Varicela

Varicela, cunoscuta sub denumirea populara de varsat de vant, este o boala infectioasa foarte contagioasa, cauzata de virusul varicelo-zosterian. La adulti, infectia cu acest virus poate duce la aparitia zonei Zoster.

Varicela apare in 90% dintre cazuri la copiii sub 10 ani, motiv pentru care este cunoscuta si ca boala copilariei. Boala provoaca o eruptie cutanata cu mancarime, similara unei vezicule. Eruptia initiala apare pe piept, spate si fata, apoi se raspandeste pe intregul corp, provocand intre 250 si 500 de basici insotite de mancarime.
Varicela este, in general, usoara la copiii sanatosi, dar poate fi severa la sugari, adolescenti, adulti, femei insarcinate si la persoanele cu un sistem imunitar slabit.

Cel mai eficient mod de a preveni varicela este vaccinarea. Vaccinul impotriva varicelei a devenit disponibil in Statele Unite in 1995. In fiecare an, vaccinarea previne peste 3,5 milioane de cazuri de varicela, 9.000 de spitalizari si 100 de decese in America.

Vaccinarea in Romania: In Romania, copiii mai mari de un an pot fi vaccinati impotriva varicelei, iar 95% dintre acestia dezvolta anticorpi (seroconversie) dupa 6 saptamani de la vaccinare.

Vaccinarea este astfel o masura esentiala pentru controlul si prevenirea varicelei, protejand nu doar copiii, dar si populatiile vulnerabile.

Cauza responsabila de aparitia varicelei este virusul varicelo-zosterian. Infectarea se dobandeste, de obicei, prin inhalarea picaturilor respiratorii din aer de la o gazda infectata.

Valori virale mari se gasesc in veziculele caracteristice varicelei, iar transmiterea virusului poate aparea si prin contactul direct cu aceste basicute, desi riscul este mai mic.

Orice copil sau adult care nu a avut niciodata varicela sau care nu a fost vaccinat impotriva virusul este expus riscului de a face boala.

Perioada de incubatie este, de regula, de 14-16 zile si se poate extinde pana la 21 de zile. Varicela este contagioasa cu una pana la doua zile inainte de aparitia eruptiei si pana cand veziculele se usuca si devin cruste. De obicei, acest lucru se intampla in maximum o saptamana de la debutul simptomelor cutanate. Copiii ar trebui sa stea acasa si departe de alte persoane pana cand toate veziculele au disparut.

Membrii familiei care nu au avut niciodata varicela au sanse mari de a se infecta atunci cand un alt membru din casa are aceasta afectiune.

Majoritatea persoanelor care au avut varicela vor fi imune la boala pentru tot restul vietii. Cu toate acestea, virusul ramane inactiv in tesutul nervos si se poate reactiva mai tarziu in viata, provocand Zona Zoster. Foarte rar se poate intampla un al doilea caz de varicela in decursul vietii.

Testele de sange pot confirma imunitatea la persoanele care nu sunt sigure daca au avut boala.

Simptomele varicelei sunt, de obicei, usoare la copii, dar pot pune viata in pericol la adulti si la persoanele de orice varsta cu un sistem imunitar slab. Cu toate acestea, fiecare persoana poate prezenta simptome diferite, care pot include:

• oboseala si iritabilitate cu una sau doua zile inainte de a incepe eruptia;
• eruptie cutanata cu mancarime pe trunchi, fata, scalp, sub axile, pe partea superioara a bratelor si picioarelor si in interiorul gurii (eruptia apare in mai multe valuri: incepe cu pete rosii, plate, si progreseaza la umflaturi rosii, ridicate, care apoi devin vezicule; formarea noilor leziuni continua timp de 2-4 zile);
• la nivelul mucoaselor, veziculele sunt rapid decapate, rezultand niste leziuni ulcerative superficiale;
• veziculele se vor transforma in cruste care se desprind fara a lasa cicatrici;
• sindrom pseudogripal, cu slabiciune generalizata si posibil febra;
• prurit;
• cefalee;
• scaderea apetitului.

Simptomele initiale ale varicelei pot semana cu alte infectii. Daca o persoana care a fost vaccinata impotriva bolii este expusa virusului, ea poate dezvolta o forma mai usoara de boala, cu eruptii cutanate mai putin severe, cu sau fara febra.

