Varicela si complicatiile la persoanele cu sistem imunitar slabit

Varicela este o boala infectioasa acuta. Este cauzata de virusul varicelo-zosterian (VZV), care este un virus ADN care este membru al grupului de herpesvirus. Dupa infectia primara, VZV ramane in organism (in ganglionii nervosi senzoriali) ca o infectie latenta.

Infectia primara cu VZV provoaca varicela.

Reactivarea infectiei latente provoaca herpes zoster (zona zoster).

Perioada medie de incubatie pentru varicela este de 14 pana la 16 zile dupa expunerea la o varicela sau o eruptie cutanata cu herpes zoster, cu un interval de 10 pana la 21 de zile.

Un prodrom usor de febra si stare de rau poate sa apara cu 1 pana la 2 zile inainte de debutul eruptiei cutanate, in special la adulti. La copii, eruptia cutanata este adesea primul semn de boala.

Eruptia este generalizata si pruriginoasa, progresand rapid de la leziuni maculare la papulare la veziculare inainte de formarea crustei.

Leziunile sunt de obicei prezente in toate etapele de dezvoltare in acelasi timp. Eruptia apare de obicei mai intai pe piept, spate si fata, apoi se extinde pe intregul corp. Simptomele dureaza de obicei 4 pana la 7 zile.

La copiii sanatosi, varicela este in general usoara, cu o eruptie cutanata cu mancarime, stare de rau si o temperatura de pana la 39-40 C timp de 2 pana la 3 zile.

Sugarii, adolescentii, adultii, femeile insarcinate si persoanele imunodeprimate sunt expusi riscului de boala mai severa si au o incidenta mai mare a complicatiilor.

Recuperarea dupa infectia primara cu varicela ofera de obicei imunitate pe viata. La persoanele altfel sanatoase, o a doua aparitie a varicelei este mai putin frecventa.

A doua aparitie a varicelei poate fi mai probabil sa apara la persoanele care sunt imunodeprimate. Ca si in cazul altor infectii virale, reexpunerea la varicela naturala (de tip salbatic) poate duce la reinfectie care mareste titrurile de anticorpi fara a provoca boli sau viremie detectabila.

Cele mai frecvente complicatii ale varicelei sunt:

• La copii: Infectii bacteriene ale pielii si tesuturilor moi
• La adulti: Pneumonie

Complicatiile severe cauzate de virus includ ataxia cerebeloasa, encefalita, pneumonia virala si afectiunile hemoragice.

Alte complicatii severe ale acestei afeciuni se datoreaza infectiilor bacteriene si includ:
• Septicemie
• Sindromul de soc toxic
• Fasceita necrozanta
• Osteomielita
• Pneumonie bacteriana
• Artrita septica

Persoanele aflate la risc pentru dezvoltarea unei forme severe de varicela includ persoanele imunodeprimate fara dovezi de imunitate la varicela, cum ar fi:

• Persoanele cu leucemie sau limfom
• Persoanele care urmeaza un tratament medicamentos care suprima sistemul imunitar, cum ar fi steroizi sistemici in doze mari sau agenti chimioterapeutici
• Persoanele cu deficiente imune celulare sau alte probleme ale sistemului imunitar
• Nou-nascuti ale caror mame au varicela cu cinci zile inainte pana la doua zile dupa nastere
• Bebelusii nascuti prematuri care au fost expusi la varicela sau herpes zoster
• Sugari prematuri internati nascuti mai devreme de 28 saptamani de gestatie ale caror mame nu au dovezi de imunitate
• Prematuri spitalizati nascuti mai devreme de 28 saptamani de gestatie sau care cantaresc mai putin de 1.000 de grame la nastere, indiferent de starea de imunitate a mamei lor impotriva varicelei
• Femei insarcinate fara dovezi de imunitate la varicela

Persoanele imunodeprimate care sufera de varicela sunt expuse riscului de a dezvolta diseminare viscerala (infectia cu VZV a organelor interne) care poate duce la pneumonie, hepatita, encefalita si coagulopatie intravasculara diseminata.

Acestia pot avea o eruptie cutanata varicela atipica cu mai multe leziuni si pot fi bolnavi mai mult decat persoanele imunocompetente care sufera de varicela. Noile leziuni pot continua sa se dezvolte mai mult de 7 zile, pot aparea pe palme si talpi si pot fi hemoragice.

Copiii cu infectie HIV au tendinta de a avea eruptii cutanate atipice, cu noi culturi de leziuni prezentand saptamani sau luni.

Leziunile pot fi initial veziculoase maculopapulare tipice, dar ulterior se pot dezvolta in ulcere nevindecatoare care devin necrotice, incrustate si hiperkeratotice. Acest lucru este mai probabil sa apara la copiii infectati cu HIV cu un numar scazut de CD4.

Unele studii au constatat ca diseminarea VZV in organele viscerale este mai putin frecventa la copiii cu HIV decat la alte persoane imunocompromise cu infectie cu VZV.

Rata complicatiilor poate fi, de asemenea, mai mica la copiii infectati cu HIV care urmeaza tratament antiretroviral sau la persoanele infectate cu HIV cu un numar mai mare de CD4 la momentul infectiei cu varicela.

Retinita poate aparea in randul copiilor si adolescentilor infectati cu HIV. Majoritatea adultilor, inclusiv cei care sunt HIV-pozitivi, au avut deja varicela si sunt seropozitivi pentru VZV. Ca urmare, varicela este relativ neobisnuita in randul adultilor infectati cu HIV.

Femeile insarcinate care sufera de varicela sunt expuse riscului de complicatii grave, in primul rand pneumonie si, in unele cazuri, poate surveni decesul acestora ca urmare a varicelei.

Unele studii au sugerat ca atat frecventa, cat si severitatea pneumoniei VZV sunt mai mari atunci cand varicela este dobandita in timpul celui de-al treilea trimestru, desi alte studii nu au sustinut aceasta observatie.

Daca o femeie insarcinata face varicela in primul sau la inceputul celui de-al doilea trimestru de sarcina, copilul ei are un risc mic (de la 0,4 la 2,0%) de a contacta boala.

Copilul poate avea cicatrici pe piele; anomalii la nivelul membrelor, creierului si ochilor si greutate mica la nastere. Daca o femeie dezvolta eruptii cutanate cu varicela cu 5 zile inainte si cu 2 zile dupa nastere, nou-nascutul va fi expus riscului de varicela neonatala.

Din punct de vedere istoric, rata mortalitatii pentru varicela neonatala a fost raportata a fi de aproximativ 30%, dar disponibilitatea imunoglobulinei VZV si ingrijirea intensiva de sustinere au redus mortalitatea la aproximativ 7%.

Nu exista un tratament specific pentru varicela, dar se trateaza in general in decurs de o saptamana sau doua.

Tratamentul este unul suportiv: medicamente antialgice pentru ameliorarea durerii, antipiretice, mentinerea unui nivel optim de hidratare cu evitarea deshidratarii; adoptarea unui regim igieno-dietetic cu evitarea alimentelor picante; unguente topice pentru ameliorarea pruritului.

Medicul poate prescrie medicamente antivirale in timpul sarcinii, pentru adultii care primesc un diagnostic precoce, pentru nou-nascuti si pentru cei cu un sistem imunitar slabit.

Bibliografie
https://www.medicalnewstoday.com/articles
https://www.cdc.gov/chickenpox/hcp/index.html