Grosimea endometrului

Grosimea endometrului este un parametru comun masurat in timpul unei ecografii ginecologice sau al unui RMN.

Modul in care arata endometrul, mucoasa care captuseste fata interna a uterului, precum si dimensiunea sa, depinde in mare parte de varsta reproductiva a pacientei si de perioada ciclului menstrual.

In post-menopauza, endometrul ingrosat si sangerarile vaginale pot fi simptomele cancerului uterin. Hiperplazia endometriala este denumirea medicala a cresterii nejustificate in grosime a endometrului peste 5 mm.

Endometrul este un strat glandular care functioneaza ca un invelis interior al uterului, prevenind adeziunea intre peretii opusi ai miometrului (stratul mijlociu, muscular al peretelui uterin) si mentinand astfel permeabilitatea cavitatii uterine. In timpul ciclului menstrual, endometrul devine un tesut gros, intens vascularizat si glandular, astfel incat sa fie un mediu optim de implantare al blastocistului (ovul fecundat aflat intr-o stare de dezvoltare ce precede embrionul).

Daca fecundatia nu are loc, stratul extern al endometrului se detaseaza si este eliminat prin scurgerile menstruale. Dupa instalarea menstruatiei, endometrul se atrofiaza, astfel explicandu-se si absenta ciclului menstrual.

Endometrul este pozitionat central, poate fi detectat prin efectuarea unei ecografii si are o grosime medie de 6,7 mm. In timpul sarcinii, glandele si vasele de sange ale endometrului continua sa creasca in numar si dimensiune. Spatiile vasculare fuzioneaza si devin interconectate, formand placenta care furnizeaza oxigen si nutrienti embrionului si, ulterior, fetusului.

Endometrul incepe sa creasca in grosime in timpul celei de-a 28-a zi a ciclului menstrual, atingandu-si grosimea maxima a lunii imediat inainte de menstruatie. Femeile care au endometrul ingrosat in mod constant intampina dificultati in a ramane insarcinate. Hiperplazia endometriala necesita o investigatie medicala, pentru stabilirea cauzelor care au produs-o.

O cantitate excesiva de estrogen si o deficienta in progesteron sunt cele mai frecvente cauze ale ingrosarii anormale a endometrului. Cancerul uterin cauzeaza cresterea in grosime a endometrului prin formarea de celule anormale si este cel mai des diagnosticat in randul femeilor ajunse deja la menopauza.

Sangerarile uterine anormale sau celulele glandulare atipice depistate in urma testului Papanicolau constituie, de regula, un motiv intemeiat de efectuare a unei biopsii a tesutului endometrial. Terapiile de substitutie hormonala pot determina, de asemenea, ingrosarea endometrului, iar supraponderalitatea si obezitatea sunt alti factori favorizanti ai hiperplaziei endometriale (din pricina estrogenului secretat in exces).

Ocazional, endometrul se ingroasa din pricina dezvoltarii unei tumori ovariene care produce o cantitate mae de estrogen.

Grosimea endometrului se masoara cu ajutorul unei ecografii transvaginale intr-un plan lung axial sau sagital. Dimensiunile urmarite sunt cele ale celei mai groase zone ecogenice de la baza interfetei endometriale, de-a lungul canalului endometrial pana la celalalt endometru bazal. Este foarte important ca miometrul sa nu fie inclus in masuratoare.

Cat despre dimensiunile endometrului considerate normale in urma efectuarii ecografiei transvaginale, acestea sunt

Inainte de menopauza

- in timpul menstruatiei 2-4 mm;
- in faza timpurie proliferativa 5-7 mm;
- in faza tarzie proliferativa pre-ovulatorie pana la 11 mm;
- in faza secretorie (in timpul menstruatiei) 7-16 mm;
- dupa dilatatie, chiuretaj sau avort spontan sub 5 mm (valoarea mai mare indica prezenta unor fragmente de conceptie);

Dupa menopauza

- fara medicatie sub 5 mm;
- in timpul tratamentului de substitutie hormonala 8-15 mm;
- in timpul tratamentului cu tamoxifen sub 6 mm;

Cancerul endometrial este cel mai comun tip de cancer ginecologic in tarile dezvoltate, peste 140.000 de femei primind acest diagnostic in fiecare an. Incidenta cazurilor a crescut odata cu predispozitia populatiei la obezitate, de vreme ce pana la 39% din imbolnaviri sunt cauzate in principal de supraponderalitate.

Subtipul cel mai frecvent intalnit de cancer endometrial, adenocarcinomul endometrioid, apare dupa 10-20 de ani de la debutul menopauzei si este asociat cu obezitatea si expunerea excesiva la estrogen. Manifestarile clinice ale celui mai comun tip de cancer al endometrului sunt hiperplazia endometriala si sangerarile vaginale.

Simptomele cancerului endometrial sunt urmatoarele

- sangerari vaginale dupa menopauza;
- sangerari uterine anormale sau menstruatii abundente;
- sangerari intre menstruatii in cazul femeilor de peste 40 de ani, aflate la premenopauza;
- anemia (cauzata de pierderea cronica de sange);
- dureri ale abdomenului inferior si crampe pelviene;
- secretii vaginale transparente albe anormale la femeile aflate la premenopauza;
- noduli limfatici inflamati la nivelul gatului, sub barbie, partea de sus a claviculei sau la nivelul cefei;
- incontinenta;

Evolutia cancerului endometrial este lenta, iar daca este diagnosticat inainte ca celulele canceroase sa se raspandeasca in afara uterului, sansele de supravietuire sunt de pana la 95% (de aici si importanta stabilirii unui diagnostic timpuriu).

In afara de obezitate, factorul de risc principal pentru cancerul endometrial (tesutul adipos produce estrogeni), factorii care predispun la dezvoltarea acestui tip de cancer sunt diabetul, hipertensiunea arteriala si lipsa unei sarcini (in perioada graviditatii, se restabileste echilibrul hormonal prin productia sporita de progesteron).

Femeile predispuse cancerului endometrial prezinta aceeasi susceptibilitate si la cancerul mamar. Ecografia endovaginala evidentiaza grosimea endometrului, relevanta pentru estimarea stadiului cancerului sau al tesutului necanceros. Boala poate fi diagnosticata prin ecografie transvaginala sau biopsie endometriala, prin care se evalueaza de catre medicul patolog o mostra de tesut edometrial.