Tulburari ale echilibrului electrolitic

Dezechilibrul electrolitic se caracterizeaza prin valoarea anormala a sodiului, potasiului si a altor electroliti din fluxul sanguin. Astfel, sarurile din organism pot avea valori mai mici sau mai mari decat constanta normala.

Dezechilibrul electrolitic este frecvent asociat cu deshidratarea din cauza prezentei varsaturilor repetate si a diareei. O alta cauza ar mai fi supradoza sau efectul advers al unor medicamente.

Alte denumiri:
- dezechilibrul sanguin chimic;
- dezechilibrul sanguin electrolitic;
- afectiuni ale electrolitilor sanguini;
- dezechilibrul electrolitic.

In fluxul sanguin exista o serie de substante chimice care regleaza cele mai importante functii ale organismului; aceste substante se numesc electroliti. Cand se dizolva in apa, electrolitii se separa in ioni pozitivi si negativi.

Reactiile nervoase ale organismului si functiile musculare sunt dependente de schimbul corespunzator dintre ionii electrolitilor in exteriorul si interiorul celulelor.

Printre electroliti se numara: calciul, magneziul, potasiul si sodiul.

Valori normale pentru adulti:

Calciu: 4.5 - 5.5 mEq/L

Clorura: 97 - 107 mEq/L

Potasiu: 3.5 - 5.3 mEq/L

Magneziu: 1.5 - 2.5 mEq/L

Sodiu: 136 - 145 mEq/L

• Deshidratarea - cauzata de varsaturile prelungite, diaree, transpiratie excesiva sau febra.

• Dieta inadecvata si lipsa de vitamine din alimentele consumate.

• Sindromul de malabsorbtie - organismul se afla in imposibilitatea de a absorbi electrolitii din cauza diferitelor afectiuni ale stomacului, a medicatiei sau a modului in care are loc procesul de hranire.

• Dereglari hormonale sau endocrine.

• Boli renale.

• Una dintre complicatiile chimioterapiei este sindromul de liza tumorala. Acesta apare atunci cand organismul descompune rapid celulele afectate de tumora dupa chimioterapie. Rezultatul consta in scaderea nivelului de calciu, cresterea nivelului de potasiu in sange si inregistrarea altor anomalii electrolitice.

Printre medicamentele care pot provoca un dezechilibru electrolitic sunt:

• Cisplatina - folosita in chimioterapia medicamentoasa;

• Furosemid - diuretic

• Amfotericina B - antibiotic;

• Hidrocortizon - corticosteroizi.

Manifestarile dezechilibrului electrolitic depind de gradul de afectare a electrolitilor. Daca rezultatele analizelor de sange indica modificari ale nivelului de potasiu, magneziu, sodiu si calciu pacientul manifesta spasme musculare, slabiciune sau convulsii.

Valorile scazute de electroliti in sange poate duce la: aritmii cardiace, confuzie, modificari ale tensiunii arteriale, diverse reactii la nivelul sistemului nervos sau osos.
Nivelul ridicat de electroliti in sange este caracterizat de: slabiciune sau spasm muscular, parestezie, oboseala, emotii, batai neregulate ale inimii, modificarea tensiunii arteriale.

De obicei, dezechilibrul electrolitic este diagnosticat pe baza informatiilor obtinute din:

- istoricul medical al pacientului;

- examenul clinic al medicului specialist;

- testele de sange si urina.

In functie de rezultatele obtinute, medicul specialist poate recomanda teste suplimentare, cum ar fi: electrocardiograma - cresterea sau scaderea accentuata de potasiu, magneziu sau sodiu pot afecta ritmul cardiac. Daca tulburarile de electroliti apar din cauza bolilor renale medicul poate recomanda efectuarea unei ecografii sau a altor investigatii la nivelul rinichilor.

Identificarea si tratarea cauzelor care stau la baza problemelor electrolitice se face in mod special prin inlocuirea electrolitului pe cale intravenoasa. Un dezechilibru electrolitic minor poate fi corectat prin modificarea dietei.

Hiponatremia

Apare cand nivelul de sodiu din sange este scazut.

Cauze primare: ingestia unei cantitati scazute de sodiu din dieta, eliminarea excesiva de sodiu (prin transpiratie sau urina) sau hiperhidratarea.
Totodata, nivelul de sodiu poate scadea atunci cand:
- o persoana bea multa apa care nu contine clorura de sodiu si transpira foarte mult, mai ales pe perioada verii;
- se administreaza intravenos cantitati mari de fluide care nu contin sodiu;
- se folosesc diuretice fara avizul medicului;
- organismul produce cantitati ridicate de hormon antidiuretic (semn ca rinichii retin apa). Hiperproductia acestui hormon poate fi cauzata de pnenumonie, accident vascular cerebral, medicamente (anticonvulsivante, antidepresive, etc.), diabet zaharat, insuficienta cardiaca, insuficienta hepatica, boli renale etc.

