Vaccinarea - drept sau obligativitate?

Vaccinarea este o metoda activa de imunizare prin care se inoculeaza un vaccin si are rol profilactic impotriva anumitor boli severe sau mai putin severe.

Dezvoltarea industriei vaccinurilor a capatat o amploare destul de mare in ultimii ani, iar piata de desfacere este imensa, avand o siguranta si o eficacitate sporita, ceea ce determina o dezvoltare clinica benefica pentru intreaga populatie.

Sistemele de sanatate publica ofera dreptul si suportul la vaccinare, iar acest drept il are fiecare cetatean, fara a fi obligat legal sa fie imunizat, iar demersurile facute pentru o imunizare corecta si eficace tin de modul si timpul cum sunt distribuite vaccinurile de catre Ministerul Sanatatii prin intermediul Directiilor de Sanatate Publica, dar si de medicii care vaccineaza in cabinetele lor.

La nivel global, productia de vaccinuri este limitata comparativ cu numarul extrem de mare al firmelor de medicamente existente pe piata, ceea ce determina o supraproductie si un castig suplimentar.

Dezvoltarea vaccinurilor reprezinta o activitate complexa si laborioasa deoarece inainte de a fi disponibila pe piata farmaceutica, molecula nou introdusa trebuie studiata, testata si apoi introdusa pe piata farmaceutica, dand o eficacitate si o siguranta conform analizei cost-eficienta.

Din cele peste 25.000 de molecule studiate si testate in laboratoarele de imunologie, doar un numar de aproximativ 25 ajung sa fie utilizate la oameni, numai 5 ajung pe piata farmaceutica si doar una reuseste sa recupereze investitia facuta de firma producatoare.

Dezvoltarea clinica

Dezvoltarea clinica presupune studierea efectelor adverse ale vaccinurilor cu privire la siguranta, eficacitatea si genetica moleculara, cuprinzand trei faze.

Inainte de administrarea oricarui vaccin, trebuie respectate o serie de reguli:
• Pacientul sa fie clinic sanatos;
• Alegerea vaccinului potrivit varstei pacientului;
• Dozarea vaccinului corect conform varstei;
• Respectarea schemei de vaccinare nationala;
• Calea corecta de administrare;
• Marimea acului sa fie potrivita varstei;
• Obtinerea consimtamantului scris al pacientului sau al parintelui cu privire la acordul dat supra vaccinarii;
• Informatii clare cu privire la posibilele reactii adverse (tumefactie locala, durere, febra).

Datele inregistrate de catre specialisti cu privire la administrarea oricarui vaccin, trebuie sa fie in conformitate cu regulile generale de administrare.

Fiecare vaccin va fi inregistrat cu:
• Data producerii lui;
• Denumirea comerciala;
• Lotul si data expirarii;
• Calea si locul de administrare;
• Parafa medicului.

In tara noastra, toate aceste informatii sunt inregistrate in Registrul Electronic National de Vaccinare, prescurtat RENV, la care au acces medicii de familie, ce au contract valabil cu DSP.

Celelalte vaccinuri administrate in cabinetele medicale ce nu au contract cu Directia de Sanatate Publica, nu vor fi introduse in RENV.

Conditii generale de asepsie si antisepsie legate de administrarea vaccinurilor sunt:

- spalarea mainilor cu apa, sapun si solutii cu rol antiseptic, inainte de administrarea fiecarui vaccin, pentru a reduce riscul de infectii;

- nu este obligatorie folosirea manusilor de protectie, dar totusi exista exceptia cazurilor de contaminare biologica;

- locul unde se administreaza vaccinul este dezinfectat cu solutie alcoolica ce se lasa sa se usuce putin si apoi se injecteaza solutia;

- se vor utiliza ace si seringi sterile de unica folosinta, care ulterior vor fi puse in recipiente speciale;

- in prezent, pentru a reduce riscul infectarii, noile firme farmaceutice au creat vaccinuri in seringi preumplute in doza unica.

Calea de administrare recomandata de firmele producatoare este specificata in prospectul fiecarui vaccin, iar principalele cai de administare utilizate sunt: subcutan, intramuscular, intradermic, oral si intranasal.

