Fosfor urinar

Descriere

Fosforul este un element mineral, asimilat prin alimentatie in corpul uman, sub forma de fosfat.

In industria alimentara, fosfatul este folosit ca antioxidant, conservant si agent de crestere sub forma de aditiv alimentar.

Acesta este prezent in majoritatea alimentelor, insa un continut mai mare il au produsele de tip fast-food, dulciurile si sucurile carbogazoase.

Fosforul asigura rezistenta oaselor si a dintilor, el aflandu-se in organism sub forma de fosfat de calciu, in jur de 85%. Restul se afla in stratul celular si in sange, facand parte din structura ADN-ului si contribuind la stabilizarea pH-ului in sange.

Rinichii sunt cei care controleaza nivelul de fosfor din organism. Surplusul de fosfat este filtrat de rinichi, acesta fiind excretat la nivel renal.

In cazul unui deficit de fosfor, glandele paratiroide secreta un hormon care elibereaza calciul din oase, concomitent cu fosforul.

Excesul de fosfor poate fi determinat de alimentatia bogata in fosfor (in special cea de natura proteica), in cazul hipervitaminozei D sau in cazul pacientilor diagnosticati cu disfunctie renala si hipoparatiroidism (hiperfosfatemie).

Doza de fosfor recomandata este de 700 mg/ zi. Absorbtia fosforului in organism este dependenta de vitamina A, D, calciu si iod.

Cele mai bogate surse care contin fosfor sunt cele cu continut proteic, alunele, leguminoasele, fructele si legumele.

Recomandari

Recomandat in evaluarea balantei fosfo-calcice si a nefrolitiazei.

Pregatire pacient

Testul fosforului urinar masoara nivelul de fosfor excretat in urina timp de 24 ore. Pentru urmatoarele 24 ore se colecteaza intreaga cantitate de urina (fara a retine prima urina de dimineata) intr-un recipient special, pastrat la frigider. Dupa cele 24 ore, se omogenizeaza urina, retinandu-se 100 ml in recipientul de plastic.

Este recomandat sa informati medicul in legatura cu medicamentele pe care le luati, inclusiv cele fara prescriptie medicala.

Metoda

Se foloseste metoda spectrofotometrica.

Limite si interferente

Pot determina cresteri ale fosforului urinar urmatoarele medicamente: acetazolamida, L-alanina, asparaginaza, aspirina, bicarbonat, saruri de bismut (De-Nol), calcitonina, corticosteroiz, hidroclorotiazida, metolazon, fosfati, triptofan, valina, vitamina D3, in timp ce antiacidele care contin aluminiu determina scaderea fosforului urinar.

Copiii cu talasemie pot prezenta hiperfosfaturie ce genereaza deficienta de fosfor.