Nivelul scazut de sodiu provoaca somnolenta, confuzie, slabiciune musculara si convulsii. Valoarea sodiului din sange poate fi readusa in limitele normale prin introducerea, pe cale intravenoasa, a sodiului si a apei.

Hipernatremia

Este cauzata de deshidratare sau utilizarea de diuretice. Totusi, diureticele pot stimula rinichii sa elimine mai multa apa decat sodiu. De obicei, senzatia de sete este primul simptom. O persoana cu un nivel ridicat de sodiu se poate simti slabita si manifesta lentoare in miscari, confuzie, paralizie, coma, convulsii, etc.

Daca nivelul de sodiu este usor ridicat poate fi redus prin consum de lichide. In cazul in care valoarea sodiului din sange este foarte mare pentru normalizarea cantitatii consta in administrarea intravenoasa de saruri.

Hipokalemia sau hipopotasemia

Este cauzata de administrarea de diuretice, care determina rinichii sa elimine o cantitate ridicata de potasiu prin urina, de diaree si varsaturi repetate. Valoarea scazuta a potasiului in sange pe o perioada lunga de timp scade productia de insulina a pancreasului; drept urmare creste nivelul de zahar din sange.

Manifestarile specifice hipopotasemiei sunt: oboseala, confuzie, slabiciune musculara, crampe, etc. Valorile foarte mici ale potasiului pot provoca paralizie si aritmie. Tratamentul implica administrarea orala a suplimentelor nutritionale sau imbunatatirea dietei zilnice cu alimente sau lichide bogate in potasiu.

Hiperkalemia sau hiperpotasemia

Se caracterizeaza prin nivelul ridicat de postasiu din organism si cauzeaza efecte asupra organismului mai severe decat hipopotasemia. Cea mai frecventa cauza este insuficienta renala sau utilizarea de medicamente care reduc cantitatea de potasiu eliminata din organism de catre rinichi; precum: spironolactona si enzima de conversie a angiotensinei (utilizat pentru scaderea tensiunii arteriale).

Cand o persoana urmeaza un tratament cu unul dintre aceste medicamente sau cu suplimente nutritionale pe baza de potasiu si consuma alimente bogate in potasiu, rinichii nu pot elimina excesul de potasiu, acesta fiind motivul pentru care nivelul de potasiu din sange creste rapid.

Primul simptom al valorilor crescute de potasiu este ritmul cardiac anormal. Pentru diagnosticarea hiperkalemiei, medicul va solicita efectuarea unei electrocardiograme.

Pacientii cu hiperpotasemie trebuie sa evite consumul de alimente si administrarea medicamentelor care contin potasiu. Tratamentul trebuie instituit imediat ce se confirma gradul ridicat de potasiu. Daca ritmul cardiac este anormal se va administra calciu intravenos pentru a proteja inima.

Hipocalcemia

Se defineste ca fiind diagnosticul stabilit in urma identificarii unui continut scazut de calciu din sange. Nivelul scazut de calciu este una dintre manifestarile sepsisului (infectie a sangelui si a tesuturilor), dar si a disfunctiei glandelor paratiroide (cand se produce o cantitate mai mica de hormon paratiroidian).

Deficitul de vitamina D determina, de asemenea, hipocalcemia. Vitamina D contribuie la absorbtia calciului din alimentatia zilnica. De regula, oamenii manifesta acest deficit atunci cand nu consuma alimente care contin suficienta vitamina D sau cand pielea nu este expusa la lumina directa a soarelui.

Medicamente precum anticonvulsivantele, fenitoin si fenobarbitalul pot interfera cu actiunea vitaminei D, rezultand scaderea acesteia in sange. O serie de afectiuni, cum ar fi hipotiroidismul sau pancreatita pot declansa hipocalcemia.

Nivelul scazut de calciu are urmatoarele manifestari: stare de slabiciune, amorteli la nivelul mainilor si picioarelor, convulsii, confuzie, etc. Tratamentul implica administrarea orala de suplimente care contin calciu si tratarea afectiunilor care cauzeaza hipocalcemia.

Hipercalcemia sau valoarea ridicata a calciului din sange

Poate fi cauzata de:

- calciul care ajunge in sistemul circulator ca urmare a fracturii osoase sau ca urmare a bolii Paget;
- nivelul ridicat de hormon paratiroidian;
- ca urmare a cancerului pulmonar.
Valorile foarte mari de calciu in sange pot determina:
- deshidratare, deoarece rinichii sunt stimulati sa elimine cat mai multa apa;
- scaderea apetitului alimentar;
- greata;
- varsaturi;
- confuzie;
- coma.

Tratamentul se va institui rapid odata ce diagnosticul a fost confirmat si va fi insotit de administrarea intravenoasa de fluide sau chiar de medicamente precum: calcitonina si bifosfonati.

Daca se dovedeste ca hipercalcemia a fost provocata de boala Paget se va urma tratament oral, indelungat cu bifosfonati. In cazul in care exista o tumoare la glanda paratiroida, aceasta se va extirpa total sau partial prin interventie chirurgicala.