Rolul Vitaminei D in controlul autoimunitatii

Vitamina D este un nutrient esential pentru organismului uman. Aceasta este o vitamina liposolubila, cunoscuta si sub denumirea de calciferol. Vitamina D poate fi obtinuta din alimentatie sau din suplimentele alimentare, insa cea mai mare parte a acesteia se obtine prin expunerea solara.

In ultimele decenii, cercetarile s-au axat pe rolurile vitaminei D in bolile autoimune, pe langa principalele efecte asupra metabolismului calciului si sistemului osteomuscular. O boala autoimuna este rezultatul unui sistem imun care isi ataca structurile proprii in mod accidental, in loc sa le protejeze.

Bolile autoimune, precum artrita reumatoida, scleroza multipla, boala Crohn, diabetul zaharat de tip I, etc. sunt rezultatul unei activari aberante a sistemului imunitar, in care raspunsul imunitar este indreptat impotriva unor antigene proprii inofensive.

Acest lucru are ca rezultat inflamatia, deteriorarea tesuturilor si pierderea functiei organelor sau articulatiilor afectate.

Odata cu cresterea prevalentei autoimunitatii in tarile occidentale, creste si povara sociala a acestor boli. Desi tratamentul bolilor autoimune s-a imbunatatit datorita dezvoltarii asa-numitelor medicamente biologice, cum ar fi inhibitorii factorului de necroza tumorala alfa, o mare parte dintre pacienti inca nu raspund in mod adecvat la aceste tratamente. Prin urmare, este inca important sa se imbunatateasca terapiile actuale sau sa se descopere noi optiuni de tratament.

In acest context, efectele imunomodulatoare ale vitaminei D ofera oportunitati de imbunatatire a tratamentului bolilor autoimune. Avand in vedere prevalenta ridicata a deficitului de vitamina D la pacientii care sufera de autoimunitate, suplimentarea cu vitamina D ar putea reduce severitatea bolii sau ar putea spori efectul terapeutic al medicatiei actuale.

S-a demonstrat ca vitamina D poate conduce la raspunsuri innascute antibacteriene sau antivirale, precum si la atenuarea raspunsului autoimun. Anumite studii au raportat o corelatie intre nivelurile scazute de vitamina D serica si riscul bolilor imune severe.

Peste un miliard de copii si adulti din intreaga lume sufera de deficit de vitamina D, iar aproximativ 50% din populatia globala are insuficienta de vitamina D.

Date largi observationale publicate in anul 2016 au sugerat ca aproximativ 40% din populatia Europei prezinta deficit de vitamina D si aproximativ 13% prezinta deficit sever. De asemenea, cazurile de boli autoimune apar din ce in ce mai des la nivel mondial.

Printre cele mai comune simptome ale bolilor autoimune se numara oboseala, edemul si inflamatia la nivel articular, manifestarile cutanate, febra recurenta, durerea abdominala sau probleme ale tranzitului intestinal, glande inflamate.

Deficitul de vitamina D poate cauza oboseala, insomnii, dureri osoase, depresie, caderea parului, slabiciune musculara, apetit scazut, piele palida sau raceli mai frecvente.

Cauzele aparitiei bolilor autoimune nu sunt cunoscute, insa predispozitia genetica si anumiti factori de mediu pot determina declansarea acestora.

Factori care pot influenta aparitia bolilor autoimune si deficitului de vitamina D

Exista anumiti factori de risc care pot sa creasca sansele de a dezvolta o boala autoimuna, printre care:
- medicamentele (de exemplu, medicamentele pentru hipertensiune arteriala, statinele si antibioticele)
- fumatul
- boala autoimuna preexistenta (faptul ca aveti deja o boala autoimuna aveti un risc mai mare de a dezvolta alta)
- expunerea la toxine
- sexul, 78% dintre persoanele care au o boala autoimuna sunt femei
- obezitatea
- infectii.

In studii mai noi, a fost sugerat si faptul ca persoanele cu deficit de vitamina D au un risc mai crescut pentru declansarea unor boli autoimune sau pentru o activitate mai intensa a bolii, la persoanele predispuse genetic pentru aceste afectiuni.

Psoriazis

Vitamina D3 si rezistenta si deficienta ulterioara joaca un rol important in patogeneza psoriazisului. O doza zilnica ridicata de vitamina D3 este o optiune terapeutica sigura in gestionarea psoriazisului. Un studiu din anul 2022 a sugerat ca suplimentarea cu vitamina D pe cale orala ar putea oferi o remisiune completa a psoriazisului fara evenimente adverse.

