Importanta fierului in dieta

Fierul reprezinta un macroelement ce se gaseste in toate celulele corpului. Importanta lui in economia organismului deriva din cantitatea in care se gaseste, 2,5-5 grame si din faptul ca peste 65% din total intra in structura hemoglobinei din hematii (proteina cu rol esential in transportul oxigenului catre celule si tesuturi).

Organismul uman are nevoie de un aport consecvent si crescut de fier pentru a-si putea indeplini functiile. Fierul trebuie sa existe in permanenta si la un nivel cat mai ridicat deoarece functiile sale sunt multiple si au interesare plurisistemica, de exemplu: transporta oxigenul catre tesuturi, transporta diverse substante chimice implicate in metabolismul energetic, are actiune antioxidanta si este implicat in promovarea cresterii si dezvoltarii armonioase, in mentinerea imunitatii la niveluri optime si asigurarea functiei reproductive. Fierul se gaseste in organism in structura hemoglobinei si mioglobinei (proteina din muschi) si a diverselor enzime hepatice.

Principalele surse alimentare sunt carnea (in special cea rosie, dar si cea de pasare si vita), viscerele (ficat, inima, rinichi), peste si conserve din peste (somon, ton), galbenus de ou, legume (in special legumele frunze, fructele uscate, fasolea uscata, lintea), dar si cereale integrale, painea neagra.
Fierul este prezent in cantitate mai mica si in carnea de miel si oaie, dar si in diverse mezeluri.

Fierul din produsele vegetale (fructe, legume, cereale) se absoarbe mai greu, insa organismul poate avea multiple beneficii ca urmare a consumului acestor produse (aport crescut de vitamine, antioxidanti, minerale si fibre), cum ar fi:
- fructe deshidratate: prune, stafide, caise
- legume: fasole uscata, soia, linte, mazare uscata
- seminte: alune, nuci, susan
- legume verzi: broccoli, spanac, napi, salata verde, praz
- cereale integrale: orez brun, tarate, ovaz, grau.

Absorbtia fierului din vegetale poate fi semnificativ crescuta (de pana la 3 ori) prin combinarea salatelor, fasolei, cu bucati tocate marunt de carne rosie sau de pui.
Segmentul principal de absorbtie a fierului este duodenul, insa cantitati mici pot trece si prin alte regiuni (stomac, ileon); absorbtia fierului este facilitata de aciditatea gastrica si de vitamina C. exista si situatii in care utilizarea digestiva a fierului este diminuata: post rezectie gastrica, in starile de hipoclorhidrie (caracterizate prin scaderea aciditatii sucului gastric), in prezenta excesului de grasimi si de celuloza din dieta.

In general, procesul de absorbtie este reglat de nevoia de fier a organismului. Un adult tanar, cu un regim echilibrat, va absorbi 5-10% din cantitatea totala pusa la dispozitie prin dieta zilnica. Acest procent creste pana la 20%, chiar, la femeile insarcinate.

Fierul se gaseste in organism sub 2 forme: circulanta si de depozit (cand este incorporat in proteinele feritina si hemosiderina). Prin realizarea depozitelor, organismul previne eventualele dezechilibre ce pot sa apara acut. Daca, insa, deficitul de fier este pe termen lung si organismul este privat in mod constant de aportul acestui element, depozitele se vor epuiza si se instaleaza carenta de fier.

Deficitul de fier are ca principala expresie aparitia anemiei feriprive (un tip particular de anemie datorat lipsei de fier, in care hematiile sunt de dimensiuni reduse, slab incarcate cu hemoglobina si oxigen). Clinic anemia se traduce prin astenie fizica marcata, dispnee, cefalee, iritabilitate, ameteli sau pierdere ponderala, precum si prin scaderea rezistentei la diverse agresiuni.

Persoanele cu risc crescut de a dezvolta carente de fier sunt: femeile in perioada menstruala (in special daca au un flux abundent), femeile insarcinate sau aflate in perioada de alaptat la san. De asemenea, sunt expusi dezvoltarii deficitului, pacientii cu hemoragii intestinale si digestive (ulcer, eroziuni sangerande, boli inflamatorii intestinale), donatorii de sange, pacientii cu patologie digestiva care scade capacitatea de absorbtie (rezectie gastrica, tratament antiacid), cu enteropatie glutenica, vegetarienii si atletii de performanta.


Sugarii si copii mici au risc de a se confrunta cu stari anemice atunci cand regimurile alimentare sunt deficitare in produse fortificate cu fier (mai ales sugarii care incep sa aiba o alimentatie diversificata). Pana la varsta de 6-8 luni se considera ca rezervele de fier ale bebelusului sunt suficiente pentru a-l proteja fata de anemii, insa dupa aceasta varsta, parintii sunt sfatuiti sa ii introduca in meniu suplimente de fier. In cazul sugarilor alimentati la san aceasta suplimentare nu este intotdeauna necesara, deaorece laptele matern este bogat in fier.

