Varicela

Vezi galerie foto

Este o boala infectioasa acuta, contagioasa, cunoscuta si sub numele de varsat de vant produsa de virusul varicelo-zosterian si manifestata prin eruptie polimorfa, pruriginoasa, aparuta in valuri.

Leziunile sunt, de obicei, distribuite pe piept, fata si membre, dar in cazuri severe, boala poate afecta chiar si organele interne, in special plamanii si ficatul.

Virusul varicelo-zosterian determina varicela ca infectie primara si herpes zoster ca infectie recurenta. Sursa de infectie o constituie bolnavii de varicela sau de herpes zoster care sunt infectiosi prin leziunile tegumentare si mai ales prin cele ale mucoaselor. Poarta de intrare a infectiei este mucoasa nazofaringiana si cea conjunctivala.

Varicela este o afectiune extrem de contagioasa, iar aproximativ 96% dintre persoanele care sunt expuse la virusul varicelei si care nu sunt imune, vor dezvolta boala.

Rata de aparitie la nivel mondial este de aproximativ 5 persoane la 1000 de locuitori. Imunosupresia poate mari riscurile de aparitie.

Transmiterea este respiratorie, prin picaturile de secretie nazofaringiana raspandite aerogen sau foarte rar prin obiecte proaspat murdarite cu secretii ale mucoaselor sau leziuni tegumentare. Boala este mai frecventa la copii intre 2-14 ani, iarna si la inceputul primaverii.

Contagiozitatea este foarte mare, in special in stadiul initial, durata perioadei de contagiune incepand cu 1-2 zile inainte de aparitia eruptiei si dureaza aproximativ 6 zile dupa ultimul val eruptiv. Practic, sursa de infectie este omul bolnav.

De asemenea, virusul poate fi transmis copilului in timpul sarcinii si nasterii. Crustele de varicela nu sunt contagioase.

Desi imunitatea dupa varicela este de lunga durata, se admite ca la unele persoane virusul poate persista ani in stare latenta in celulele nervoase, provocand la adulti tabloul de herpes zoster (febra, cefalee, eritem, adenopatie regionala, vezicule caracteristice, nevralgie, mialgie).

Riscul de infectie creste in oricare dintre urmatoarele situatii:

- La persoanele cu varste mai mici de 12 ani;

- La persoanele care au avut contact recent cu o persoana infectata;

- La cei care locuiesc sau isi petrec mult timp alaturi de copii;

- Daca imunitatea organismului este redusa.

Incubatia variaza intre 10-21 de zile, in medie fiind de 14-15 zile iar carantina dureaza 3 saptamani. Formele severe apar numai la copii si adultii cu rezistenta scazuta. La copii, simptomele care preced eruptia pot fi minore (febra moderata, cefalee, mialgii) care dureaza 7-10 zile. La interval de 1-2 zile apar elemente eruptive noi.

Perioada preeruptiva dureaza 2-3 zile cu dureri de cap, febra si dureri musculare si rareori o eruptie trecatoare de tip scarlatiniform. In perioada eruptiva, care dureaza 7-10 zile, eruptia apare mai intai pe corp, unde domina, apoi pe fata si membre, fiind insotita de febra si mancarime, cu aspect de vezicule comparate cu picatura de roua - de mentionat ca eruptia poate aparea si pe palme, pielea capului, pe mucoase, mai ales in cavitatea bucala, laringe si tesuturi conjunctive.

Intre valurile eruptive starea generala este buna, fiind influentata doar de caracterul pruriginos al eruptiei (care poate determina neliniste, agitatie) sau de durerea ulceratiilor de la nivelul mucoaselor. La sfarsit, vezicula se usuca, formand o crusta, fara sa lase cicatrice, cu exceptia unei usoare pigmentatii trecatoare.

Stadiul de cruste poate dura 10-20 de zile; febra insoteste fiecare puseu eruptiv, nefiind insa foarte crescuta. Evolutia bolii este de obicei usoara, spre vindecare, urmata de o imunitate durabila.

Este posibila suprainfectia bacteriana a elementelor eruptive. Complicatiile pot include infectia pielii, a plamanilor si a creierului. Complicatiile neurologice (menigo-encefalita) apar mai ales la copiii imunodeprimati. Pneumonia este rara la copii.

Daca apare in sarcina, varicela este o boala grava in orice stadiu, iar virusul varicelo-zosterian poate provoca avort spontan, sindromul varicelei congenitale sau varicela neonatala.

Varicela neonatala apare daca mama are boala in timpul nasterii.

Sindromul varicelei congenitale poate lasa bebelusul cu dizabilitati severe fizice si cognitive pe tot parcursul vietii.

Pneumonia netratata cauzata de virusul varicelo-zosterian la femeile insarcinate se poate agrava ducand la afectiuni respiratorii severe ce pot pune viata in pericol.

