Zona Zoster - evolutie si tratament

Afectiunea ce poarta denumirea de zona zoster reprezinta infectia de recidiva a virusului varicelo-zosterian, un virus ce produce la primul contact varicela, in special in perioda copilariei.

In conditiile de imunitate scazuta, virusul se poate reactiva, inmultindu-se si migrand spre suprafata tegumentara, in special pe traiectul unui nerv.

Contagiozitatea din zona zoster este direct proportionala cu primoinfectia, ceea ce demonstreaza faptul ca o persoana care nu a avut in copilarie sau adolescenta varicela nu poate dezvolta leziuni de zona zoster.

Afectiunea in cauza determina o imunitate pasagera, fapt ce ajuta la vindecare, uneori cu mici sechele, dar nu impiedica eventualele recidive pe fondul imunodeficientei.

De retinut este faptul ca, din leziunile de zona zoster, virusul se poate transmite la persoanele care nu au avut varicela si se manifesta ca primoinfectie sub diverse forme usoare sau severe in functie de statusul imun.

Factorii incriminati in reactivarea virala sunt, in general, alte afectiuni care duc treptat la scaderea imunitatii, precum:

- neoplazii;

- infectia HIV;

- tratamente citostatice;

- tratamente imunosupresoare;

- corticoterapie prelungita;

- afectiuni grave ale coloanei vertebrale;

- operatii si traumatisme pe maduva spinarii;

- sinuzita frontala ce determina zona zoster oftalmica;

- procesul fiziologic de imbatranire ce duce si el la scaderea imunitatii.

Exista situatii la cei cu imunitatea stabila cand virusul varicelo-zosterian este neutralizat de catre mecanismele de aparare ale organismului, iar eruptia nu mai are loc si pacientul in cauza prezinta doar nevralgie, cu o durata de pana la cateva zile sau chiar lun,i in functie de zona afectata.

Manifestarile clinice de debut constau in aparitia unui sindrom dureros nevritic pe traiectul unui nerv si se poate asocia cu parestezia zonei, simptomatologia putand debuta cu cateva zile inaintea eruptiei cutanate.

Caracteristicile eruptiei sunt de tip veziculos sau papulo-veziculos, cu leziuni grupate in buchetele, pe un fond eritemato-edematos.

O alta caracteristica a leziunilor este faptul ca au o distributie unilaterala ce nu depaseste cealalta parte a corpului (se opresc la nivelul linei mediane), insa uneori pot aparea izolat cateva la distanta din cauza diseminarii virale pe cale hematogena.

Numarul leziunilor diseminate, dar si al celor din grupulete variaza in functie de cat de mare a fost viremia, dar si de rezistenta pacientului la infectii.

Durerea din zona zoster variaza ca intensitate, de la forme usoare cu durere minima suportabila fara analgezice, pana la forme hiperalgice cu durere permanenta si intensitate greu suportabila, ce exacerbeaza pe timpul noptii, obligand pacientii sa ia analgezice.

Un aspect important este prezenta durerii si absenta eruptiilor, ceea ce pune probleme de diagnostic diferential deoarece se poate confunda usor cu o nevralgie intercostala sau intindere musculara de orice natura.

Frecventa localizarii acestei afectiune este pe traiectul nervilor intercostali, in special in zona toracala (T3-toracala 3) si o parte din L2-lombara 2. O alta localizare des intalnita este si pe traiectul nervului oftalmic, iar afectiunea capata denumirea de zona zoster oftalmica.

Zona zoster oftalmica se extinde unilateral, pornind de la nivelul ochiului pana in vertex (varful capului), cu o delimitare stricta pe linia mediana a corpului.

Leziunile oftalmice capata un aspect dramatic chiar daca nu sunt asa severe, se manifesta prin edem masiv palpebral, ulceratii conjunctivale, lacrimare excesiva, fotofobie (nu suporta lunima zilei), secretii fibrinoase care afecteaza temporar ochiul, el refacandu-se in totalitate dupa episodul eruptiv, rare fiind cazurile in care pacientii raman cu sechele oftalmologice, doar daca intervin si alte complicatii.

O alta afectare ce tine de nervul trigemen cu ramurile lui, printre care si cea oftalmica, este afectarea ramurilor malare si mandibulare ce duc la aparitia leziunilor specifice la nivelul cavitatii bucale, cuprinzand si faringele sau laringele, cu ulceratii dureroase si diverse secretii fibrinoase ce pot si usor de confundat.

Afectarea nervului sciatic este si ea des intalnita in randul persoanelor peste varsta de 40 de ani, insa are manifestari mai limitate sau se poate extinde pe tot traiectul nervului sciatic popliteu extern.

Are o evolutie ce se intinde pe o perioada de pana la 3 saptamani de la momentul debutului, iar in primele 2-4 zile mai pot aparea noi leziuni veziculoase, ca apoi sa se transforme in pustule.

Dupa ce se sparg, acestea se transforma in cruste ce incep sa se detaseze la 14-21 de zile, cicatricile sunt minime initial, iar alte leziuni mai profunde lasa cicatrice reziduala.

Complicatiile ce pot aparea in zona zoster se clasifica astfel:

- complicatii cutanate, ce cuprind suprainfectia leziunilor cu alte bacterii, celulite, ulceratii si chiar necroze daca nu se intervine imediat cu tratament local si sistemic;

- complicatii neurologice privind nevralgia postzosteriana, care la varstnici poate dura ani de zile, paralizii de nerv periferic, pierderea sensibilitatii in zona afectata;

- complicatii oftalmologice: keratite, uveite, corioretinite, neuropatie optica, ptoza palpebrala, glaucom secundar etc.;

- complicatii viscerale: atingeri pulmonare, mai ales in afectarea de nerv mandibular, afectare digestiva cand este afectata zona din vecinatatea esofagului si cardiace, in situatii extreme, cu o diseminare hematologica exagerata si o viremie mare.

Se clasifica in cel sistemic cu antivirale de electie in doze corespunzatoare fiecarei persoane si se calculeaza doza in functie de kilograme, pe o durata de 7-10 zile.

Se mai poate asocia corticoterapia in cazurile mai severe pentru a reduce inflamatia, iar daca exista suprainfectare bacteriana, se introduce si antibioticoterapia.

Analgezicele si antiinflamatoarele sunt de nelipsit din schema terapeutica, avand rolul de a reduce inflamatia locala si de a diminua nevralgia postzosteriana.

Vitaminoterapia are si ea un rol-cheie, mai ales vitaminele din complexul B, ce sustin sistemul nervos si metabolizeaza diverse procese importante asupra cresterii imunitatii, alaturi de vitamina C.

Tratamentul local consta in aplicarea unguentelor antivirale, dar si a celor cu rol anestezic, pentru a mai reduce din inflamatie si, mai ales, din durere.