Scleroza multipla

In domeniul sclerozei multiple, au fost efectuate mai multe studii in care s-a administrat vitamina D pacientilor, dar rezultatele sunt contradictorii.

Efectele benefice ale suplimentarii care au fost raportate includ scaderea leziunilor la imagistica RMN, cresterea functionalitatii si reducerea ratei de recidiva a bolii.

Este important faptul ca vitamina D are un efect suplimentar atunci cand este utilizat ca supliment la tratamentul cu interferon β (IFNβ).

Pe de alta parte, exista si studii care nu au raportat nicio diferenta in niciunul dintre acesti parametri. Suplimentarea cu vitamina D ar putea fi, de asemenea, importanta in stadiul premergator SM, deoarece suplimentarea a scazut rata de conversie a nevritei optice in SM cronica.

Din cauza dimensiunii reduse a participantilor la aceste studii (nu mai mult de 35 de pacienti/grup) este dificil sa se traga concluzii din aceste date. Desi efectul vitaminei D asupra conversiei la efectul cronic pare promitator, acesta a fost doar un studiu cu 13 pacienti tratati si 11 controale placebo. Prin urmare, sunt necesare mai multe cercetari pentru a determina daca terapia cu colecalciferol este benefica pentru pacientii cu SM.

Artrita reumatoida

In prezent exista doar trei studii randomizate care investigheaza efectul suplimentarii cu vitamina D asupra activitatii bolii in artrita reumatoida.

Desi unele studii au sugerat un efect benefic asupra activitatii bolii si, respectiv, asupra ratei de recidiva, niciunul dintre rezultate nu este semnificativ. Cu toate acestea, aceleasi studii au subliniat ca la fiecare 10 pacienti tratati cu vitamina D, recidiva ar fi prevenita la un pacient.

Avand in vedere costurile scazute si profilul bun de siguranta al suplimentarii cu vitamina D, acest lucru ar putea merita sa fie urmarit. La fel ca in cazul studiilor privind SM, principala limitare a celor trei studii privind AR este dimensiunea grupului, care limiteaza puterea analizelor. Prin urmare, nu se poate trage inca o concluzie definitiva daca vitamina D poate fi utilizata ca agent terapeutic in AR.

Boala Crohn

Boala Crohn este un subtip al bolilor inflamatorii intestinale si face obiectul unor cercetari intense in ceea ce priveste efectul suplimentarii cu vitamina D.

Cu toate acestea, dificultatea cu aceasta boala consta in faptul ca inflamatia intestinala poate duce la scaderea absorbtiei vitaminei D suplimentate.

In cazul pacientilor adulti, suplimentarea cu vitamina D ar putea reduce riscul de recidive, desi aceasta descoperire nu este semnificativa statistic in studii. In mod corespunzator, vitamina D a prevenit cresterea suplimentara a permeabilitatii intestinale, care poate fi un marker timpuriu al recidivei. Aceste studii au utilizat 1.200-2.000 UI de colecalciferol zilnic la adulti, dar la copii nu exista nicio diferenta in activitatea bolii intre suplimentarea cu 400 si 2.000 UI zilnic, in ciuda unui nivel seric de 25-OH-vitamina D care este cu 25 nmol/L mai mare in cel din urma grup.

In comparatie cu artrita reumatoida si scleroza multipla, rezultatele pentru boala Crohn la adulti arata mai consistent un efect benefic al tratamentului cu vitamina D. Deoarece dimensiunile grupurilor sunt din nou mici, sunt necesare mai multe cercetari pentru a confirma aceste date.

Diabet zaharat de tip I

Vitamina D pare sa intarzie, dar nu si sa previna, progresia distrugerii celulelor β ale pancreasului (care secreta insulina) in trei studii.

Pe de alta parte, in unele studii nu a fost observat niciun efect al suplimentarii cu vitamina D asupra diabetului zaharat tip 1. Aceasta lipsa de efect s-ar putea datora nivelului scazut al functiei celulelor β ramase la inceputul studiului, sugerand ca fereastra terapeutica in care se poate realiza suplimentarea cu vitamina D se afla in fazele precoce ale bolii.