Spre deosebire de el, laptele de vaca are un continut foarte scazut in fier (acesta fiind unul din motivele pentru care utilizarea lui in alimentatia sugarilor nu este indicata de catre specialisti). In cazul sugarilor hraniti cu formule de lapte se recomanda utilizarea doar a celor fortificate cu fier.
Deoarece ritmul de crestere al copiilor este foarte rapid si deci au un necesar mult mai ridicat, mai ales intre 1-4 ani, aportul de fier al acestora ar trebui sa fie suplimentat cu alimente imbogatite artificial cu fier.

Defictul de fier - Laptele si produsele din lapte sunt sarace in fier si pot dezechilibra rapid continutul in fier a organismului, ducand la aparitia anemiei feriprive. Copiii sunt expusi acestui risc daca vor consuma cantitati crescute de lactate, in special in combinatie cu produse zaharoase si cu cele din faina alba (acestea fiind si ele recunoscute pentru continutul scazut in fier). Specialistii recomanda parintilor sa nu ofere copiilor in crestere mai mult de 250-300ml lapte/zi.
O alta grupa de risc pentru aparitia anemiilor sunt adolescentii, datorita ritmului de crestere (dezvoltarea cunoaste un peak la aceasta varsta) si regimului alimenatar necorespunzator pe care sunt tentati sa o adopte.


Excesul de fier - hipersideremia de cauza alimentara (prin consum in exces de produse bogate in fier), datorita uimitoarei capacitati a organismului de a-si adapta preluarea digestiva (absorbtia) in functie de necesar, este foarte rar. Totusi, aceasta situatie poate sa apara mai ales in cazul copiilor daca se abuzeaza de suplimente nutritive sau de medicamente ce contin mult fier.
Aparitia hipersideremiei este mai frecvent intalnita in cazul pacientilor cu hemocromatoza (boala genetica in care organismul nu este capabil sa regleze absorbtia fierului).

Aceasta boala ereditara determina acumularea de fier in tesuturi, depunerea fiind atat de consistenta incat duce, in unele situatii la leziuni viscerale, mai ales in ficat si pancreas (cu manifestari de insuficienta hepatica si diabet zaharat). Tratamentul unei astfel de boli este reprezentat de flebotomie (pacientului i se scoate efectiv sange, cantitatea fiind comparabila cu cea din cazul donarilor de sange). Aceasta procedura este indicata in momentul in acre nivelul feritinei este mai mare de 300mg/litru si se realizeaza saptamanal pana cand aceasta valoare ajunge mai mica de 20 mg.

Pacientul trebuie sa urmeze si un regim igieno-dietetic strict: fara alcool, vitamina C, carne rosie si consumul ridicat de calciu si produse ce contin acid oxalic (deoarece acestea scad absorbtia digestiva).
Simptomatologia pacientilor cu exces de fier include: oboseala (astenie), pierderea apetitului (anorexie), ameteala, greata, varsaturi, hiperpigmentare tegumentara (piele capata o nuanta gri). Primele acuze ale excesului de fier sunt epigastralgiile, ca expresie directa a afectarii stomacului prin erodarea mucoasei gastrice.

Daca fierul atinge anumite valori critice se poate ajunge chiar in stare de soc. In aceste situatii rare, dar periculoase, este indicata administrarea unui chelator de fier, cum este deferoxamina (aceasta indeparteaza fierul in exces, favorizand eliminarea lui urinara).

Tinand cont de faptul ca absorbtia digestiva a fierului este limitata la 10% din disponibilul alimentar, inseamna ca aportul trebuie sa fie de 10 ori mai mare decat necesarul organismului.

Ratiile de fier recomandate de catre specialisti sunt:
Sugari si copii: sub 7 luni - 0,27mg/zi
7-11 luni - 11mg/zi
1-3 ani - 7mg/zi
4-8 ani - 10mg/zi

Barbati: 9-13 ani - 8mg/zi
14-18 ani - 11mg/zi
peste 19 ani - 8mg/zi

Femei: 9-13 ani - 9 mg/zi
14-18ani - 15 mg/zi
19-50 de ani - 18 mg/zi
peste 51 de ani - 8 mg/zi.

Femeile insarcinate au un necesar mai crescut de fier, ce poate ajunge la 20-30 de mg in ultimul trimestru. Postpartum, insa nu este necesar sa se mareasca in mod deosebit aportul (tinand cont ca in primele luni menstruatia este absenta).
Fierul din suplimentele nutritive este sub forma de fier sulfat (cel mai frecvent folosit), fier fumarat, desi si fier sulfat are acelasi grad de absorbtie si disponibilitate pentru absorbtie (si are si avantajul pretului, fiind mai ieftin). In unele situatii se recomanda administrarea suplimentului concomitent cu cea de acid ascorbic.