Importanta magneziului in organismul uman

Magneziul, prescurtat Mg, este un element chimic raspandit atat in natura, cat si in organismele vii, iar numele provine de la orasul Magnesia din Asia Mica.

Magneziul este un mineral benefic pentru sanatatea noastra, fiind considerat si inamicul stresului. Este intalnit atat extracelular (in afara celulelor), cat si intracelular (in interiorul celulelor), fiind al patrulea cel mai important mineral din organism pe langa calciu, iod, potasiu si sodiu.

Mai este raspunzator pentru multiple reactii enzimatice, pentru mentinerea echilibrului celular, pentru intiterea unor procese specifice, precum contractia miocardului (muschiul inimii). Tot magneziul este implicat si in cadrul unor procese nervoase si in unele mecanisme anticanceroase.

Beneficiile magneziului in organismul uman sunt:

- mentine inima sanatoasa si previne aparitia batailor neregulate;

- controleaza contractilitatea muschilor si intervine in relaxarea si reducerea durerilor musculare;

- mentine un sistem digestiv echilibrat si un tranzit intestinal fiziologic;

- reduce stresul si determina o stare de bine;

- reduce aparitia starilor anxioase si chiar instalarea depresiei;

- are un rol antioxidant si impiedica aparitia aterosclerozei;

- reduce durerile din perioada menstruatiei in asociere cu vitamina B6;

- inlatura senzatia de oboseala si reda energia necesara organismului.

In diferitele tesuturi si lichide biologice nivelul de concentratie difera in functie de sex, varsta, stare fiziologica. Organismul unui adult contine intre 24-28 grame magneziu, din care 10% este distribuit in lichidele biologice, iar restul de 90% la nivel osos.

Magneziul face parte si din compozitia altor lichide cum ar fi: saliva, sucul gastric, bila, lichidul sinovial, sucul pancreatic, limfa, lichidul seminal.

Absorbtia magneziului

Este destul de slaba si depinde de cantitatea de alimente bogate in magneziu, iar cele mai bogate alimente sunt: nucile, fasolea, mazarea si cerealele. Are loc la nivelul jejunului se produce in paralel cu absorbtia apei si creste cu cat tranzitul intestinal are o durata mai lunga.

In sens negativ absorbtia poate fi influentata de mediul alcalin, grasimile nesaturate, fosfati, oxalati, alcool si de anumite medicamente, dar si de starea fiziologica (nervozitate, emotivitate, stare de bine, tristete, nivel de stres crescut).

Cresterea magneziului intracelular (la nivel celular) se produce prin vitamina B6, D, insulina (o fibra dietetica), taurina.

Excretia sau eliminarea magneziului

Se face atat pe cale urinara, cat si prin materii fecale sau transpiratie. Exista cazuri in care valorile magneziului cresc prea mult la nivel renal si apare magnezuria (nivel crescut de magneziu in urina) ce este determinata si de medicamente ce contin magneziu, alcool, hormoni tiroidieni, calciu, insulina, medicamente diuretice care favorizeaza eliminarea apei din organism.

Reprezinta scaderea magneziului din organism sub pragul normalului si este sinonima cu “carenta de magneziu”.

Pentru a afla valorile normale sau scazute ale magneziului se efectueaza determinarea magneziului din sange (magnezemia) intr-un laborator de analize medicale.

• Cauze exogene, care sunt legate de mediu si folosirea in exces a ingrasamintelor chimice, astfel hrana atat vegetala, cat si cea animala devenind saraca in magneziu.

• Cauze endogene sunt situatiile in care oamenii isi reduc din alimentatie: diete, anorexie nervoasa, greva foamei sau cazuri de tulburari de absorbtie, parazitoze intestinale (viermi), diaree.

Cea mai freventa manifestare este spasmofilia, denumita si tetanie, si prezinta urmatoarele simptome:

- crampe musculare;

- mioclonii (contractie musculara);

- tremor;

- amorteli la nivelul mainilor;

- senzatie de furnicatura la picioare sau maini;

- dureri de muschi;

- astenie;

- scaderea poftei de mancare.

O alta categorie de manifestari apar la nivelul inimii si implica urmatoarele simptome:

- palpitatii (batai puternice ale inimii);

- durere in piept;

- tahicardie (accelerarea batailor inimii).

Mai pot aparea urmatoarele manifestari:

- senzatie de “nod in gat”;

- dispnee sau sufocare;

- emotivitate crescuta;

- stari de nervozitate;

- insomnie;

- dureri de cap;

- ameteli;

- caderea parului si fragilitatea unghiilor poate fi pusa si pe lipsa calciului din organism;

- aparitia unor alergii;

- dureri in timpul menstruatiei.

Daca diagnosticul este stabilit corect, iar medicul nu interpreteaza spasmofilia doar cu lipsa de calciu din organism, ci si cu lipsa magneziului, atunci se poate initia un tratament corect bazat pe cele doua substante, alaturandu-se vitaminele din complexul B, care ajuta la o absorbtie mai buna.

Un tratament corect pentru un deficit de magneziu diagnosticat clinic si paraclinic prin analize de laborator trebuie sa dureze cel putin 6 saptamani, dar difera in functie de varsta, sex, de preparatul medicamentos si trebuie administrat la indicatia medicului.

Din cauza factorilor la care suntem expusi zilnic, la alimentatia uneori nesanatoasa, la stresul cotidian sau la temperaturile cu modificari bruste se recomanda administrarea unui preparat potrivit pentru fiecare si care sa mai suplimenteze cat de putin aportul de magneziu.

Cand intalnim insa factori favorizanti ai deficitului de magneziu cum ar fi: sarcina, alaptarea, perioadele de crestere, boli infectioase, boli persistente, toate acestea constituind un stres biologic pentru organismul uman, se recomanda cure regulate de multivitamine, printre care sa se regaseasca obligatoriu si magneziu in cantitatea recomandata zilnic.

Acest deficit are o evolutie buna si nu pune in pericol viata, insa sunt cazuri care, netratate la timp, pot intensifica celelalte patologii existente deja cum ar fi problemele cardiace.

Concluzii

Magneziul are multiple efecte precum: antiaritmic, imbunatateste contractilitatea inimii, amelioreaza capacitatea de efort a pacientilor cardiaci, are efect protector asupra vaselor de sange si in depunerea grasimilor pe peretii vaselor, iar pe langa acestea are multiple beneficii atat pentru cei mici, cat si pentru tineri sau batrani, in concluzie putem spune ca are rol esential in cresterea sperantei de viata.