrarea si diluarea urinei.

Hormonul antidiuretic actioneaza la nivelul tubilor colectori renali, determinand cresterea permeabilitatii pentru apa.

In absenta hormonului antidiuretic, reabsorbtia apei este impiedicata, determinand astfel aparitia poliuriei si polidipsiei (diabet insipid).

Diabetul insipid se caracterizeaza prin productia excesiva a urinei diluate. Principalele cauze ale diabetului insipid sunt: deficit de ADH (diabet insipid hipotalamic), rezistenta renala la vasopresina (diabet insipid nefrogenic) sau excesul de aport hidric (diabet insipid dispogen).

Deficitul de ADH se intalneste si la persoanele in varsta, determinand retentie hidrica si hiponatremie.

Recomandari

Recomandat in:

- diagnosticarea diabetului insipid central;
- diagnosticarea sindromului secretiei inadecvate de ADH (SIADH);
- diagnosticarea diferentiala a hiponatremiilor.

Pregatire pacient

Anuntati medicul daca luati urmatoarele medicamente, intrucat acestea pot interfera cu rezultatul testului:

- insulina;
- clonidina, un medicament antihipertensiv;
- haloperidol, un medicament antipsihotic;
- litiu;
- diuretice;
- morfina;
- alcool;
- steroizi;
- nicotina.

Metoda

Se va folosi metoda imunologiga pe baza de radioizotopi (RIA).

Limite si interferente

Deshidratarea, traumatismele cerebrale si chirurgia pot determina niveluri crescute de ADH.
Nu se va efectua testul la pacientii care au primit radioizotopi, cu scop terapeutic sau diagnostic, risc de potentiala interferenta. Nu se poate stabili un interval de timp optim deoarece acesta depinde de tipul izotopilor, de doza administrata si de rata clearance-ului fiecarui individ.

Este recomandat ca probele sa fie examinate pentru reactivitate inainte de analiza. Probele radioactive se vor analiza dupa ce nivelul de radioactivitate a scazut. Acest lucru poate determina o intarziere a rezultatului testului.

Unele medicamente pot interfera cu rezultatul testului, precum:
- medicamente ce stimuleaza secretia de ADH: barbiturice, desipramine, morfina, nicotina, amitriptilina si carbamazepina;
- medicamente ce potenteaza actiunea ADH: acetaminofen, metformin, tolbutamida, aspirina, teofilina si medicamente antiinflamatoare nesteroidiene;
- medicamente ce inhiba secretia de ADH sau efectele acesteia: etanol, litiu si fenitoina.