Schema de vaccinare se va ghida dupa principii bine stabilite, respectandu-se varsta de administrare, intervalul de timp intre administrari, numarul dozelor administrate, principiile administrarii si doza suplimentara daca este cazul.

Raspunsul general este la medicul de familie, deoarece consultatia este gratuita, vaccinul este gratuit si exista siguranta ca datele vaccinului vor fi inregistrate in RENV.

Tot mai multi pacienti sau parinti se plang de lipsa informatiilor privind vaccinarea, cat si de limitele impuse de anumiti medici privind relatia medic-pacient.

Mai mult de atat au aparut diverse grupuri si campanii antivaccinare ce induce populatia in eroare si multi parinti aleg sa nu isi vaccineze copiii de teama.

In tara noastra, vaccinarea nu este obligatorie, ci un drept de baza care nu este accesibil tuturor persoanelor. De-a lungul timpului principalele epidemii au fost declansate de populatiile migratoare ce nu au beneficiat de vaccinare. De aceea unele tari fac demersuri ca vaccinarea sa devina obligatorie, pentru a reduce epidemiile.

Afirmatia cum ca “imunizarea salveaza vieti” ramane de baza deoarece majoritatea vaccinurilor au dat rar reactii adverse, iar cele cu mai multe tulpini au scazut aparitia instalarii epidemiilor, iar instalarea celor sporadice se datoreaza refuzului vaccinarii.

Unul din multiplele avantaje ale vaccinarii este reducerea mortalitatii si morbiditatii, dar si reducerea aparitiei invaliditatilor date de unele boli infectioase cum ar fi tetanosul, rujeola, tusea convulsive, meningita meningococica,etc.

Reticienta instalata in ultimii ani asupra vaccinarii a dus la aparitia consecintelor ce pot pune in pericol sanatatea publica si dezvoltarea perceptiilor gresite despre faptul ca vaccinurile sunt “costuri si nu investitii in sanatate”. Din potriva, imunizarea este fara indoiala un cost-beneficiu pentru populatie si este unul dintre serviciile medicale cu costuri reduse care ofera beneficii majore contrar pretului.

Sistemele publice fac posibila vaccinarea fiecarui copil, cu acordul parintilor, la varsta potrivita si cu vaccinul potrivit. Demersurile pentru a mentine un sistem de imunizare corecta face ca sanatatea publica sa devina o veriga puternica.

Nevaccinarea pentru noi ca si societatea implica incalcarea juramantului lui Hipocrate deoarece beneficiile aduse in urma vaccinarii sunt reprezentate de salvarea vietilor omenesti.

- unii adulti nevaccinati sunt sursa directa de transmitere a anumitor boli
- protejarea sanatatii pe parcursul anumitor calatorii in alte tari
- aparitia unor noi vaccinuri ce nu erau in schemele vechi de vaccinare
- inexistenta registrelor din trecut sau schemelor incomplete de tratament
- personal medical supus riscului de imbolnavire
- adulti institutionalizati

Organizatia Mondiala a Sanatatii declara ca una dintre marile probleme in ceea ce priveste sanatatea mondiala in 2019 este reticenta fata de vaccinare si lipsa increderii.
Siguranta si eficacitatea vaccinurilor stau la baza unui sistem solid de asistenta medicala primara.

Conform Monitorului mondial Wellcome, la nivel mondial, aproximativ 79%dintre oameni sunt convinsi de siguranta vaccinurilor, iar aproximativ 84% considera ca sunt eficiente.

Un raport asupra situatiei increderii in vaccinuri in UE demonstreaza ca, in multe state membre, a crescut refuzul vaccinarii, bazat pe neincrederea in ceea ce priveste eficienta si siguranta vaccinurilor, ducand la scaderea numarului de persoane vaccinate si implicit la cresterea epidemiilor.

Proiectul realizat de noi isi propune sa scoata in evidenta dreptul la vaccinare, modul, locul si varsta la care se face imunizarea, dar si rolul profilactic dat de vaccin asupra anumitor boli.

De asemenea dorim sa aducem argumente solide, bazate pe studii cu privire la avantajele si controversele vaccinarii si sa mentionam faptul ca vaccinarea este un drept si nu o obligativitate, chiar daca a existat in tara noastra un proiect ce a vizat implementarea vaccinarii obligatorie.