Dupa cum spuneam, varicela la copii nu este o afectiune grava, dar la adulti si la persoanele cu un sistem imunitar scazut poate duce la complicatii, precum:

• suprainfectie bacteriana (cea mai frecventa complicatie a varicelei, fiind cauzata de unele bacterii precum streptococ de grup A si stafilococ, care se manifesta prin foliculite, abcese, flegmoane care se pot complica cu sepsis);
• pneumonie variceloasa primara, frecvent cu evolutie favorabila;
• cerebelita cu ataxie acuta cerebeloasa (cea mai frecventa complicatie neurologica, care survine de regula in prima saptamana de eruptie si se manifesta cu tulburari de echilibru si mers, vertij si varsaturi);
• encefalita;
• meningita;
• sindromul hemoragipar prin trombocitopenie poate aparea la copilul imunocompetent cu varicela, are durata scurta si evolutie favorabila;
• hepatita, frecvent asimptomatica;
• sindroamele dureroase, in special post nevralgie herpetica.

Multe tari dezvoltate administreaza acum vaccinul viu atenuat impotriva varicelei, cu o scadere a incidentei bolilor, oferind imunitate personala si de turma. Cu toate acestea, exista unele controverse cu privire la faptul ca o scadere a circulatiei virusului de tip salbatic ar putea duce la pierderea imunitatii la virusul varicelo-zosterian pentru persoanele care au avut deja varicela.

De regula, varicela poate fi diagnosticata pe baza istoricului medical, a eruptiei cutanate si evaluarii mucoaselor, prin realizarea unui examen clinic.

Exista si o serie de investigatii de laborator care pot veni in ajutor pentru a pune un diagnostic de certitudine:

• cultura din vezicule;
• PCR pentru evidentierea ADN-varicelo-zosterian;
• analize pentru dozarea anticorpilor anti virus varicelo-zosterian.

Prima indicatie de tratament in varicela este tocmai preventia bolii, adica vaccinarea copiilor impotriva varicelei, conform schemei nationale de vaccinare. Infectia primara la copilul sanatos este o boala care necesita doar terapie simptomatica si exista un plan de ingrijire a varicelei, care se poate aplica la domiciliu:

• izolarea persoanei infectate pentru a preveni raspandirea virusului in colectivitate;
• aplicarea de lotiuni sau spray-uri care sa calmeze pruritul si sa favorizeze uscarea veziculelor;
• mentinerea unghiilor taiate pentru preventia suprainfectarii veziculelor prin scarpinare;
• administrarea de antialgice pentru reducerea febrei, dar nu antiinflamatoare nesteroidiene (acestea trebuie evitate) si antihistaminice pentru prurit;
• hidratarea corespunzatoare a bolnavului, cu un regim alimentar bazat pe fructe si legume proaspete pentru un aport optim de vitamine si minerale;
• evitarea bauturilor carbogazoase.

Tratamentul varicelei cu antivirale va fi stabilit doar de medic si este, de obicei, destinat pacientilor cu forme severe de boala.

Persoanele nevaccinate impotriva varicelei, cele care nu au facut niciodata boala, cu sistem imunitar deprimat, femeile insarcinate, pacientii diagnosticati cu HIV/SIDA sau cancer si cei care sunt sub tratament chimioterapeutic sau steroizi ori cei care au suferit un transplant, trebuie sa se adreseze medicului, de la primele semne de boala.

Preventia infectarii cu virusul varicelo-zosterian are doua componente:

Imunizare activa prin vaccinare impotriva varicelei

Imunizare activa prin vaccinare impotriva varicelei se face, in prezent, prin ser ce contine virus viu atenuat; atat incidenta, cat si severitatea eruptiilor cutanate dupa vaccinare sunt scazute, in comparatie cu infectia naturala.

Contraindicatiile vaccinului impotriva varicelei includ sarcina, alergia la componentele serului si imunodeficienta. In prezent, in Romania, se recomanda imunizarea copiilor sanatosi intre 12 si 18 luni cu prima doza. Urmand ca doza a doua sa fie administrata intre 4 si 6 ani. Vaccinarea este recomandata si copiilor mai mari, adolescentilor si adultilor sensibili care fie nu au fost vaccinati, fie nu au facut varicela si fac parte din categoriile de risc, precum: personalul medical, studenti, rezidenti, personalul militar, femei la varsta fertila, persoane care calatoresc.

Cei cu un sistemul imunitar deprimat care nu au fost vaccinati, pot fi imunizati numai la indicatia medicului.

Profilaxia post-expunere la persoanele imunocompromise

Profilaxia post-expunere la persoanele imunocompromise se refera la imunizarea pasiva si consta in administrarea de imunoglobuline varicelo-zosterice, utile in prevenirea sau ameliorarea varicelei clinice a persoanelor expuse la virusul varicelo-zosterian cu risc crescut de varicela severa.

Pe de alta parte, multiple studii arata ca administrarea de antivirale post-expunere la virusul varicelo-zosterian in perioada de incubatie a bolii este indicata pacientilor care au ratat fereastra de timp pentru imunoglobuline varicelo-zosteriene.

Bibliografie:

https://emedicine.medscape.com/article/231927-overview?form=fpf

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/8809466/