De asemenea, varicela poate fi extrem de periculoasa la persoanele cu sisteme imunitare compromise. Din aceasta grupa de persoane fac parte cei cu sisteme imunitare deficitare din cauza unor deficiente innascute, cei cu boli precum cancerul sau persoanele ce primesc tratamente cu steroizi sau medicamente impotriva cancerului.

Daca la examenul fizic sunt prezente eruptii cutanate tipice, nu sunt necesare studii suplimentare, iar diagnosticul poate fi pus cu usurinta. Istoricul familial si cel personal sunt extrem de importante in punerea diagnosticului. Cu toate acestea, anumite studii suplimentare trebuie luate in considerare in urmatoarele situatii:

• Daca diagnosticul este indoielnic – in acest caz se pot efectua examinari cu ajutorul unui frotiu Tzanck sau pe baza culturii fluidului vezicular;

• In cazurile de herpes zoster sine herpete – sunt necesare analize ADN prin reactie de polimerizare in lant;

• In cazurile de virus varicelo-zosterian rezistent la aciclovir – este necesara detectarea mutatiilor in timidin kinaza, putand fi determinata prin reactia de polimerizare in lant;

• Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) - poate fi utila daca se suspecteaza mielita sau encefalita;

• Punctia lombara – se foloseste daca semnele sugereaza encefalita sau mielita.

Pacientii cu temperaturi corporale ridicate asociate cu semne respiratorii trebuie sa efectueze o radiografie toracica pentru a confirma sau exclude pneumonia.

Diagnostic diferential

Diagnosticul diferential al varicelei se poate face cu numeroase afectiuni, dintre acestea facand parte:

• Variola (se considera eradicata total);
• Rujeola (pojarul);
• Sifilisul;
• Intepaturile de insecte;
• Pemfigoidul bulos;
• Scabia;
• Manifestarile dermatologice ale virusului herpes simplex;
• Eruptiile cauzate de utilizarea unor droguri;
• Impetigo;
• Boala mana-gura-picior.

Varicela este o afectiune care trebuie declarata obligatoriu numeric, izolarea facandu-se la domiciliu, timp de cel putin 6 zile de la aparitia eruptiei.

Optiunile de tratament se bazeaza pe varsta pacientului, pe starea de imunitate a acestuia, pe durata simptomelor si pe starea sa la prezentarea la medic.

Tratamentul igieno-dietetic la domiciliu presupune si repaus la pat (se recomanda aproximativ 8 ore de somn profund), igiena pielii si a mucoaselor (veziculele nu se rup intrucat se pot infecta).

Tegumentul cu eruptie se pudreaza cu alcool mentolat sau talc mentolat. Baia generala este permisa numai dupa caderea crustelor. Cazurile severe sau complicate necesita spitalizare.

In formele usoare si medii sunt suficiente masurile de prevenire a suprainfectiei bacteriene si calmarea pruritului. Prevenirea se face prin:
- imunizare activa (cu vaccin viu atenuat) recomandata copiilor
- imunizare pasiva cu imunoglobuline specifice antivaricela, care se administreaza in primele 3-4 zile de la contactul infectant, mai ales celor cu imunosupresie.

Tratamentul antibiotic trebuie administrat doar daca exista o suprainfectie bacteriana. Antibioticele nu au efecte asupra infectiilor virale si pot face mai mult rau decat bine.

Tratamentul durerii si al febrei consta in antialgice si antipiretice. Medicamentele ce contin aspirina nu ar trebui utilizate pentru tratarea simptomelor varicelei deoarece pot duce la complicatii. Acetaminofenul reprezinta o alternativa eficienta ce se poate administra chiar si in timpul sarcinii.

Este foarte important aportul optim de lichide, de preferinta apa, pentru a preveni deshidratarea. De asemenea, se recomanda evitarea alimentelor dulci, sarate sau picante, mai ales daca exista leziuni la nivelul cavitatii bucale. Daca apare durere la masticatie, se recomanda consumul de alimente lichide, precum supa, dar aceasta nu trebuie sa fie prea fierbinte.

Pentru a reduce riscul de cicatrizare a leziunilor tegumentare se indica evitarea scarpinarii zonelor cu mancarime. Urmatoarele aspecte pot ajuta la prevenirea zgarieturilor si cicatricilor prin scarpinare:

• Mentinerea unghiilor curate si cat mai scurte posibil;
• Purtarea manusilor si sosetelor in timpul somnului, mai ales in cazul copiilor;
• Aplicarea unor lotiuni pe baza de calamina;
• Purtarea unor haine lejere si din materiale de calitate.

Varicela poate fi prevenita cu succes cu ajutorul vaccinarii. Conform studiilor, vaccinul impotriva varicelei previne afectiunea in 98% dintre cazuri. Acest lucru este valabil daca persoanele in cauza primesc vaccinul in cele doua doze recomandate. In mod normal, un copil ar trebui sa primeasca vaccinul la varste cuprinse intre 12-15 luni. De asemenea, se primeste un rapel intre 4 si 6 ani.

