Ce nu stiai despre Propolis si Vitamina C – scurt istoric

Foarte popular in ultima vreme, propolisul are multe beneficii dovedite pentru sanatatea noastra.

Conform multor publicatii, utilizarea propolisului dateaza din Egiptul antic. Preotii de curte il foloseau in mod regulat pentru imbalsamarea trupurilor faraonilor. Fara teama de a gresi, se poate spune ca mumiile au fost conservate pana in prezent, in mare parte, datorita propolisului.

In prima carte medicala cunoscuta, „Papirusul Ebers” (1.500 i.Hr.) propolisul era deja mentionat ca medicament. Grecii si romanii au descoperit si au folosit aceasta substanta naturala, nu doar ca medicament, ci pentru a produce un parfum foarte apreciat. De fapt, cuvantul propolis provine din cuvantul grecesc „Propolis” care inseamna „apararea orasului” („pro” inainte si „polis” oras).

In Biblie propolisul este mentionat in numeroase pasaje (Geneza 37:25, Ieremia 8:22; 46:11) sub numele de „tzori” – un ulei pretios dar si un produs important pentru comert (pe langa grau, miere sau ulei). De atunci a fost folosit de toate civilizatiile (chineza, hindusa, romana, persana) in diferite scopuri: pentru a trata procesele inflamatorii febrile, ranile infectate de la sageti sau arme de foc, si chiar pentru a lacui instrumentele muzicale din lemn. Se spune ca insusi Stradivarius si-a lacuit viorile cu uleiuri de propolis.

La fel ca multe alte mari descoperiri stiintifice, calea catre identificarea vitaminei C a combinat perseverenta cercetatorului cu norocul si anecdota.

Acum aproximativ 85 de ani s-a descoperit ce este vitamina C si cum functioneaza, datorita medicului maghiar Albert Szent-Gyorgyi, care in 1937 a castigat premiul Nobel pentru Medicina, datorita acestei descoperiri.

Din primele decenii ale secolului XX, multi cercetatori din marile centre stiintifice din intreaga lume si-au concentrat interesul asupra vitaminelor. Desi prezenta in multe alimente, vitamina C era inca foarte dificil de extras in acel moment, din cauza lipsei de tehnologie. Medicul maghiar Albert Szent-Gyorgyi, care dupa primul razboi mondial a lucrat in mai multe centre stiintifice din Europa, a obtinut in 1927 un singur gram din aceasta substanta misterioasa, extrasa din cortexul suprarenal (organul care regleaza metabolismul) al diferitelor animale.

Aceasta cantitate nu a fost suficienta pentru a descrie structura a ceea ce el a numit ulterior „acid hexuronic” (acid ascorbic sau vitamina C). Mai tarziu, in timpul unei calatorii in Statele Unite, a reusit sa extraga o cantitate mai mare, adica 35 de grame. Si asta datorita faptului ca locuia langa o macelarie care ii asigura suficient cortex suprarenal.
Intr-o seara de toamna, in 1932, o cina in familie, ii schimba lui Szent-Gyorgyi, perspectiva in cercetarea lui.

Sotia savantului a pregatit o cina cu ardei, aliment al carui gust nu era pe placul acestuia."Szent-Gyorgyi a ascuns ardeiul in buzunar pentru a nu-si jigni sotia si a coborat in laborator, unde a inceput sa-l analizeze. Cateva ore mai tarziu, stia ca aceasta leguma este una dintre cele mai bogate in acid ascorbic", declara Istvan Hannus, profesor emerit de chimie aplicata si de mediu la Universitatea din Szeged. Insusi Szent-Gyorgyi a comentat ulterior intamplarea, spunand ca „lasitatea unui sot a devenit o descoperire stiintifica majora”.

Surse: https://yoelijocuidarme.es/2020/04/16/propolis/
https://www.eltiempo.com/vida/ciencia/historia-del-descubrimiento-de-la-vitamina-c-141270