Seleniul si importanta lui in dieta

Seleniul reprezinta un oligoelement ce, in cantitati reduse exercita un efect benefic asupra sanatatii. Rolurile seleniului in organism sunt descoperiri de data recenta si se pare ca el exercita un important efect hepatoprotector (formand, alaturi de vitamina E si tiaminoacizi, factorul hepatic 30).

Functiile sale sunt foarte variate: este antioxidant biologic (previne lezarea si distrugerea celulelor); o serie de date coreleaza seleniul cu scaderea mortalitatii prin cancer (avand un rol protector). Relatia seleniului cu bolile cardiovasculare nu a fost inca pe deplin clarificata, rezultatele necesitand inca noi confirmari, se pare insa ca ar ameliora cardiomiopatiile, ischemiile, sindroamele anemice.

Unele studii au demonstrat ca seleniul stimuleaza productia de anticorpi proprii organismului consecutiv imunizarilor si ca are capacitatea de a reduce din toxicitatea unor metale precum plumbul, cadmiul, mercurul.

Exista evidente clinice cum ca seleniul ar stimula fertilitatea, mai ales in cazul barbatilor, deoarece creste rata spermatogenezei si imbunatateste locomotia spermatozoizilor.

Sursele de seleniu prezente intr-un regim mixt sunt reprezentate de vegetale. In plante concentratia de seleniu reflecta de fapt concentratia mineralului in sol. Alte surse ce ofera seleniu sunt: pestele, carnea rosie, ouale, puiul, viscerele (ficat, richi) si usturoiul.

Carnea animalelor ce au consumat furaje cu un procent ridicat de seleniu va fi, la randul ei, mai bogata in acest mineral.Seleniul mai poate proveni si din drojdia de bere, germeni de grau si cereale fortifiate.

Ca si in cazul altor oligominerale, coeficientul de utilizare digestiva este foarte variat (30-70%), iar forma organica este mult mai usor de absorbit si utilizat de catre organism.

Datorita faptului ca organismul este capabil sa isi adapteze absorbtia conform necesitatilor (in prezenta unei diete care sa ii permita acest lucru), deficitul de seleniu apare destul de rar. Este intalnit in cazul pacientilor alimentati parenteral o lunga perioada de timp.

Cand apare carenta in seleniu, aceasta face parte din sindromul Keshan, ce se caracterizeaza in principal printr-o disfunctionalitate miocardica. Acest sindrom a reprezentat, pana nu demult, o cauza importanta de mortalitate infantila in China.

Acest lucru s-a schimbat in momentul in care manifestarile lui au fost corelate cu deficitul de seleniu iar copiii au primit suplimente nutritionale ca parte a tratamentului.

Deficitul de seleniu a fost corelat cu inca 2 boli: boala Kashin-Beck (implica afectare articulara si osoasa) si cretinismul mixedematos endemic (caracterizat prin retard mental sever).

Capacitatea organismului de a absorbi seleniul este mult scazuta cand se asociaza o patologie digestiva complexa si severa.

Excesul de seleniu din organism este ceea ce sta la baza aparitiei selenozei. Aceasta se manifesta prin fragilitatea fanerelor (caderea parului, friabilitatea si exfolirea unghiilor), greata, iritabilitate, astenie si asociaza o moderata simptomatologie neurologica (parestezii). Toxicitatea, desi grava, se instaleaza destul de rar.

Exista o multitudine de preparate sintetice suplimentate cu seleniu, astfel incat sa poata fi prevenit deficitul alimentar. Cantitatile necesare pot fi exprimate in grame/zi sau micrograme/zi. Ele variaza in functie de varsta si sunt invariabil mai ridicate la femeile in perioada sarcinii si alaptatului.

Sugarii 0-6 luni: 15mg/zi
7-12 luni: 20mg/zi

Copiii 1-8 ani: 30mg/zi
9-13 ani: 40 mg/zi

Copii < 14 ani: 55 mg/zi.