Copiii mai mari si adultii care nu au fost vaccinati sau expusi la virus pot primi doze suplimentare de vaccin. O persoana care a primit anterior o singura doza de vaccin impotriva varicelei trebuie sa primeasca si a doua doza pentru a finaliza seria.

A doua doza trebuie administrata la 3 luni de la prima doza la persoanele mai mici de 13 ani si la 28 de zile dupa prima doza in cazul persoanelor de peste 13 ani.

Cu toate ca poate fi dificil, persoanele care nu pot primi vaccinul trebuie sa evite virusul prin limitarea contactului cu persoanele infectate. Grupele de persoane care nu pot primi vaccinul contra varicelei includ:

• Persoanele cu orice alergii severe care pun viata in pericol.

• Femeile insarcinate sau care considera ca ar putea fi insarcinate. De asemenea, persoanele care au primit vaccinul ar trebui sa evite sa ramana insarcinate timp de cel putin o luna dupa vaccinare.

• Persoanele cu un sistem imunitar slabit din cauza unor boli, de exemplu cancerul sau infectia cu HIV/SIDA. De asemenea, medicul trebuie informat daca o persoana din familia pacientului a avut un istoric medical in care se regaseau probleme ale sistemului imunitar.

• Persoanele cu sistemul imunitar slabit din cauza unor tratamente medicale, cum ar fi radioterapia, imunoterapie, chimioterapia sau steroizii.

• Persoanele care urmeaza tratament cu salicilati, de exemplu aspirina. Aceste grupe de persoane trebuie sa opreasca administrarea aspirinei timp de 6 saptamani de la administrarea vaccinului impotriva varicelei.

• Persoanele care au suferit de curand o transfuzie de sange. In acest caz poate fi necesara amanarea vaccinarii timp de minim 3 luni.

• Pacientii diagnosticati cu tuberculoza.

• Persoanele la care au fost administrate alte vaccinuri in ultimele 4 saptamani.

• Persoanele a caror stare de sanatate este alterata – o boala usoara, precum o raceala, nu este, de obicei, un motiv pentru a amana vaccinarea contra varicelei, dar anumite conditii de sanatate mai grava pot reprezenta un motiv concludent. Medicul poate recomanda daca afectiunea poate interactiona cu vaccinul sau nu.

Ca orice alte medicamente, vaccinurile pot produce anumite reactii adverse. Riscul de aparitie este relativ mic, iar reactiile sunt, de obicei, usoare si dispar de la sine.

Cu toate acestea, exista riscul sa apara si unele reactii grave. Reactiile adverse minore la vaccinul contra varicelei sunt reprezentate de:

- Inflamarea bratului din cauza injectarii substantei;
- Febra;
- Inrosire sau eruptie cutanata la locul injectarii.

Aceste evenimente pot sa apara, de obicei, in termen de doua saptamani de la prima doza, iar aparitia este mai rara la a doua doza. Reactiile adverse mai grave ce pot surveni din cauza administrarii vaccinului contra varicelei includ:

• Convulsii;
• Febra ridicata;
• Infectii pulmonare, pneumonie;
• Infectia creierului sau a maduvei spinarii (meningita);
• Eruptii cutanate pe tot corpul.

O persoana care dezvolta eruptii cutanate in urma vaccinarii este capabila sa raspandeasca virusul varicelei la persoanele neprotejate. Chiar daca acest lucru se intampla foarte rar, orice persoana cu o eruptie cutanata trebuie sa stea departe de persoanele cu sisteme imunitare slabite si de sugarii nevaccinati.

De asemenea, in urma vaccinarii pot sa apara dureri severe la nivelul umarului, ameteli si chiar lesin.

Reactiile alergice severe la vaccinul contra varicelei sunt estimate la aproximativ 1 la un milion de doze si pot sa apara in maxim cateva ore de la vaccinare. Decesul din cauza vaccinarii este extrem de rar.

Organismul uman poate rezolva singur cele mai multe cazuri de varicela, iar persoanele afectate se intorc, de obicei, la activitatile normale in decurs de 2-3 saptamani de la diagnosticare.

Odata ce afectiunea se vindeca, majoritatea oamenilor devin imuni la virusul varicelei. Foarte rar, virusul poate sa se reactiveze, provocand un alt episod de varicela.

Daca sistemul imunitar al unei persoane este slabit, virusul varicelo-zosterian se poate reactiva sub forma de herpes zoster. Acest lucru se intampla de multe ori din cauza varstei avansate sau din cauza unei boli debilitante.

In cele mai multe cazuri, prognosticul este favorabil, dar o importanta majora o are prezentarea cat mai rapida la medic pentru evaluarea corecta si recomandarea unui tratament eficace. Mortalitatea prin varicela este extrem de redusa, procentul maxim la care poate sa ajunga fiind de 0,1%.