Calciul - un mineral care poate ascunde o serie de boli grave

Organismul uman in toata complexitatea lui functioneaza dupa niste reguli foarte bine puse la punct. Desi la prima vedere aceste lucruri nu se vad, luate de-a amanuntul fiecare este complex in felul lui si fiecare functioneaza pentru buna functionare a organismului.

Un exemplu in acest sens ar fi homeostazia mineralelor (sodiu, potasiu, clor, calciu, fosfor, fier, magneziu etc.) si felul in care organismul reuseste sa regleze foarte fin concentratiile de care individul are nevoie pentru a functiona normal.

In momentul in care mecanismele de reglare din organism sunt perturbate de o serie de boli sistemice sau locale apare o alterare in cadrul proceselor metabolice si de functionare a diferitelor sisteme si organe si astfel intreg organismul are de suferit.

Calciul joaca un rol foarte important in metabolism. El controleaza o serie de procese, cum ar fi: conducerea impulsului nervos la nivelul fibrelor nervoase, contractia muschilor scheletici, procesul de coagulare (oprirea sangerarii), eliberarea hormonilor in organism, diviziunea celulara, activitatea enzimelor etc.

98% din concentratia de calciu din organism se afla la nivelul oaselor, iar restul de 1-2% se gaseste in sange.

Procentajul din sange se imparte la randul sau in 3 grupe:

(a) calciul ionic - care este forma activa a calciului ( forma care participa la procesele mediate de calciu);
(b) calciul legat de proteine;
(c) calciul legat de alte elemente. Este foarte important ca la analizele de sange sa se verifice atat concentratia calciului total, cat si a calciului ionic (forma activa biologica).

Un nivel normal al calciului in sange se regaseste in intervalul 8-10 mg/dL. Aici vorbim despre calciul total din sange (forma ionizata + forma legata de proteine + calciul din cmplexe cu alte elemente).

Hipercalcemia se defineste ca o crestere a calciului din sange peste valoarea superioara a intervalului. Cu alte cuvinte, orice valoare peste 10-10.5 mg/dL este considerata o eticheta a hipercalcemiei ce se obiectiveaza prin analize medicale.

Clasificarea hipercalcemiei in functie de calciul total si calciul ionizat

In cadrul analizelor medicale de rutina se poate masura concentratia din sange atat a calciului total, cat si a calciului ionic (forma activa a calciului). In functie de cele doua valori, hipercalcemia se poate clasifica astfel:

- usoara: Calciu total de 10,5-11,9 mg/dl (2,5-3 mmol/l) sau Ca ionizat 5,6-8 mg/dl (1,4-2 mmol/l)

- moderata: Calciu total de 12-13,9 mg/dl (3-3,5 mmol/l) sau Ca ionizat 8-10 mg/dl (2-2,5 mmol/l)

- criza hipercalcemica: Ca total de 14-16 mg/dl (3,5-4 mmol/l) sau Ca ionizat 10-12 mg/dl (2,5-3 mmol/l)

Trebuie precizat faptul ca un nivel crescut al concentratiei calciului presupune o evaluare medicala si nu pune un diagnostic cert de boala. Orice nivel crescut sau scazut al calciului trebuie investigat inainte de a trage orice concluzie.

Sunt foarte multe situatii in care calciul este crescut sau scazut in sange si din acest motiv doar evaluarile medicale pot pune un diagnostic cert.

Un procentaj destul de mare al concentratiilor crescute de calciu din sange (hipercalcemie moderata sau severa) apare in afectarea glandelor paratiroide. Acestea joaca un rol foarte important in organismul uman prin reglarea calciului si a fosforului.

In momentul in care glandele paratiroide sesizeaza o scadere in concentratia calciului, activeaza o serie de mecanisme menite sa readuca intr-un interval de normalitate calciul - creste absorbtia de calciu din alimente ingerate, stimuleaza rinichiul sa economiseasca calciul si sa nu il elimine, stimuleaza o serie de celule capabile sa scoata calciul din oase.

In cazul in care aceste glande isi pierd capacitatea de a detecta concentratia calciului sau sunt afectate de o serie de procese inflamatorii, boli endocrine, boli renale, boli neoplazice etc. apar alterari in concentratia calciului.

O alta situatie particulara si cu un necesar mai mare de atentie il reprezinta bolile neoplazice (cancerele). Aproximativ 20-30% din pacientii care poarta acest diagnostic se prezinta cu niveluri crescute ale calciului. Acest lucru se intampla fie din cauza eliberarii de tesutul tumoral a unor substante menite sa scoata calciul din oase, fie din cauza metastazelor osoase care distrug tesutul osos si elibereaza calciul, fie din cauza unei eliminari alterate a surplusului de calciu. Din acest motiv acest lucru trebuie judecat intr-un context medical si nu trebuie sa alarmeze pacientul pana cand diagnosticul nu este confirmat.

Simptomatologia unui pacient cu hipercalcemie variaza in functie de cat de rapid si de cat de mult creste nivelul de calciu, precum si de sensibilitatea individului la nivelurile ridicate de calciu.

Hipercalcemia usoara, prelungita poate produce simptomatologie usoara, uneori chiar absenta, sau probleme recurente, cum ar fi pietrele la rinichi. Instalarea brusca (cresterea rapida a concentratiilor de calciu) si hipercalcemia severa pot determina simptome dramatice, de obicei incluzand confuzie si letargie, care pot conduce chiar la coma si in unele cazuri la deces.

Manifestarile de la nivelul sistemului nervos central includ urmatoarele: letargie, slabiciune, confuzie, coma.

Simptomatologia de la nivelul rinichilor se poate manifesta prin urmatoarele: poliurie (cantitatea de urina pe 24 de ore foarte crescuta), nicturie (urinari frecvente pe timpul noptii), deshidratare, pietre la rinichi, insuficienta renala etc.

Tubul digestiv raspunde prin urmatoarea constelatie: constipatie, greata, anorexie (lipsa poftei de mancare), pancreatita, ulcer gastric etc.

Efectele cardiace includ sincopa (pierderea starii de constienta) din cauza aritmiilor cardiace favorizate de alterarea metabolismului calciului.

De cele mai multe ori, tratamentul depinde pe de-o parte de severitatea simptomelor instalate, iar pe de alta parte de boala care a condus la o concentratie de calciu alterata.

Imobilizarea prelungita a pacientului este un factor agravant al hipercalcemiei; din acest motiv, ori de cate ori este posibil trebuie incurajata mobilizarea pacientului.

Reducerea consumului de calciu si a vitaminei D, prin dieta, este eficienta pentru tratarea hipercalcemiei datorata absorbtiei crescute a calciului intestinal.

Administrarea de bisfosfonatii inhib acele celule care determina eliberarea calciului din oase si sunt eficienti in tratamentul hipercalcemiei datorata conditiilor care cauzeaza eliberarea osoasa crescuta de calciu si a hipercalcemie cauzata de bolile maligne (cancere).

Interventia chirurgicala este rezervata acelor cazuri care nu raspund la tratamentul clasic. Se poate practica indepartarea chirurgicala a glandelor paratiroide sau indepartarea chirurgicala a tumorilor care cauzeaza cresterea calciului in sange .

De asemenea, ortopedia are un rol important in tratarea complicatiilor de tipul osteoporozei, metastazelor osoase etc.