Un alt studiu a constatat ca efectul protector este vizibil doar atunci cand durata bolii a fost mai mica de 1 an. In cazul DZ1, efectele benefice ale vitaminei D pot consta mai mult in prevenirea aparitiei bolii decat in tratamentul bolii, deoarece distrugerea celulelor β ale pancreasului nu poate fi inversata.

Lupus Eritematos Sistemic

Suplimentarea cu vitamina D in lupus eritomatos sistemic ar putea fi chiar mai relevanta decat in cazul altor boli autoimune, deoarece 80% dintre pacienti sunt sensibili la lumina solara si, prin urmare, se protejeaza impotriva expunerii la ultra violete.

Doua studii care au suplimentat fie 2.000 UI de vitamina D zilnic, fie 50.000 UI saptamanal au demonstrat scaderea scorului de activitate a bolii, a nivelului de autoanticorpi si a oboselii.

In schimb, semnatura interferonului de tip I, care este crescuta in caz de raspuns bun la acest tratament, a ramas neschimbata dupa 12 saptamani de 2.000 sau 4.000 UI de colecalciferol intr-un alt studiu.

Deoarece acest studiu a fost efectuat la pacienti cu boala inactiva, a avut o perioada scurta de suplimentare, iar semnatura s-a bazat pe expresia a numai trei gene, ramane de stabilit daca suplimentarea cu vitamina D intr-adevar nu afecteaza raspunsul la interferon la pacientii cu boala activa.

Lupusul eritematos sistemic este singura boala autoimuna este care a facut obiectul unui studiu mai amplu, cu 158 de pacienti tratati cu vitamina D si 89 de controale placebo. Rezultatele promitatoare din acest studiu clinic asteapta o confirmare suplimentara inainte ca vitamina D sa poata fi utilizata in scop terapeutic la acesti pacienti.

Diagnosticul si recomandarea tratamentului unei boli autoimune se realizeaza de catre medicul reumatolog, care va va propune diverse investigatii pentru a descoperi cauza simptomelor, in functie de localizarea acestora.

De exemplu, este posibil sa aveti nevoie de teste de sange, ecografii, teste imagistice prin radiografii, tomografii computerizate sau rezonanta magnetica. Uneori, pot fi necesare si teste mai invazive precum biopsiile.

In gestionarea acestor boli mai pot fi implicati si medici gastroenterologi, endocrinologi, diabetologi, internisti si dermatologi.

Nivelul vitaminei D poate fi testat printr-un test de sange al nivelului de calcidiol seric (25-OH-vitamina D), care prezinta valori normale in intervalul 20-40 ng/mL.

Psoriazis: Un studiu din anul 2022 indica faptul ca administrarea unor doze de vitamina D3 variind intre 30.000-60.000 UI pe o perioada de 2-6 luni, urmata de o doza zilnica de intretinere mai mica, ar putea controla simptomele psoriazisului.

In cazul celorlalte boli autoimune, este important sa respectati tratamentul de specialitate indicat de medic.

Suplimentarea cu vitamina D ar trebui realizata doar in cazul in care prezentati un nivel seric deficitar sau insuficient al acestei vitamine. Intrebati intotdeauna medicul sau farmacistul daca puteti beneficia in urma administrarii acestui supliment.

Pentru a preveni sau intarzia instalarea bolilor autoimune, este important sa mentineti un stil de viata sanatos si sa evitati factorii de risc.

Deficitul de vitamina D poate fi prevenit printr-o expunere corespunzatoare la soare, insa nu excesiva si printr-o dieta echilibrata, care sa contina aceasta vitamina.

Bolile autoimune prezinta un impact puternic, insa acestea pot fi tinute sub control cu ajutorul unui tratament corespunzator si cu un stil de viata sanatos, ce include o dieta echilibrata si exercitii fizice potrivite si regulate.

Desi diverse studii au aratat un efect benefic al suplimentarii cu vitamina D in bolile autoimune, exista si studii care nu au constatat niciun efect. Totusi, avand in vedere profilul bun de siguranta si costul scazut al acestui supliment, vitamina D se afla printre protagonistele cercetarii bolilor autoimune.

Bibliografie
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5247472/#:~:text=An%20important%20extraskeletal%20effect%20of,and%20severity%20of%20the%20disease
https://health.unl.edu/9-vitamin-d-deficiency-symptoms-and-10-high-vitamin-d-foods
https://www.hopkinsmedicine.org/health/wellness-and-prevention/what-are-common-symptoms-of-autoimmune-disease
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2772613422000014?via%3Dihub